Ce sunt oamenii (romanii) ne-uniti si izolati?

În prealabil postat de LapetiteMoc

Asa sunt educati oamenii, daca locuiti cumva pe alte meleaguri, deloc mioritice! Nu sunt obisnuiti nici sa daruie, nici sa primeasca. Asemenea gesturi sunt ciudatenii in ochii lor. Traiesc cu o frica permanenta, pe care nu stiu sa o explice ei insisi. De multe ori e amuzant.
Infirmiera care vine la Philippe pentru tratament m-a intrebat de ce ii ofer mereu apa rece cand vine... "Pentru ca e cald si poate sunteti obosita dupa atata alergatura pe la casele diversilor bolnavi." Mi-a raspuns ca gestul meu este bizar, aici oamenii nu fac asa ceva. I-am raspuns ca in Romania este ciudat sa intri in casa unui om si sa nu-ti ofere macar un pahar cu apa.

Nu ei, oamenii, sunt vinovati, ci educatia, principiile de viata, schema rationala si rece in care s-au format.

oamenii sunt reticenti fata de ceea ce li se ofera (uneori li se baga pe gat) fara sa ceara. evident aici nu este vorba de un banal pahar cu apa, desi si acesta poate crea reactii adverse.

citeam undeva ds Maica Tereza de Calcutta, spunea ca acolo in India ea a daruit multe carti duhovnicesti insa niciodata cuiva care nu i le-a cerut.

În prealabil postat de mirelat

oamenii sunt reticenti fata de ceea ce li se ofera (uneori li se baga pe gat) fara sa ceara. evident aici nu este vorba de un banal pahar cu apa, desi si acesta poate crea reactii adverse.

citeam undeva ds Maica Tereza de Calcutta, spunea ca acolo in India ea a daruit multe carti duhovnicesti insa niciodata cuiva care nu i le-a cerut.

In sfarsit am inteles, Mirela, de ce obisnuiesti sa subscrii la cele scrise de altul, in loc sa te lansezi in propriilte tale afirmati: de teama ca "acel pahar cu apa" nu ti s-a cerut. E bine, nu zic nu. Dar tot asteptand sa ti se ceara un pahar cu apa, respeciv parerea, nu iti este teama ca ajungi sa dai prea putin, limitandu-te la ce da altul?!?

In ceea ce priveste reticenta unora fata de mesaje mai pline de informatie, nu e de mirare, atunci cand avem de-a face cu oameni autosuficienti si in concluzie neinteresati de o alta parere decat a lor personala.
Oamenii cu adevarat deschisi vor analiza cele scrise, vor opri cele bune si vor uita cele rele.

n-ai inteles nimic, doamna draga. mai limpezeste-ti un pic filtrul....

Multumesc de amabila atentionare, Mirela draga! Filtrul meu e imbatranit de ani! Asta e!

[Fani71]

În prealabil postat de mirelat

oamenii sunt reticenti fata de ceea ce li se ofera (uneori li se baga pe gat) fara sa ceara. evident aici nu este vorba de un banal pahar cu apa, desi si acesta poate crea reactii adverse.

citeam undeva ds Maica Tereza de Calcutta, spunea ca acolo in India ea a daruit multe carti duhovnicesti insa niciodata cuiva care nu i le-a cerut.

Da, este si o parte pozitiva in reticenta occidentala de a accepta ajutor si sfaturi. Este si un mod sufoant de a-l ajuta pe altul, un mod cam oriental, care are partile lui bune, dar poate deveni si agresiv, cateodata.

Deci, sa nu-i judecam chiar asa aspru pe occidentali, as zice.

[cristinamaria]

@Fani71: Gresesti, nu poti trata spiritul crestin la modul ne-national, pentru ca modul in care este integrat in fiecare dintre noi este profund national (cred ca exemplul Greciei este foate elocvent aici). Si-apoi spiritul romanesc crestin exista cu siguranta. Tot ce trebuie sa faci pentru a-l intalni este sa iesi din Bucuresti. LaPetiteMoc are dreptate, limba romana are valente unice, nici mai mari si nici mai mici fata de alte limbi (cu toate ca diferente exista si aici, poti sa iei cel mai la indemana exemplu - limba engleza), insa in plus de aceste valente limba ne si defineste. Nici eu nu sunt in favoarea exagerarii spiritului nationalist, mai ales ca ma gandesc ca exact pe acest mecanism si-au intemeiat anumite "popare" propaganda de imagine, dar nici nu vreau sa fac abstractie de el. Nationalismul nu e un lucru rau in sine, este o imagine a sanatatii corpului social (eu din sociologie...), este protectia pe care si-o asigura siesi societatea, prin descurajarea patrunderii membrilor care nu au suficiente elemente comune cu grupul principal. Orice exagerare e rea, si nationalismul nu face exceptie. Dar spiritul romanesc nu numai ca exista, el este creator de valoare (mare) pana si in prezent si nu mi-ar place sa concep viata mea si a celor din jurul meu fara el (Noica- Sentimentul romanesc al fiintei, Spiritul românesc la cumpătul vremii. Şase maladii ale spiritului contemporan; C-tin radulescu Motru - Psihologia poporului roman, Sufletul neamului nostru. Calităţi bune şi defecte. - si pot da o lunga lista de lucrari care argumenteaza cele de mai sus). Stiu ca viata in prezent lasa multora un gust amar, si ne indeprteaza pe toti de la a mai vedea ceva bun in "spiritul romanesc", dar acest ceva bun exista, putem cladi pe el si deocamdata trebuie sa ne propunem sa-l "ingradim" pentru a nu se risipi, aceia dintre noi care au avut sansa sa il perceapa.

Sunt de acord ca scrierea lui Dan Puric nu e originala, e doar frumoasa. Poate ca si el, ca personalitate, e o imagine vie a spiritului romanesc. Un om frumos, crestin, care-si exprima prin aceasta lucrarea iubirea spiritului crestin romanesc si nimic altceva. Asa ca el sunt multi altii (poate lipsiti de talentul literar), care nu au emigrat (sau care se intorc din emigratie) pe care nu trebuie sa-i ignoram. E mult de discutat pe acest subiect.

[Fani71]

În prealabil postat de cristinamaria

@Fani71: Gresesti, nu poti trata spiritul crestin la modul ne-national, pentru ca modul in care este integrat in fiecare dintre noi este profund national (cred ca exemplul Greciei este foate elocvent aici). Si-apoi spiritul romanesc crestin exista cu siguranta. Tot ce trebuie sa faci pentru a-l intalni este sa iesi din Bucuresti. LaPetiteMoc are dreptate, limba romana are valente unice, nici mai mari si nici mai mici fata de alte limbi (cu toate ca diferente exista si aici, poti sa iei cel mai la indemana exemplu - limba engleza), insa in plus de aceste valente limba ne si defineste. Nici eu nu sunt in favoarea exagerarii spiritului nationalist, mai ales ca ma gandesc ca exact pe acest mecanism si-au intemeiat anumite "popare" propaganda de imagine, dar nici nu vreau sa fac abstractie de el. Nationalismul nu e un lucru rau in sine, este o imagine a sanatatii corpului social (eu din sociologie...), este protectia pe care si-o asigura siesi societatea, prin descurajarea patrunderii membrilor care nu au suficiente elemente comune cu grupul principal. Orice exagerare e rea, si nationalismul nu face exceptie. Dar spiritul romanesc nu numai ca exista, el este creator de valoare (mare) pana si in prezent si nu mi-ar place sa concep viata mea si a celor din jurul meu fara el (Noica- Sentimentul romanesc al fiintei, Spiritul românesc la cumpătul vremii. Şase maladii ale spiritului contemporan; C-tin radulescu Motru - Psihologia poporului roman, Sufletul neamului nostru. Calităţi bune şi defecte. - si pot da o lunga lista de lucrari care argumenteaza cele de mai sus). Stiu ca viata in prezent lasa multora un gust amar, si ne indeprteaza pe toti de la a mai vedea ceva bun in "spiritul romanesc", dar acest ceva bun exista, putem cladi pe el si deocamdata trebuie sa ne propunem sa-l "ingradim" pentru a nu se risipi, aceia dintre noi care au avut sansa sa il perceapa.

Sunt de acord ca scrierea lui Dan Puric nu e originala, e doar frumoasa. Poate ca si el, ca personalitate, e o imagine vie a spiritului romanesc. Un om frumos, crestin, care-si exprima prin aceasta lucrarea iubirea spiritului crestin romanesc si nimic altceva. Asa ca el sunt multi altii (poate lipsiti de talentul literar), care nu au emigrat (sau care se intorc din emigratie) pe care nu trebuie sa-i ignoram. E mult de discutat pe acest subiect.

Cristinamaria, da, cred ca ai dreptate. Eu am ajuns sa reactionez cam alergic la orice miroase numai de departe a nationalism, si probabil ca imi scapa cateodata lucrurile bune din
caracteristicile nationale. Imi pare rau intr-un fel. Dar este legat de modul in care am trait pana acum (mai mult de jumatate a vietii, in afara Romaniei, si mai am si putina origine germana, in plus sunt casatorita cu un belgian) si de experientele proaste. Nationalismul face ravagii in ortodoxie, si asta se vede mai bine cand traiesti in vestul Europei unde ii intalnesti pe toti ortodocsii laolalta, mai bine zis separati - de nationalism.
Ce bine ar fi sa putem lua doar partea pozitiva din aceste caracteristici! Eu incerc, dar adesea nu reusesc si atunci ma dezinteresez de problema, recunosc.

[LapetiteMoc]

În prealabil postat de Fani71

Cristinamaria, da, cred ca ai dreptate. Eu am ajuns sa reactionez cam alergic la orice miroase numai de departe a nationalism, si probabil ca imi scapa cateodata lucrurile bune din
caracteristicile nationale. Imi pare rau intr-un fel. Dar este legat de modul in care am trait pana acum (mai mult de jumatate a vietii, in afara Romaniei, si mai am si putina origine germana, in plus sunt casatorita cu un belgian) si de experientele proaste. Nationalismul face ravagii in ortodoxie, si asta se vede mai bine cand traiesti in vestul Europei unde ii intalnesti pe toti ortodocsii laolalta, mai bine zis separati - de nationalism.
Ce bine ar fi sa putem lua doar partea pozitiva din aceste caracteristici! Eu incerc, dar adesea nu reusesc si atunci ma dezinteresez de problema, recunosc.

A propos de nationalism: in Franta exista o lege (in vigoare) conform careia daca pentru un post candideaza mai multe persoane, la punctaj egal cetateanul de nationalitate franceza are prioritate. E un soi de nationalism si acesta, si e intr-o tara catolica cu tendinta vertiginoasa spre ateism.

[sophia]

Oh da, aici este la fel. Eu am convingerea la candidarea pentru un post (serviciu) sunt privilegiati nemtii, adica au intaietate cel putin. Asa spune si legea, desi se spune ca nu mai este asa.
Si mentalitatea cu ajutatul sau intervenitul este ciudata.
Au fost imprejurari in care am vazut persoane suferind, plangand, sau dand cu capul in perete (deci gresind puternic). Aici n-ai voie sa intervii, sa mangai, sau sa corectezi un om. Ti se spune sa-l lasi singur.
Eu nu pot sa inteleg, fiindca eu nu sunt asa. Dimpotriva, imi doresc pe cineva langa mine cand sunt necajita.
Dar aici nu vorbeam de romani si de ce se izoleaza ei si sunt ne-uniti si nu se mai ajuta unii pe altii.
Ma gandesc la mai multe variante:
- ori copiem prea mult de la vestici, inclusiv snobism
- ori suntem prea solicitati, am intrat intr-un iures care nici nu ne este caracteristic prin natura si nu facem fata, ne robotizam
- ori inca nu s-a ajuns la un grad de cultura inca (inca nu se stie lucrul cu calculatorul, internetul, mailul)
- ori se strica si acea cultura si valorile pe care le mai aveam
- ori fugim de tot ce este romanesc (in diaspora cel putin) (nume, limba, obiceiuri, conationali, chiar religie)
Eu inteleg ca plecam in alte tari ca sa scapam de unele lucruri si persoane si ar trebui in mod normal sa ne adaptam si sa ne descurcam singuri, fara conationali, dar uite ca nu este posibil.
Si ma uit cat reusesc alte popoare care sunt unite, mai ales muslimii si cat se ajuta intre ei. Si isi pastreaza valorile.
Totul este sa nu cadem in extrema.

Noi romanii nu suntem uniti pentru ca suntem urmasi clari ai dacilor. Ca ne tragem din romani e o prostie! Intr-adevar,avem un mic procent,insa radacina este dacica toata ziua! De la romani am luat doar limba,insa caracterul este pur dacic! NU ne asemanam cu nici un popor latin,in afara de originea limbii!