Citat:
În prealabil postat de cristiboss56
Singurul sens este cel al iubirii de Dumnezeu ! Dar cum pot spune că-L iubesc pe Dumnezeu, de nu-mi iubesc aproapele, soția , copilul ce tot El mi le-a dat ? Cum pot spune că-L iubesc pe Dumnezeu când nu pot ierta ? Ory și La petit Moc au multă experiență în acest sens și poate ne împărtășesc ceva în acest sens . Nu-L putem separa pe Dumnezeu de proprile-I porunci , de voia Sa , pentru că altfel credința noastră n-ar face două parale , ar fi doar fraze și lozinci nefolositoare. Uite, dragă Teatru de copiii , personal am dobândit o mare victorie, după mult timp mi-am cerut iertare tuturor vrăjmașilor mei și tuturor celor ce mă urăsc și nu numai atât, am sufletul împăcat din acest punct de vedere . Este un pas din cei mulți ce-i mai am de făcut pentru ca Dragostea de Dumnezeu , să nu fie o vorbă goală fără conținut. Doamne ajută ! +
|
Ca să înțelegem mai bine ce facem atunci când iertăm, trebuie să avem în minte parabola evanghelică despre femeia prinsă în adulter. De fiecare dată când nu iertăm- ucidem cu piatra inimii noastre, dar când iertăm - dăruim viață. Ce măreț lucru este a ierta ! Citeam într o carte a lui Savatie Baștovoi , ceva minunat : " În strădania mea de a înțelege dragostea și de a o explica, la un momenta am înțeles, în adâncul făpturii mele stăpânirea de moarte și de păcat, că prin nimic nu mi s-a descoperit mai mult, mai desăvârșit, mai aproape și mai pe înțeles iubirea lui Dumnezeu decât prin iertarea pe care mi-a dăruit-o și mi-o dăruiește. Niciodată nu m-am simțit mai iubit, mai fericit , mai nou , mai deplin , mai puternic și totodată mai cuminte și mai smerit atunci cân am fost iertat pentru greșalele mele. Totodată , căutând să împlinesc porunca Acestui Dumnezeu plin de iertare - aceea de a ierta la rândul meu pe aproapele meu- , mi-am dat seama cât de greu îmi vine să iert, câtă durere și câtă renunțare trebuie să simt, durere care mă apropie de moarte, care mă omoară pe mine pentru a da loc celuilalt să trăiască. Atunci când am zis că a iubit înseamnă a ierta, a ierta nu o faptă care este sau ni se pare greșită, ci a ierta adânc și necontenit, a ierta o dată și pentru totdeauna răul care se ridică împotriva noastră, având întodeauna vie revelația durerii și a stricăciunii în care s-a adâncit făptura prin despărțirea de Dumnezeu".