Din Viata Maicii Domnului de Sfantul Maxim Marturisitorul

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Şi-au urmat apoi prea-drepţii drumul lor, nu fără plângeri, / În acelaşi nor de ceaţă şi-n acelaşi cor de Îngeri. . . / Au depus sicriu-n criptă, unde umbră şi răcoare-i , / Şi-au rămas apoi trei zile strajă Pururea Fecioarei. / În a treia zi de-amiază, cu Oştirile-I de sus, / A fost coborât la criptă iarăşi Dumnezeu-Iisus, / Şi găsind pe-ai Săi apostoli având ochii plini de rouă, / Binecuvântând soborul, a grăit lor : "Pace vouă!". . . / Prunci de lapte !. . .De ce plângeţi ? . . .Vă mai trebuie povaţă? / Au nu ştiţi că ea nu-i moartă ? Că Eu sunt Izvor de viaţă ? . . ./ Şi-n clipita următoare, ca strigăt , veni-naite-I / Mihail din Cer, cu sine fiind sufletul Preasfintei. . . / Iar Iisus a zis îndată: "Scoală, Maică şi fii Vie , / Glorios Altar şi Templu Cerului în Veşnicie ! / Cum nu te-a atins în viaţă nici un strop din ce e tină, / Fără putrezire trupul să-ţi stea-n veşnică lumină ! . . ." / Şi-ndată , Preacurata deschizând a Sale pleoape / Şi văzând întreg soborul şi pe Fiul ei aproape, / A surâs precum surâde un copil care se ştie / Adorat de-ai săi , şi-n lacrimi, zis-a :"Doane, Slavă Ţie ! "/ Şi cu-acelaşi trup din lume, mai curat decât toţi crinii, / Născătoarea Nemuririi şi-a Izvorului Luminii, / Însoţită de-ai Săi Îngeri ce cântau în cor mereu, / A suit cu Dumnezeu-I către Tatăl-Dumnezeu ! <<< Va Urma >>>

Oastea Cerului văzând-o strălucind ca Aurora, / Zis-a :"Iată Împărăteasa fără greş a tuturora ! / Porţile să le deschidă, să primim cu Slavă-anume / Pe-a Luminii Maică Sfântă care-i mai presus de lume, / Că din pântecele Sale, răsturnând a firii legi, / S-a născut Biruitoare-Mântuirea lumii-ntregi ! . . ." / Şi răsună slava toată de cântări, de preamărire, / Fiind nunta Preacuratei şi-a miresei fără Mire, / Întru bucurie sfântă cum în Cer mai naltă nu-i / Şi cum n-a mai fost vreodată de la -ntemeirea lui ! / Basmele ce legănat-au fiece copilărie, / Ne-au grăit despre fântâna cu izvor de "apă vie", / Dintru care Feţi -Frumoşi, cu primejdii grele-foarte, / Câţiva stropi putând să scoată, înviau pe morţi din moarte ! / O, de câte ori, sub vraja basmelor cu-aşa cuvinte, / La-nvierea cu-acea apă , n-am plâns lacrimă fierbinte, / Lacrimă de bucurie ce-mi curgea zorit pe faţă, / Când, stropiţi cu "apa vie", morţii se trezeau la viaţă ! / Şi-au curs anii cu duiumul. . . Brumăriu acum mi-e părul, / Şi, din câte viaţa minte, cunosc astăzi Adevărul : / Că tu, Maica Preacurată şi de-a Pururea Fecioară, / Eşti fântâna ce-nviează pe cei morţi, să nu mai moară. / Fiindcă pântecelor tale Cerul le-a fost dat să poarte, / Nesfârsita "Apă vie" ce dă viaţă fără moarte ! / O, Preafericită Maică şi Mireasă fără Mire, / Mama lumii muritoare care-o îmbraci cu Nemurire, / Străluicită-Împărăteasă care să ne mântui poţi, / Şi , mai strălucită-n Cerur i decât Serafimii toţi , / Dac-am plâns sub vrăji de basme, cum să nu ne curgă, mii, / Lacrimile, spre-a ta Slavă, că, din morţi, aievea vii / Tu ne faci pe toţi cei care, în veşmânt de Liturghie, / Însetaţi venim la tine să-ţi sorbim din "Apa Vie " ! . . .
<<< Va Urma >>>