Marii calugari/duhovnici - de unde stiu sa sfatuiasca asupra problemelor laice?

[ory]

În prealabil postat de sophia

Ei aici este intrebarea si problema mea si vad ca si a lui Ory.
Viata trebuie dedicata Lui sau oamenilor?
Si cred ca cei mai multi cad in extreme.
Iisus a spus asa: iubiti-va unii pe altii, asa cum va iubesc si eu. Niciodata n-a cerut renuntarea la oameni si n-a cerut iubire pentru EL.
N-a spus niciodata "iubiti-Ma" si traiti pentru Mine.
A murit si a adus noua lege pentru oameni, pentru ca lor sa le fie bine si nu pentru el, sau ca sa-i aduca spre EL. El a mers spre oamnei si le-a facut bine, i-a ajutat.
Pildele lui invata cum sa se poarte oamenii intre ei si nu cu EL.
EL nu se pune niciodata in discutie.
Iar in exemplul dat de cineva mai sus cu baiatul bolnav: primordiala a fost iubirea mamei lui, care a facut posibila rugaciunea si comunicarea cu EL.
Sigur ca credinta, rugaciunea, comunicarea cu EL sunt f.importante, dar nu ele sunt telul vietii noastre, zic eu.
Adica nu cred ca Dumnezeu a facut oamenii pentru EL, sau ca sa se roage LUI zi si noapte, ci ca sa populeze pamantul.
De fapt nu stiu bine, eu asa gandesc si inteleg. N-am gasit nicaieri altfel, nici preotii nu spun altfel.
Cand ajuti om si ii faci bine, o faci pentru el, dar prin asta placi si lui Dumnezeu si ii iubesti pe amandoi. Invers, daca lasi omul ca sa-l iubesti numai pe EL, s-ar putea sa nu functioneze asa bine.
Si daca voi dati exemple va dau si eu unul:
Acasa, sau pe strada vezi un om in situatie disperata, pe moarte, sau mai stiu eu, iar tu esti in drum spre biserica. Ce faci? Ramai sa ajuti omul, sau il lasi sa moara si te duci la biserica?
Asta este dilema mea.
Pentru mine credinta este: esti credincios si traiesti intru Domnul si te va iubi si Acesta, daca esti om bun si iti iubesti aproapele.
De aceea a si inceput biserica, toate confesiunile, cea ortodoxa mai timid inca, sa se indrepte spre social, spre om.
Si inca ceva: majoritatea sfintilor si martirilor au devenit asa datorita smereniei, milei fata de om, actelor de caritate, mai putin datorita rugaciunii intense in izolare. Sigur toate, intru credinta.
Nu stiu, poate gresesc acum in fata Lui, dar ce stiu si ce inteleg eu, simplu om?

Exact, exact asa am pus si eu problema deseori pe forum, pentru ca nimic nu poate sa demonstreze o credinta mai presus de atitudinea oamenilor fata de aproapele. nu exista iubire dedicata Domnului in afara iubirii dedicate aproapelui....Nu cere Dumnezeu asa ceva. Din pacate, de multe pro se intelege exact altceva...si nu este de folos cu nimic.

[cristiboss56]

În prealabil postat de ory

Exact, exact asa am pus si eu problema deseori pe forum, pentru ca nimic nu poate sa demonstreze o credinta mai presus de atitudinea oamenilor fata de aproapele. nu exista iubire dedicata Domnului in afara iubirii dedicate aproapelui....Nu cere Dumnezeu asa ceva. Din pacate, de multe pro se intelege exact altceva...si nu este de folos cu nimic.

Multe nu sunt de folos , dar ne folosim discernamantil , nelasandu-ne prada gandurilor . Nu poti sti ce se ascunde in spatele unui monitor, dar poti sa simti Ory, pentru-ca am fost inzestrati mai ales cu simtire . Cei ce nu vad efectiv ( orbii ) , au o simtire triplata , deci simtirea e de baza pentru toti oamenii , si in general pentru toate fapturile Create de Dumnezeu. Si o floare simte cand e iubita . . . Folosim forte des numele lui Dumnezeu, draga Ory, dar asa de putin il cunoastem, nu pentru-ca EL se vrea necunoscut, ci tocmai din nefolosirea simtirii date, sau a folosiri ei in alte directii. Cand cineva iti intinde mana si tu ii intorci spatele, niciodata nu ai sa-L cunosti cu adevarat pe DUMNEZEU. Cand cineva plange, si tu treci nepasator pe langa el , niciodata nu ai sa- L cunosti cu adevarat pe DUMNEZEU . Cand mai tot timpul pedalezi pe ideea ca detii adevarul si cam toti gresesc si-ti vor raul ,niciodata nu ai sa- L cunosti cu adevarat pe DUMNEZEU , etc, etc. Invata sa primesti si binele si raul , si dragostea, si iubirea, si sminteala, si greseala , si frumosul , si uratul , si alintarea, si mustruluiala , si ai sa vezi cate se schimba , in BINE, in viata ta, DRAGA MEA ORY.

[ory]

În prealabil postat de cristiboss56

Multe nu sunt de folos , dar ne folosim discernamantil , nelasandu-ne prada gandurilor . Nu poti sti ce se ascunde in spatele unui monitor, dar poti sa simti Ory, pentru-ca am fost inzestrati mai ales cu simtire . Cei ce nu vad efectiv ( orbii ) , au o simtire triplata , deci simtirea e de baza pentru toti oamenii , si in general pentru toate fapturile Create de Dumnezeu. Si o floare simte cand e iubita . . . Folosim forte des numele lui Dumnezeu, draga Ory, dar asa de putin il cunoastem, nu pentru-ca EL se vrea necunoscut, ci tocmai din nefolosirea simtirii date, sau a folosiri ei in alte directii. Cand cineva iti intinde mana si tu ii intorci spatele, niciodata nu ai sa-L cunosti cu adevarat pe DUMNEZEU. Cand cineva plange, si tu treci nepasator pe langa el , niciodata nu ai sa- L cunosti cu adevarat pe DUMNEZEU . Cand mai tot timpul pedalezi pe ideea ca detii adevarul si cam toti gresesc si-ti vor raul ,niciodata nu ai sa- L cunosti cu adevarat pe DUMNEZEU , etc, etc. Invata sa primesti si binele si raul , si dragostea, si iubirea, si sminteala, si greseala , si frumosul , si uratul , si alintarea, si mustruluiala , si ai sa vezi cate se schimba , in BINE, in viata ta, DRAGA MEA ORY.

Acum am invatat sa iau toate cate imi sunt date in viata, deopotriva, am invatat sa le simt trasaturile si dincolo de aparenta. Acum accept totul, dar, uneori cred ca este prea tarziu.
Stiu ca acceptarea tuturor lucrurilor inconjuratoare, a celor pe care le intampinam, acceptarea ca atare confera multa INTELEPCIUNE.

[cristiboss56]

În prealabil postat de ory

Acum am invatat sa iau toate cate imi sunt date in viata, deopotriva, am invatat sa le simt trasaturile si dincolo de aparenta. Acum accept totul, dar, uneori cred ca este prea tarziu.
Stiu ca acceptarea tuturor lucrurilor inconjuratoare, a celor pe care le intampinam, acceptarea ca atare confera multa INTELEPCIUNE.

Târziu ? ? ? La 35 de ani, nu-i târziu deloc. Eu multe le-am învăţat mult mai târziu, dar copilul din mine îmi joacă feste şi refuz cu încăpăţânare tăvălugul timpului. Culmea, parcă -ncep să-ntineresc din nou . De-L avem pe Dumnezeu lângă noi, de nimic să nu ne temem dragă Ory , nici când greşim, pentru că El ne ridică , nu ne lasă şi asta ţi-o spun din propria-mi experienţă. Frica de Dumnezeu nu este frica de cel ce biciuieşte, este acea frică ce-o manifestăm în faţa celui mai bun prieten, de a nu-l mâhni într un fel sau altul, o frică ce te face să gândeşti de o mie de ori fiecare cuvânt rostit, fiecare gest în parte. Din păcate şi aşa greşim , ca nişte copii nătângi ce pleacă la joacă şi uită să mai vină acasă.

În prealabil postat de ory

Exact, exact asa am pus si eu problema deseori pe forum, pentru ca nimic nu poate sa demonstreze o credinta mai presus de atitudinea oamenilor fata de aproapele. nu exista iubire dedicata Domnului in afara iubirii dedicate aproapelui....Nu cere Dumnezeu asa ceva. Din pacate, de multe pro se intelege exact altceva...si nu este de folos cu nimic.

Nu vad cum L-am putea iubi pe Dumnezeu, fara sa-l iubim pe aproapele, caci avem porunca in acest sens.

[cristiboss56]

"Suntem mulţumiţi să avem biserici şi cântări frumoase ? Poate că ne lăudăm că ţinem posturile şi calendarul bisericesc, că avem < icoane bune > şi poate că dăm a zecea parte a Bisericii ? Ne bucurăm de învăţăturile patristice înălţătoare şi de discuţiile teologice, fără să avem în inimile noastre simplitatea lui Hristos şi milostivire adevărată pentru cei în suferinţă ; atunci a noastră este o < duhovnicie cu lenevire > , şi nu vom avea roade duhovniceşti ".
<< Părintele Serafim Rose>>