Judecata de Apoi - de ce abia atunci?

[Maricica]

Ceea ce vrea Dumnezeu de la noi este ceea ce vrea orice parinte. Sa isi vada copilul crescand frumos, maturizandu-se si sa il vada ca ajunge un om cu adevarat intelept. Noi suntem copii ai lui Dumnezeu. Lucrul cel mai de pret pe care il putem dobandi pe pamant este mantuirea.

Dumnezeu nu vrea sa judece pe nimeni pentru ca ne iubeste pe toti, asa cum suntem. Iubeste pe pacatos, dar uraste pacatul. Scopul lui Dumnezeu nu este sa pedepseasca, ci sa antreneze, sa ne antreneze spre sfintenie, de aceea nu pedepseste in mod brutal decat atunci cand noi intentionat, desi stim clar ca nu e bine ce facem, ajungem sa facem mult rau celor din jur si nu regretam asta sau atunci cand acea pedeapsa e o motivatie. Dar pentru unii pedeapsa e smintire, asa ca Dumnezeu iarta sa obtina efectul renuntarii la pacat. El stie ca fiecare dintre noi intampinam obstacole si de aceea e intelegator. Unii sunt mai indemanatici si le inving mai repede, altii se antreneaza mai mult, pentru ca au mai putina experienta sau mai putina vointa. Dumnezeu ne stie neputinta fiecaruia. Unii uita sa mai priveasca la Dumnezeu si asemeni copiilor mici care invata sa mearga, atunci cand isi iau privirea de la Parintele Ceresc se impleticesc si cad: din frica. Dar Dumnezeu e intelegator si ii ajuta sa se ridice si ii sprijina pana cand invata sa mearga si se maturizeaza si se fac din copilasi cu dinti de lapte ai lui Dumnezeu fii ai lui Dumnezeu, maturi si cumpatati.
Dumnezeu nu ne spune in mod explicit ce vrea, pentru ca stie ca noi putem mai mult de atat: vrea sa ne ascutim auzul, sa ni-l dezvoltam si nu numai auzul ci toate simturile noastre duhovnicesti, pentru ca numai simturile dezvoltate corespunzator pot sa il perceapa cat mai corect si mai deplin pe Dumnezeu.
Si acum tocmai aici este marea putere a lui Dumnezeu. Ca El le stabileste pe toate in asa fel incat se potrivesc ca piesele unui puzzle corect reconstituit. Noi nu ne facem rau intre noi, ci din greselile altora avem de invatat, depinde de noi daca dorim sa invatam sau nu. Multe de spus despre intelepciunea lui Dumnezeu, caci ea e mare.

Cat despre intrebarea "de ce nu ne arata ca gresim", eu stiu din experienta ca ori de cate ori m-am rugat la Dumnezeu sa imi arate daca gresesc sau nu, mi-a aratat: un cuvant citit pe un forum, o predica unde Domnul m-a facut sa imi tresara inima la o anumita fraza, un cuvant aruncat in treacat de un prieten si prin care am facut legatura cu greseala mea.
Dumnezeu nu mi-a aratat in mod brutal, insa, ca sa imi respecte libertatea de a alege. Mi-a dat de inteles unde gresesc, dar m-a lasat pe mine sa hotarasc daca accept ca acolo a fost greseala sau nu. E atat de smerit incat ma corecteaza cu blandete de fiecare data.

De aceea nu ne pedepseste in adevaratul sens al cuvantului decat la Judecata de Apoi. Dar si atunci, nu vom vorbi de pedeapsa, ci de consecintele alegerii noastre: optiunea de prezenta sau absenta a lui Dumnezeu. Daca noi nu L-am vrut, conform faptelor noastre, Dumnezeu ne va respecta decizia si se va retrage dupa Judecata de Apoi si atunci iadul nostru vor fi toate pacatele si patimile care ne vor roade, pentru ca nu mai e Dumnezeu sa le tina in frau. Daca L-am vrut ne vom bucura de prezenta Lui.

În prealabil postat de sophia

Scriam la un alt fir de discutie, legat de suferinta sufleteasca ce si-o provoaca oamenii intre ei si am ajuns sa ma intreb.
De ce nu ne judeca Dumnezeu atunci cand facem fapta rea, cand gresim? Sa ne arate ca gresim si sa ne putem corecta, sa ne cerem iertare?
Atunci am fi mai buni si n-am mai suferi!
De ce ne judeca numai dupa ce plecam de aici?
E cumva ca si cum ne-ar lasa sa ne chinuim intre noi in mod inutil.
Parintii nostri pamanteni ne dadeau doua la fund si in general invatam din asta nu mai faceam a doua oara. Pe adulti nu mai are cine sa-i corecteze ca sa nu mai faca, judecatile pamantesti nu sunt prea drepte si uite asa.
Ne ducem la spovedanie cu cele ce consideram noi, dar multe nici nu le stim ca le-am facut, altele nici nu le-am facut, dar le spunem, ca asa scrie in lista de pactae etc. Si noi suntem iertati, dar cel caruia i-am facut rau?
Nu mi-e clar. Ma iertati daca spun prostii.