Iubirea - Taina sau Negot?

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Singurul sens este cel al iubirii de Dumnezeu ! Dar cum pot spune că-L iubesc pe Dumnezeu, de nu-mi iubesc aproapele, soţia , copilul ce tot El mi le-a dat ? Cum pot spune că-L iubesc pe Dumnezeu când nu pot ierta ? Ory şi La petit Moc au multă experienţă în acest sens şi poate ne împărtăşesc ceva în acest sens . Nu-L putem separa pe Dumnezeu de proprile-I porunci , de voia Sa , pentru că altfel credinţa noastră n-ar face două parale , ar fi doar fraze şi lozinci nefolositoare. Uite, dragă Teatru de copiii , personal am dobândit o mare victorie, după mult timp mi-am cerut iertare tuturor vrăjmaşilor mei şi tuturor celor ce mă urăsc şi nu numai atât, am sufletul împăcat din acest punct de vedere . Este un pas din cei mulţi ce-i mai am de făcut pentru ca Dragostea de Dumnezeu , să nu fie o vorbă goală fără conţinut. Doamne ajută ! +

Ca să înţelegem mai bine ce facem atunci când iertăm, trebuie să avem în minte parabola evanghelică despre femeia prinsă în adulter. De fiecare dată când nu iertăm- ucidem cu piatra inimii noastre, dar când iertăm - dăruim viaţă. Ce măreţ lucru este a ierta ! Citeam într o carte a lui Savatie Baştovoi , ceva minunat : " În strădania mea de a înţelege dragostea şi de a o explica, la un momenta am înţeles, în adâncul făpturii mele stăpânirea de moarte şi de păcat, că prin nimic nu mi s-a descoperit mai mult, mai desăvârşit, mai aproape şi mai pe înţeles iubirea lui Dumnezeu decât prin iertarea pe care mi-a dăruit-o şi mi-o dăruieşte. Niciodată nu m-am simţit mai iubit, mai fericit , mai nou , mai deplin , mai puternic şi totodată mai cuminte şi mai smerit atunci cân am fost iertat pentru greşalele mele. Totodată , căutând să împlinesc porunca Acestui Dumnezeu plin de iertare - aceea de a ierta la rândul meu pe aproapele meu- , mi-am dat seama cât de greu îmi vine să iert, câtă durere şi câtă renunţare trebuie să simt, durere care mă apropie de moarte, care mă omoară pe mine pentru a da loc celuilalt să trăiască. Atunci când am zis că a iubit înseamnă a ierta, a ierta nu o faptă care este sau ni se pare greşită, ci a ierta adânc şi necontenit, a ierta o dată şi pentru totdeauna răul care se ridică împotriva noastră, având întodeauna vie revelaţia durerii şi a stricăciunii în care s-a adâncit făptura prin despărţirea de Dumnezeu".