Luarea mesei in familie - o comoara uitata.

[Marius22]

În prealabil postat de windorin

Cum ar fi ca, la manastire, fiecare calugar sa manance singur, separat de ceilalti frati, in alta vreme si in alt loc? Oare nu am privi aceasta drept o uriasa cadere a vietii monahale, care pe toate le face impreuna, in obste?

Pentru multi dintre noi, furati de agitatia vietii de zi cu zi, luarea mesei nu mai are nimic sfant. A devenit devenit un act banal prin care satisfacem o simpla necesitate trupeasca. Daca masa nu mai este prilej de comuniune cu cei din familiile noastre, cu atat mai putin, cu Dumnezeu. Mancam fara sa-L purtam in noi pe Domnul, "Cel ce da hrana la tot trupul".

Am vazut acum cateva zile un film despre randuiala mesei in Sfantul Munte Athos care m-a pus pe ganduri. Pe langa faptul ca in Athos, masa urmeaza unei slujbe, m-a impresionat modalitatea prin care luarea mesei este, de fapt, o continuare a slujbei.

Deplasarea monahilor si a credinciosilor din biserica in trapeza, are forma unei procesiuni. In timpul mesei este citit un cuvant de invatatura sau vietile sfintilor din ziua respectiva. Dupa masa urmeaza rugaciunea de multumire, se canta "Cuvine-se cu adevarat" precum si troparul sarbatorii. Apoi se intorc in biserica unde este rostita o ectenie intreita si este cantat un polihroniu.

http://video.crestinortodox.ro/8ow2c...nte_Athos.html