Judecata de Apoi - de ce abia atunci?

În prealabil postat de sophia

Si aici ma gandesc la parabola cu femeile cu candelele care il asteapta pe Mirele lor. Nu reusesc sa inteleg in ea ( si sa fiu de acord), de ce nu au voie sa le ajute si pe celelalte in credinta. Cumva nu este crestinesc ce se spune acolo, este o contradictie: nu-ti dau tie, nu te ajut, ca sa-L intalnesc numai eu, sa ma mantuiesc numai eu. Daca poti sa ajuti pe altul, fa-o, chiar daca tu ramai la urma. Vei avea si tu locul tau, Dumnezeu te va aprecia si mai mult.
O sa spuneti ca trebuie sa fim toti pregatiti - teoretic da, dar practic nu suntem toti la fel, ca asa suntem facuti, fiecare in altfel.

Daca citim versetele respective, se da si o explicatie:

Matei, Capitolul 25
1. Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, care luând candelele lor, au ieşit în întâmpinarea mirelui.
2. Cinci însă dintre ele erau fără minte, iar cinci înţelepte.
3. Căci cele fără minte, luând candelele, n-au luat cu sine untdelemn.
4. Iar cele înţelepte au luat untdelemn în vase, odată cu candelele lor.
5. Dar mirele întârziind, au aţipit toate şi au adormit.
6. Iar la miezul nopţii s-a făcut strigare: Iată, mirele vine! Ieşiţi întru întâmpinarea lui!
7. Atunci s-au deşteptat toate acele fecioare şi au împodobit candelele lor.
8. Şi cele fără minte au zis către cele înţelepte: Daţi-ne din untdelemnul vostru, că se sting candelele noastre.
9. Dar cele înţelepte le-au răspuns, zicând: Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă şi nici vouă. Mai bine mergeţi la cei ce vând şi cumpăraţi pentru voi.
10. Deci plecând ele ca să cumpere, a venit mirele şi cele ce erau gata au intrat cu el la nuntă şi uşa s-a închis.

Si acum ce e de fapt acest untdelemn: sunt faptele noastre de milostenie, pe care le facem in timpul vietii si care ne duc pana la usa raiului. Nu e niciodata prea tarziu sa ajutam un sarac, un bolnav, un batran: adunam in acest fel untdelemnul de care vom avea nevoie.
Sa nu spunem "Nu prea stau bine cu banii", ci sa dam ultimul banut, precum vaduva, care a dat toata avutia ei: o mica moneda, dar care a fost apreciata de Domnul Iisus Hristos. Nu scrie nicaieri cat sa dai, numai ceea ce dai sa fie dat din toata inima.

Poate explica cineva parabola cu smochinul; pentru mine e vorba de nesupunere in fata lui Dumnezeu, ceea ce se soldeaza cu lipsa de roada. O viata traita dupa propria dorinta si placere, fara a tine cont de Dumnezeu, e o viata lipsita de roadele, care ni se vor cere la judecata, si noi nu le vom avea.

Sa vedem ce srie pe aceasta tema Sf. Ioan Gura de Aur:
http://www.scribd.com/doc/6373931/Sf...a-i-Milostenia