Femeia in Biserica ortodoxa (merita ea mai mult?)

[mihailt]

Rolul femeii in societate tot din aceeasi predica a parintelui Cleopa:
"Pe urma am trecut la rolul femeii in societate.
Uite ce ! In biserica i-a spus Apostolul femeii sa taca. In societate ea poate ocupa servicii ca si barbatul. Si le-am dat un exemplu :
Daca acum s-ar face un intuneric bezna, fara nici o lumanare, fara nici o lampa sau bec. In timpul asta o mana binefacatoare vine si pune o lumanare aici in mijlocul nostru. Toti s-ar bucura ca a aparut o zare de lumina. Dar lumanarea asta care sta aici, pusa in slujba tuturor, vorbeste ? Nu vorbeste ! Tace, dar face doua lucruri in folosul tuturor. Ea se jertfeste si lumineaza.
Folosindu-ne si pe noi si dand lumina la atatia, ea se jertfeste si incepe a se topi, incet, incet si se topeste pana ajunge la sfesnic. Doua lucruri face tacand - zice Sfantul Ioan Gura de Aur -, Tace luminand si se jertfeste tacand. Acesta este rolul femeii in societate.
O femeie la locul ei de munca, unde a randuit-o Dumnezeu, daca este curata, daca este credincioasa, daca este corecta, daca este harnica, daca este priceputa la toate, in toate problemele daca este prezenta, ea n-are nevoie sa predice, ca viata ei predica.
Aici se implineste ce-a spus Talasie Libanul : Taci tu, sa vorbeasca lucrurile tale !, sau Mustra si cearta pe cei de-aproape de tine, prin puterea lucrarii, nu prin multa vorbire !
In felul acesta ea este o lumina in sfesnic in societate si pentru toti care o vad si o aud si o inteleg, pentru ca este corecta in toate problemele. Asa si femeia in societate, este o lumina in sfesnicul societatii, daca la locul ei de munca are toate insusirile de care am spus mai sus.
Si am trecut de la rolul femeii in societate la rolul ei in Biserica, fiindca atunci ei venisera cu scopul acelor ce faceau preoti, ca faceau pe femei preoti si episcopi. Erau si cateva observatoare protestante. "

[mihailt]

Si rolul femeii in Biserica tot din aceeasi predica a parintelui Cleopa:
" Acum, de rolul femeiii in Biserica, ce sa va spun ? Am auzit ca protestantii au ajuns la apogeul nebuniei. Un cioban va vorbeste; cine s-o supara, sa-mi ia opincile si gluga. De 5000 de ani a intemeiat Dumnezeu preotia, prin Moise si Aaron si fiii lui Levi si niciodata n-o dat porunca nimanui sa hirotoneasca persoane de gen feminin.
Poate ati auzit si de diaconite : Si va incredintez pe Feba, sora noastra, care este diaconita a Bisericii din Chencrea ( Rom. 16, 1 ). Dar, zic, v-ati pus intrebarea ce misiune aveau diaconitele ? Poate ati luat de acolo indrazneala si sa faceti diaconi din femei ! Voi credeti ca diaconitele, care au incetat sa mai fie din secolul IV in Biserica Ortodoxa, aveau aceeasi misiune ca un diacon ?
Aceste diaconite aveau sapte misiuni in Biserica. Datoriile diaconitelor, le-am spus acolo, ajutau al botezul femeilor, ajutau bolnavii la spitale, duceau impartasanie la femeile bolnave, slujeau la mesele agape, etc. Dar nicidecum n-aveau hirotonie, cum spune canonul 19 al Soborului VI Ecumenic : " Iar hirotonie la diaconite, n-am cunoscut, fara numai hirotesii ". Ce este hirotesia ? Hirotonia se face in Altar, iar hirotesia afara de Altar. Este o singura rugaciune arhiereasca care se dadea inainte vreme, si acum se da la ierarhia inferioara a Bisericii, la slujitorii inferiori, cum erau : exorcistii, portarii, citetii, cantaretii, anagnostii, ipodiaconii, hartofilacsii etc.
Toti acestia aveau aceasta hirotesie sau binecuvnatare care o aveau si diaconitele; o imputernicire sa slujeasca, sa ajute in Biserica. Unii erau cu inmormantarile, portarii tineau bastoane in maini si atunci cand se spunea : " Cei chemati, iesiti ", ei scoteau pe catehumenii, car einca nu erau botezati, din biserica. Le-am aratat misiunile lor.
Dar hirotonia cu hirotesia nu-i totuna ! Hirotesia este o mica sfintire care se da la slujitorii inferiori, iar slujitorii superiori : diaconul, preotul si arhiereul au hirotonia in Sfantul Altar. Este mare deosebire intre una si alta.
Sa nu credeti ca diaconita zicea ecteniile ca diaconul sau zicea evanghelia la popor sau se saruta cu preotul si se impartasea la Sfanta Masa, cum fac clericii. Nicidecum !
Apostolul Pavel a spus asa : " vaduva care nu se marita sa fie hranita de la biserica. Care se marita nu greseste, dar mai bine sa ramana asa ". Pe femeile aceste vaduve si bolnave, care nu aveau barbat, Biserica le ajuta prin diaconite.
Ele teseau covoare pentru biserica, perdele, faceau lumanari pentru biserica, vestminte pentru preoti, faceau curatenie in Altar. Ele erau in slujba Bisericii, iar Biserica le purta de grija.
( Iosif Flaviu, marele istoric, ne arata ca la Biserica lui Solomon era astfel : In jurul bisericii celei mari, erau case pentru cele ce aveau sa tie fecioria pana la 30 de ani, si de atunci puteau sa se casatoreasca. Mai sus erau fecioarele bisericii, care se fagaduiau sa pazeasca viata curata pana la moarte. Apoi mai erau vaduvele bisericii. Si mai erau un fel de calugari numiti terapeuti. )
Aceste diaconite tineau evidenta fecioarelor si a vaduvelor dintr-o eparhie. Ele spuneau episcopului cate femei ajuta la toate bisericile, si li se dadea un ajutor. Asta era prima misiune a diaconitelor.
A doua misiune a diaconitelor. Ele stiau cate fecioare are Biserica. In timpul marilor persecutii nu erau manastiri cu crucea in varf, sa toace si sa traga clopotele, Biserica era in catacombe. Daca o fata se hotara in casa parinteasca sa pazeasca fecioria pentru Hristos, parintii crestini ii dadeau voie. Ii faceau o chiliuta cu icoane acolo sa se inchine si ea petrecea mai mult in post si rugaciune. Cum a fost si Sfanta Mare Mucenita Varvara.
Cine stia numarul acestora care isi afieroseau lui Hristos viata in sfintenie ? De ele se ingrijeau intai diaconitele si apoi episcopul locului, care le calugarea. Pana in secolul VI n-a avut voie preotul sa faca aclugarite; episcopul sfintea fecioarele. El se ducea la casele lor si le facea calugarite si le punea fagaduinta si tunderea in fata parintilor, ca nu erau manastiri, ca sa faca calugaria in fata altarului. Aceasta era a doua miosiune a diaconitelor.
A treia misiune a diaconitelor era cu catehizarea femeilor si botezul femeilor. Pentru ca diaconii si preotii aveau ungerea Sfantului si marelui mir, le puneau pe diaconite cu imputernicirea lor, sa le miruiasca pe femei, sa le catehizeze, sa le invete simbolul credintei si legea crestina. Iar la imbracarea si dezbracarea lor era foarte cuviincios sa fie femei; si acestea erau diaconitele. Asta era a treia misiune a diaconitelor.
A patra misiune era milostenia. Se strangea milostenie de la biserica pentru cei saraci si nacajiti si pentru cei ce aveau cereri si nevoi. Diaconitele trebuiau sa stie unde sa imparat aceste milostenii si care-i mai nacajit, sa-i dea raport la episcop.
A cincea misiune a diaconitelor era curatenia in Sfantul Altar si alimentarea lui. Ele alimentau altarul cu tamaie, cu smirna, cu untdelemn, cu lumanari de ceara, curatenia in Altar, fara sa se atinga de Sfanta Masa, de Sfantul Jertfelnic, cum sunt si calugaritele acum. Ca mai tarziu le-au luat locul chiar calugaritele si nu s-a mai simtit nevoia de diaconite.
A sasea misiune a diaconitelor. In sarbatori si Duminici, dupa ce ieseau de la biserica se dadea masa comuna cum era atunci. Se duceau diaconitele undeva aproape de biserica si adunau femeile sa le tina cateheze, sa le invete. Ele le spuneau de Sfanta Evanghelie.
A saptea misiune a diaconitelor. Ele faceau mare randuiala in biserica. Barbatii sa stea in partea dreapta si femeile in partea stanga in ordinea aceasta : cei prea batrani in frunte, cei mai carunti la spate, cei tineri pana la sfarsit si printre ei sa ramana o cararre ca sa mearga crestinii sa se inchine sa dea darul la altar.
Iata ce misiune aveau diaconitele, dar nu sa le faci diaconi, sa le imbraci cu stihar si sa le pui sa zica ectenii. Asta este cea mai mare nebunie. Nu a fost aceasta niciodata. Ia ganditi-va dumneavoastra, in istoria Sfintilor Apostoli, in istoria Evanghelie, nu gasim vreodata ca au hirotonit Apostolii vreo femeie. Daca au fost sfintele mironosite, avem duminica lor dupa Pasti, fiind cinstite intocmai cu Apostolii, cum au fost : Maria Magdalena, Maria lui cleopa, Maria lui Iacob cel Mic, Salomia, Maximilia, Iunia, Iulia, Marta si Maria si celelalte femei sfinte, mironosite intocmai cu Apostolii.
Cat erau de mari ele dar nu au indraznit Apostolii sa le hirotoneasca. Nu se spune ca a hirotonit pe Maria sau pe alta. Au murit martire, au murit marturisind pe Hristos si intocmai cu Apostolii se cheama, ca ele au vestit Invierea intai si au mers dupa Mantuitorul pana la moarte si pana la Inviere, dar nicidecum nu spune in Sfanta Evanghelie ca au hirotonit vreuna.
Biserica le cinsteste ca pe Apostoli, dar nu ca pe diaconi sau ca pe preoti.
Vai de lumea asta stricata de cei fara de minte ! Isi fac o multime de haine frumoase, mai ales femeile, ca sa vada lumea ca au haine. Si se duc in biserica, ca la teatru, sa le vada cineva cum sunt imbracate. Dar de aceea ne ducem la biserica ? Dumnezeu se uita la exterior ? Dumnezeu se uita in inima ta, de esti cu inima la El cand te rogi in biserica. Acolo te duci la plans, la suspine, la zdrobire, la smerenie, la ascultarea cuvantului. Nu te duci acolo sa faci teatru, sa te vada cineva cum esti imbracata si boita si cum esti incaltata. Acestea sunt lucrurile vicleanului diavol. Luxul este o nebunie a veacului si sminteala pentru tineri si barbati.
- Parinte Cleopa, poate sa cante femeia in biserica ? Unul canta Apostolul, altul citeste, altul vine la strana sa cant ein cor. Este bine sau nu ?
- Apostolul Pavel, gura lui Hristos, spune : Iar femeia in biserica sa taca !
- Dar avem si cor mixt.
- Daca este cor mixt de barbati si de femei si preotul ti-a dat voie sa canti, canta, ca lauzi pe Dumnezeu. Iar celelalte care n-au blagoslovenie sa cante, sa stea sa asculte, ca asa este lasat femeii in biserica, sa asculte, nu sa predice.
- La noi corul este format din barbati si femei.
- Asa este bine sa fie corul. Intr-o parte sa cant ebarbatii si intr-alta parte sa cante femeile raspunsurile. Dar daca sunt coruri mixte sa le conduca un preot sau dascal, cineva trebuie sa le conduca, pentru ca nu toti stiu sa execute cantari in biserica. Si daca este cu blagoslovenia preotului, este bine, pentru ca s-a aprobat de Sfantul Sinod in biserica muzica omofonica.
Stiti de cand s-a pus asta in biserica ? De pe timpul Sfintilor Apostoli. Ca in biserica nu canta numai dascalul pe atunci, ci toata lumea zicea : " Doamne, miluieste ". Preotul zice " Cu pace Domnului sa ne rugam " si toata lumea canta : " Doamne, miluieste ", " Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi ". Asa era. Si in multe biserici din tara acum se canta muzica omofonica. Am vazut la biserica Sfantul Vasile din Ploiesti, unde era parintele Constantin Galeriu ca toti impreuna dadeau raspunsurile Liturghiei. Dar cei care stiu ca nu pot sa cante bine sunt mai atenti cu urechea sa nu-i impiedice pe ceilalti. Dar toti canta raspunsurile Liturghiei. Iar Heruvicul si Axionul le canta mai ales dascalii si cei care stiu notele.
"

[sophia]

Mihailt, nu te supara, dar inceteaza cu citatele din Parintele Cleopa.
Mai intai citeste ce ton si ce termeni foloseste la adresa oamenilor.

"Fugi de-aici criminalo ! Ai venit sa ma conduci tu pe mine, sa inveti pe popa carte ? Sa mori de-o mie de ori, sa te faci martira, numai sa te spovedesti si sa te impartasesti. Cine ti-a spus o nebunie ca aceasta ? De unde vii tu ? Sa-ti dau voie eu sa faci crima ?"

Asta dupa ce ii spune femeia ca este bolnava si i-a interzis medicul sa faca prunci. Nu tu mangaiere, nu tu s-o sfatuiasca, nimic.
Nu intelege medicina, nu intelege nimic.
Da, asa era la tara inainte: femeile sa fie supuse si batute si dansul a asa apucat.
Se si contrazice singur in multe locuri: femeia nu are voie nimic in biserica, dar apoi vorbeste despre diaconite, femeia sa aibe servicii ca barbatul, dar sa taca, etc.
Feneile sa taca in biserica, dar e bine ca e cor mixt.

Preotul din articolul cu pricina tocmai despre acesti oameni mult prea traditionalisti vorbeste, cat gresesc ei.

In biserica nu mai sunt de mult timp barbati. Aceia sunt la munca, la castigat bani si la alte treburi. Femeile tin slujbe, strana, citesc Apostolul, etc. Barbati nu sunt.
De ce nu mai sunt diaconite ca pe vremuri, ar avea atatea de facut? Din femeile ce traiesc in cumintenie, chiar casatorite.
Nu spune nimeni de hirotonie.
O sa mai revin.

Nu deschisesem acest subiect ca sa-l discutam pe parintele Cleopa, ci diverse opinii personale si cum s-ar putea face.
N-am avut timp sa intru in amanunt.
Mai tarziu revin.

Te rog Mihailt sa incetezi cu citatele!

În prealabil postat de sophia

Mai intai citeste ce ton si ce termeni foloseste la adresa oamenilor.

"Fugi de-aici criminalo ! Ai venit sa ma conduci tu pe mine, sa inveti pe popa carte ? Sa mori de-o mie de ori, sa te faci martira, numai sa te spovedesti si sa te impartasesti. Cine ti-a spus o nebunie ca aceasta ? De unde vii tu ? Sa-ti dau voie eu sa faci crima ?"

Asta dupa ce ii spune femeia ca este bolnava si i-a interzis medicul sa faca prunci. Nu tu mangaiere, nu tu s-o sfatuiasca, nimic.
Nu intelege medicina, nu intelege nimic.
Da, asa era la tara inainte: femeile sa fie supuse si batute si dansul a asa apucat.
Se si contrazice singur in multe locuri: femeia nu are voie nimic in biserica, dar apoi vorbeste despre diaconite, femeia sa aibe servicii ca barbatul, dar sa taca, etc.
Feneile sa taca in biserica, dar e bine ca e cor mixt.
!

Sa imi fie cu iertare Sofia dar chiar nu te inteleg. Cum poti sa spui ca "nu intelege nimic"?
Crezi tu ca ceea ce il schimba pe om sunt cuvintele mieroase, sentimentalismele? Parintele stia ce si cui sa spuna ca sa il trezeasca!Ce rost are sa compatimesti pe cineva si sa ii tot spui cuvinte frumoase, fara sa il ajuti cu adevarat, fara sa il atingi unde trebuie ca sa isi dea seama ce nu e in regula cu el.
Ai vazut filmul Ostrovul? e scena aceea in care parintele Anatolie nu ii da "binecuvantare" fetei pentru avort si o convinge sa pastreze copilul. ce scena aparent dura, dar atat de induiosatoare! fara sentimetalisme, politeturi, ocolisuri. un parinte cu viata sfanta odihneste prin simpla lui prezenta, iar cuvintele lui sunt de asemenea odihnitoare.
Iar Parintele avea Duhul Sfant, si vorba lui Traditie,e sfant.
Poti sa spui ca nu il intelegi, ca nu intelegi cuvintele lui, dar nu ca "nu stie".

[mihailt]

Pai e destul de simplu de explicat simplist de ce femeia cand naste se mantuieste de i se desparte sufletul de trup:
ca moare jertifindu-si viata pentru a da viata altcuiva.
Asta e dragostea jertfelnica.
Sfintii Martiri acceptau despartirea sufletului de trup nu pentru ca nu ar fi putut sa roage pe Dumnezeu sa ii scape de acest fel de moarte (normal ca Dumnezeu i-ar fi scapat de l-ar fi rugat) ci faceau asa ceva apeland la o forma de propovaduire extrema pentru cei care ii priveau.
Negresit ca facand asa cu binecuvantarea lui Dumnezeu stia Dumnezeu ca cineva din cei care priveau sau care aflau aceasta se folosea duhovniceste din aceasta.Ca Dumnezeu cunoaste sufletele tuturor.
Un exemplu este martiriul Sfantului Mare Mucenic Mina dupa a carui martiriu foarte multi din cei care erau inselati de duhurile rele sa mearga pe calea omoratoare de suflet a inchinarii la idoli s-au botezat la credinta crestin ortodoxa.
Sfintii Martiri acceptau despartirea sufletului de trup ca prin exemplul lor sa fie calauziti spre Viata cei care ii priveau.

[sophia]

@Monica - repet si am mai spus-o undeva:
1. eu nu l-am cunoscut personal pe parintele Cleopa, nu stium cum vorbea cu oamenii si daca facea diferente intre oameni (mai sensibili si mai tari). Din textele lui rezulta ca era un om foarte dur si se mania repede.
2. conteaza si la un preot/duhovnic f.mult modul in care se poarte si vorbeste cu ucenicii, ca sa nu-i tulbure mai rau.

Cand am spus ca par. Cleopa "nu intelege niste lucruri", m-am referit la probleme medicale, de fiziologie, de viata coonjugala, etc.
Tu spui ca este normal sa tipe si s-o certe pe fata care a primit de la medic prescriptia de avort. Este cel mai clar exemplu de derutare a omului. Pe cine sa creda fata asta, mai intai, pe cine sa asculte si mai apoi cine raspunde de viata si sanatatea ei si a copilului: medicul, sau par. Cleopa. Sigur ca mai presus de ei toti se afla Dumnezeu si acesta i-a si creat cu un scop. Ei trebuie sa conclucreze nu sa se desfiinteze reciproc.
Si a mai si tipat la ea. Si era,asa cum rezulta din text, o fata cu probleme psihice.
Pe urma putea sa discute altfel cu fata:
Mai intai s-o linisteasca, s-o intrebe de problemele ei, de suferinta ei. Sa incerce sa gaseasca o solutie optima de rezolvare atat pentru ea cat si pentru copil.
Nu sunt pentru avort decat in conditii medicale speciale, dar femeia care se gandeste la asa o solutie trebuie ajutata sa gasesca alte solutii mai bune, nu pur si simplu trimisa la plimbare.

N-am vazut filmul "Ostrovul".

Eu credeam, imi imaginam ca in acest mod trebuie sa ajute un duhovnic, bland, sfatos, cu rabdare. Daca voi imi spuneti acum ca trebuie sa tipe la tine si sa te zgaltaie, atunci m-am lamurit.
Si nu este vorba de cuvinte mieroase si ce mai spuneai tu, ci de a discuta calm, linistit si de a incerca sa se gaseasca o alta solutie mai buna.
"Nu-ti dau dezlegarea, dispari de aici criminalo..." nu este un mod de comunicare pentru un duhovnic si nici nu ofera alta solutie, sau sfat.

@Mihailt - ce legatura are subiectul cu nasterea de prunci si ce mai spui tu?

Voi ati citit de fapt linkul, articolul la care fac referire?

[sophia]

Subiectul acestui fir de discutei nu era insa par. Cleopa, Mihailt a tulburat firul cu citatele lui.
Nu am nimic cu par. Cleopa ca persoana, nu l-am cunsocut, dar din lucrarile lui reiese ceva ce pe mine ma tulbura cumplit.

Acum revin la subiect. Se spunea asa in articol:

"Interesant pentru acest proiect editorial este faptul ca, de obicei, tendinta de minimizare a feminitatii se intalneste cel mai adesea in cercurile autointitulate traditionaliste si chiar in numele traditiei eclesiale. Probabil ca nu veti gasi niciodata afirmatii care sa faca parte explicit dintr-un sistem ideologic articulat, insa este imposibil sa nu sesizati faptul ca in multe biserici apare ca erezie incercarea vreunei femei de a patrunde in biserica fara naframa, nesabuinta sanctionata isteric de preoti (prin apostrofari publice) si de femeile care se considera pioase (prin imbranciri si sudalme); faptul ca unii preoti refuza slujirea tainei cununiei unui cuplu in care barbatul a mai fost casatorit dar femeia nu, ea oricum necontand si putand ramane, in consecinta, fara taina sfanta; faptul ca exista manastiri de calugari in care femeile nu pot patrunde, in timp ce nu s-a auzit inca de manastiri de calugarite in care accesul barbatilor sa fie interzis (evident, pentru ca barbatul este cruce-ntreaga, indiferent cat de ticalos poate fi); faptul ca e socotita ca extrema impietate tentativa unei femei de a trece la miruit inaintea barbatilor, fara sa mai conteze daca ea s-a impartasit sau nu (stiut fiind ca participantii la masa euharistica au prioritate fata de spectatorii liturghiei); faptul ca multe femei sunt oprite de duhovnici sau chiar nu mai indraznesc sa se roage ori sa intre in biserica daca au ciclul lunar; faptul ca imediat dupa ce au nascut, lucru laudat de altfel, sunt trecute printr-un ritual de … purificare, in care inconvenientele sarcinii si suferintele nasterii sunt nefericit completate cu o jignitoare dezvaluire a situatiei ca indraznelile lor (i.e. sarcina si nasterea) reprezinta nici mai mult si nici mai putin decat pacat, necuratie; faptul ca sunt canonisite femeile care au avortat, in timp ce sotiorii lor – care adesea le imping spre acest act – raman printre sfinti… Probabil ca mai exista pe la noi si alte asemenea obiceiuri, insa mie imi sunt necunoscute.

As vrea sa observ ca nici una dintre aceste situatii nu are vreo legatura cu traditia Bisericii lui Hristos, toate tradand mai mult sau mai putin explicit mentalitati de tip misogin, fie mostenite dintr-un iudaism prost inteles, fie imprumutate din mitologii dualiste, gen maniheism si bogomilism, de obicei pe filiera unor curente influente in lumea monahala. Aceste situatii, in pofida pretentiei lor de respectabila traditionalitate, in ciuda chipului lor evlavios, se afla in contradictie flagranta cu evanghelia Mantuitorului si cu inchinarea adusa Maicii Domnului de catre Biserica."

[lorena29]

ce frumos ar fi, ca in biserica, sa nu se mai puna accent pe traditie, pe obiceiuri, ci pe dragoste, ingaduinta, toleranta, sa plecam de la slujba imbogatiti, bcurosi..

[chilla]

[quote=sophia;155853]@Monica - repet si am mai spus-o undeva:
1. eu nu l-am cunoscut personal pe parintele Cleopa, nu stium cum vorbea cu oamenii si daca facea diferente intre oameni (mai sensibili si mai tari). Din textele lui rezulta ca era un om foarte dur si se mania repede.
2. conteaza si la un preot/duhovnic f.mult modul in care se poarte si vorbeste cu ucenicii, ca sa nu-i tulbure mai rau.





L-am cunoscut pe parintele Cleopa, era cu zimbetul pe buze tot timpul, avea fata luminata si vorbea mereu, povestea, glumea,si chiar de a spus cele de mai sus, o spunea intr-un anume fel si nu te putea jigni, dar este greu sa intelegi anumite lucrari cind esti tinar, esti invaluit de multe, de griji, nu ai timp sa diseci mult o fapta cit e de buna si cit vei regreta mai tirziu ca ai facut-o, si uite asa ajungi sa faci sau sa nu faci anumite lucrari la tinerete, pentru care sa regreti la batrinete.

[Marius247]

si hai sa facem impreuna o credinta care sa se muleze mai bine pe parerile noastre, care sa se potriveasca mai bine cu modul nostru de viata...nu ar fi tare?