Femeia in Biserica ortodoxa (merita ea mai mult?)

În prealabil postat de sophia

Am gasit astazi pe prima pagina a acestui site un articol superb, parca scris de mine (adica asa cum gandesc si eu), pe aceasta tema. Este scris de un preot.

http://www.crestinortodox.ro/editori...ra-feminitatii

Domnul Preot Dr. Doru Costache are o parere foarte originala despre locul femeii in Biserica lui Hristos. Ca despre asta e vorba aici, nu. Este dreptul lui sa aiba o parere si este dreptul tuturor sa aiba pareri.
Dupa umila mea parere, articolul este o porcarie! Spune acolo ca eroismul maternal, devotamentul sotiei, rabdarea ei sunt sunt niste lucruri de nimic ("cam la atat se reduce mandria ....."). Chiar sunt de nimic? Eu zic ca nu. Sunt LUCRU MARE dar nu indraznesc sa ma mandresc cu asta. Pentru ca in opinia mea, si nu numai, o femeie este feminina doar atunci cand este discreta si prin tinuta ei vestimentara si prin atitudine. Discreta, adica, cu limita si rost la vorba, decenta in gesturi si vestimentatie. Iar in Biserica ceva mai mult decat in societate. Parerea mea este ca in ziua de azi, cand moda nu mai are limite in a dezbrac trupul, chiar si o basma pe cap pare exagerare. Dar nu este. Eu stiu cum ataca satana imaginatia usor excitabila a barbatilor. De aceea, din dragoste pentru aproapele nostru barbatul, nu vrem sa fim o ispita si in timpul rugaciunii. De aceea este bine ca prezenta noastra la biserica sa fie discreta. Sa fim imbracate decent, cu basmaluta care sa ne acopere frumosul par si ceafa gingasa cu zulufi seducatori, ori alunita dulce de dupa urechiusa roz... Rochita mulata si deasupra genunchilor gratiosi s-o lasam acasa sau cel putin sa acoperim frumosul decolteu rozaliu si dolofan, ori fregedele brate, ori umerii seducatori aplecati in rugaciune. Pai de-aia zic: de lemn sa fii ! Ce sa mai zic de fetele in pantaloni la biserca! Doamne fereste! Sau puternic parfumate, rujate, machiate, inelate, bratarate.. Este ispititoare femeia! chiar si cu un sac pe ea. Pentru ca-i femeie si pt ca este TOT pt. un barbat. E chin si alint. Este moarte si viata. Esi, barbatii sunt la mana noastra la orice minut. Ei traiesc prin noi! Noi ii putem odihni, noi ii putem chinui. Daca-i iubim suntem datoare sa le oferim liniste si posibilitatea sa se roage in pace, sa nu le dam prileju de a se sminti, macar in biserica. Sa stam deoparte, in spatele lor, cu basma pe cap si cu privire in jos. Nu-i greu, deloc pt ca scopul este maret. Si el se roaga pt mantuire dar nu cu ispita in coasta sau in nasul lui. Le datoram asta. De ce? pentru ca merita. Ei pot fi tatii nostri, fratii nosti, copii nostri. pt ca noi putem sa ne concentram la rugaciune mai usor, noi avem aceasta putere. Nu suntem asa usor de ispitit.
In mana / puterea noastra sta mantuirea barbatilor, pacea lor, odihna lor.
Sunt multe de spus dar ma opresc aici si sustin tot ce au spus Sfintii parinti despre locul femeii in Biserica. Femeile pot fi mantuirea sau osanda iubitilor nosti barbati. Si daca vrem ne putem mandri cu asta. Dar nu e de folos.
Cat despre locul / rolul femeii in societate... asta este alta poveste.