prietenul meu mi-a cerut timp!

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de flyaway9112002

Buna tuturor,

As avea mare nevoie de un sfat.Sunt cu prietenul meu de 1 an impreuna si mi-a propus sa ne mutam impreuna.Eu am vrut sa stiu de ce vreau doar "casatorie de proba".El mi-a zis ca mai are nevoie timp, ca nu se simte pregatit,ca ce vreau eu?sa mergem acu' in momentul asta sau maine?ca fac presiuni si asa mai departe.Intr-un an,doi insa , imi cere doar timp si se uita cu ochii lui mari si albastri la mine.Problema mea e ca il iubesc tare mult si el ma iubeste,dar nu vede lucrurile asa ca mine;crede in Dumnezeu DAR considera ca multe dintre canoanele bisericii sunt invechite.Eu nu pot sa-i schimb parerea, stiu doar ca il iubesc si nu vreau sa-l pierd.Dar mi-e frica ca voi accepta sa ma mut cu el si casatoria nu se va ma intampla.A mai fost cineva in situatia asta?Ce sa fac? Vine impreuna cu mine la Biserica duminica,dar imi tot zice ca nu o face decat pentru ca vede ce fericita sunt cand vine cu mine.Un sfat,o vorba orice m-ar ajuta.Ma simt rupta in doua!


Va multumesc si Doamne Ajuta !

Eu nu cred ca este o situatie chiar foarte dificila. Pentru ca el nu este un tip foarte religios, as zice sa nu iti impui punctul de vedere foarte abrupt si sa incerci sa il faci sa inteleaga ca tu pur si simplu nu vrei sa locuiti impreuna. Daca vei motiva ca religia sau Biserica nu te lasa sa iti urmezi inima vei gresi foarte mult si nu vei prezenta siguranta de sine. Invataturile Bisericii nu trebuie decat sa te faca sa intelegi ca asa este cel mai bine pentru tine.
Repet...nu motiva toate alegerile tale numai pe considerente religioase, pentru ca va interpreta ca esti nesigura si inhibata si ca ratiunea iti spune sa respecti invataturile bisericesti in timp ce inima iti sopteste sa alegi convietuirea.
Fii sigura pe tine, nu ezita si nu il lasa sa te constranga sa alegi intre Biserica si EL.
Eu oricum am ales sa nu locuiesc impreuna cu sotul meu inainte de casatorie pentru faptul ca existau multe riscuri la care chiar nu avea sens sa ma supun inutil ( anticonceptionale, sarcini nedorite, termen nedeterminat, considerentul religios bineinteles....dar si ca o tipa aerisita ce sunt chiar nu aveam nici un chef si nici o motivatie sa imi asum rolul nevestei gospodine fara sa fiu nevasta cu acte in regula ). Spune-i ca nu esti genul care sa-si sacrifice conduita morala de pana acum de dragul unei relatii a carui viitor nu il stii inca si ca nu te-ai putea implica cu trup si suflet intr-o relatie de genul " casatorie de proba" .Daca vrei sa te respecte incearca sa aduci mai multe argumente si nu numai pe cele religioase, pentru ca astfel va veti situa in 2 tabere fara nici o punte de lagatura!
Mult succes si fii sigura pe tine, barbatii nu prea au ce respecta la o femeie indecisa si nesigura pe conceptiile proprii de viata. Va face asa cum vrei si va intelege de ce vrei asa si nu altfel numai daca vei dovedi ca stii exact ce vrei de la viata...ca o suma a tuturor invataturilor religioase, educatiei si mentalitatii tale.

Mult succes si iubiti-va mult! Doamne ajuta!

[cristina2012]

Am vazut de atatea ori fete care si-au consumat anii tineretii langa un tip, avand si indatoriri de nevasta suportand privirile si dojenile intemeiate ale matusilor si intrebarile mai mult sau mia putin binevoitoare "da'' tu cand te mariti", iar intr-un final sa fie lepadata ca un obiect consumat, ca un fagure caruia i s-a supt toata mierea... NU, sa nu faci gresala asta, sa nu o faci pentru tine. Sa stii ca Dumnezeu nu ne cere sa respectam niste reguli doar pentru ca asa vrea El. Aceste reguli sunt absolut toate spre paza fiintei noastre. El care ne-a facut ne cunoaste cel mai bine, stie ce ne trebuie, stie si slabiciunile noastre, sufera si lupta impreuna cu noi, ca un parinte pentru copilul lui.
Dincolo de exemple exista si niste explicatii logice. O astfel de relatie este o relatie de consum. Numai unul, sau ambii "parteneri" consuma din celalat, fara a isi impleti firele existentei lor, fara a crea ceva. In acest context viitorul este adesea compromis pentru ca relatia de consum formeaza niste reguli de convietuire care inabusa casnicia de mai tarziu (in cazul fericit in care ar avea loc). Mai exact, fiecare isi cauta de ale lui, sau amandoi pe ale unui singur. Atata timp cat esti liber nu vei suporta sa ti se ceara sa renunti la ceva al tau. Cand renunti totusi pentru ca iubesti prea mult si nu vrei sa-l pierzi pe celalat apare o frustrare... si frustrarile se aduna...
Un cuvant minunat al lui Antoine de Saint-Exupery din Citadela: "daca vrei sa se manance intre ei aruncale graunte, daca vrei sa fie frati pune-i sa cladeasca un turn".
Casnicia e o lucrare impreuna, un astfel de turn. Lupta cu viata pentru a-ti cladi vitorul sudeaza realtia, pe cand consumarea prezentului pentru satisfactia de moment duce la lehamite si nonsens.

Nu inteleg cum te poti uita in ochii iubitei si sa-i spui ca vrei sa-i iei tot ca sa te convingi daca ai nevoie de oferta ei. Ea, biata femeie, va trebui sa lupte din greu sa te convinga sa accepti oferta ei. Va sluji fara sa ceara plata, robita sufletului tau de barbat ce invata sa fie stapan hain.

Sexualitatea nu e o functie oarecare cum ar fi defecatia. Sexualitatea implica toata fiinta ta. Sexualitatea umana are doua directii: ori creeaza (moduleaza realtia din familie, alipeste doua trupuri si doua suflete si, mai ales, poarta in sine viata - poti crea viata), ori consuma (iti rapeste trairi, timp, energie si, mai ales, poarta in sine moarte - faci totul ca sa te opui vietii, pana la a ucide propriul prunc)

[cristina2012]

Acum am sa-ti povestesc despre mine. Am 34 de ani, 4 copii, ieri am imlinit 12 ani de casnicie.
L-am cunoascut pe sotul meu intr-o tabara studenteasca. Pentru el am fost dragoste la prima vedre, pentru mine a mers totul mai lent... Frumos este ca, pentru amandoi, totul continua si creste.

Eu mergeam la biserica, el nu stia nici sa-si faca cruce cum trebuie. Cand l-am cunoscut, mie abia imi daduse papucii un tip cu care nu fusesem dispusa sa ma culc. In zilele acelea nu aveam chef de nimeni si nimic... si totusi... a fost sa fie.
Relatia a inaintat lent, din cauza mea. Odata i-am spus ca o sa ii spun ceva si probabil ca nu o sa mai fie interesat sa continuam. Am ajuns si la acea discutie si i-am zis ca eu nu vreau sa avem realtii intime pana la casatorie, nici nu vreau sa stam cu anii impreuna, suntem prieteni, ne plimbam, ne cunoastem si daca vedem ca ne intelegem ne casatorim si ne apucam sa ne construim viata, iar daca nu, nu. Nu are rost sa pierdem ani in tot felul de incercari. A fost uimit pe moment, ca un dus rece, apoi a zis ca el nu vrea sa distruga ceea ce apreciaza si ca pana la urma am dreptate si apoi m-a zis ca daca intr-o zi voi vrea sa fiu sotia lui el va fi foarte fericit. Asta se poate considera cererea mea in casatorie, fireasca, timida, fara cazut in genunchi, declaratii si inel cu nestemate.

In primii ani de casnicie am vazut amandoi ce buna a fost calea pe care am mers. Noi aveam familie, copii, ne faceam noi cu manutele noastre viata
noastra in timp ce prietenii lui isi faceau si se desparteau de prietene... pana la urma au inceput sa-i zica ca a avut noroc.

Odata, mi-a zis sotul meu ca ce desteapta am fost ca am fost asa de rea (in sensul ca nu am cedat) si mi-a zis cam cum discutau colegii lui despre prietenele lor, cum le inselau desi ele aveau relatii intime cu ei, cum se saturau si se debarasau de ele.

[lorena29]

Ce frumoasa este povestea ta de dragoste Cristina!!