Infertilitatea in cuplu si dorinta neimplinita de a avea copii

[Antoni0]

În prealabil postat de Anna

Calmeaza-te, numara pana la 10, ca sa poti sa intelegi mesajul meu, ca ai inteles gresit, nu ti-am dat nici un sfat si nici o rezolvare. Ultima parte se refera la altceva...Citeste cu calm si cu atentie ce am vrut sa zic in ultima parte.
Si nu, n-am inteles doar atat din mesajul tau, dar acel lucru m-a frapat. Atata tot.
Si n-am generalizat, uita-te atent si vei vedea ca am pus o intrebare si nu e retorica, e chiar intrebare.

Mdea... na-ti-o, tie, da-mi-o, mie!

Dar vad ca nu ne intelegem. Eu zic ceva, tu "storci" prin filtrul tau si iese altceva.

Insa, eu repet: cum poti afirma tu ca "barbatii chiar se gandesc tot timpul la asta?". Asta inseamna sa generalizezi. Daca eu am anumite ganduri cateodata, asta nu inseamna ca barbatii au acele ganduri. Si ti-am dat si exemplu' dar ...

Mult off-topic si atat...

[Anna]

În prealabil postat de Antoni0

Insa, eu repet: cum poti afirma tu ca "barbatii chiar se gandesc tot timpul la asta?". Asta inseamna sa generalizezi.

Repet: uita-te mai bine si vei vedea ca nu e o afirmatie, ci e o intrebare. Deci nu afirm, intreb. Nu vezi semnul intrebarii sau ce?

[sophia]

Nu rezist sa nu intru pentru ca este un subiect f.dureros pentru multe cupluri si pentru ca aici l-am deschis eu.
Vreau sa spun numai doua lucruri:
1. Cineva spunea de un exmplu cu adoptia. Eu va raspund si voua si altora, nu stiu a cata oara. Sunt satula de aceste sfaturi.
Sunt multi care nu pot avea copii si ar dori sa adopte. Legile sunt stricte peste tot si de o vreme la noi in tara sunt mai stricte ca oriunde.
Asa ca cine poate sa adopte, norocul lor. Si asta este un ajutor de la Dumnezeu pentru a avea copii si poate sa-L dea, sau nu.
In plus adoptia este un lucru f.delicat, pentru ca e vorba de copii traumatizati, multi din ei bolnavi si fizic, parinti naturali care mai exista si mai pun piedici. Trebuie sa ai o contructie tare ca sa adopti un copil si sa-l cresti.
Ca intr-o zi sa-ti spuna, nu esti mama/tatal meu, ce vrei de la mine, ma duc sa-i caut pe ai mei. Si genele isi mai spun cuvantul, nu numai educatia primita.

2. Vad ca ati deraiat de la subiect si ati ajuns la palaceri carnale.
Eu nu doresc nimanui sa afle ce placeri carnale are un cuplu care isi doreste copii, cum trebuie sa "lucreze" cu calendarul in fata, ai n-ai chef, hai ca e ziua fertila (daca mai este si de post s-a dus), sa mai respecti si alte reguli ( de la medic), sa te intrebi oare acum o fi reusit, sa astepti fiecare ciclu cu sufletul la gura.
Si cred ca acelasi lucru, dar celalalt sens se intampla si cu cei care nu vor copii si nu folosesc anticonceptionale, ci doar metode empirice. Imi inchipui ce placere carnala este si la ei (desi din pct. nostru de vedere este de neinteles): ai grija, e ziua/sau nu, pune asa, fa asa, nu fa asa, etc.
Placerea sexuala si copii nu prea se impaca...

Si timp de rugaciune exista. Seara inainte de a merge in pat si toata ziua.
Si nu stiu daca aici se scrie de acatistul Sf. Ioachim si Ana, ca mai exista un fir cu sarcina pierduta (alta drama). La miezul noptii, sau alta data, dar se citeste (eu una il citesc in general pentru familie)....Cand nu e sa fie, nu este.
Numai Dumnezeu stie de ce, si nu ne spune si noua.

[Anna]

În prealabil postat de sophia

Eu nu doresc nimanui sa afle ce placeri carnale are un cuplu care isi doreste copii, cum trebuie sa "lucreze" cu calendarul in fata, ai n-ai chef, hai ca e ziua fertila (daca mai este si de post s-a dus), sa mai respecti si alte reguli ( de la medic), sa te intrebi oare acum o fi reusit, sa astepti fiecare ciclu cu sufletul la gura.
.

Stiu ca e dureros subiectul. Dar totusi, oare nu si stresul asta isi pune amprenta? Daca sotii s-ar relaxa si ar cauta sa fie impreuna, nu ca sa se "strofoace" sa aiba copii, ci doar sa se bucure impreuna, poate ca ar fi mai bine. Eu cred ca nici una din extreme nu e buna: sa nu avem copii sau trebuie, trebuie neaparat sa avem copii!. Cred ca amandoua extremele ne inhiba in ceva ce ar trebui sa fie "liber". Eu cant la pian si de exemplu cant mult mai bine cand sunt f relaxata, cand nu ma "stradui" sa iasa perfect, cand imi las sufletul "liber", cand ma las in voie... Eu cred ca multe lucruri trebuie sa fie asa in viata ca sa iasa bine, un echilibru intre concentrare, control si "lasare in voie"...
Nu stiu cum sunteti voi, dar eu chiar nu as vrea nici pentru motive nobile ca relatia trupeasca sa se transforme vreodata in "munca"...As vrea sa poata fi mereu ca vinul, nu ca apa sau otetul.

[Noesisaa]

În prealabil postat de Anna

Stiu ca e dureros subiectul. Dar totusi, oare nu si stresul asta isi pune amprenta? Daca sotii s-ar relaxa si ar cauta sa fie impreuna, nu ca sa se "strofoace" sa aiba copii, ci doar sa se bucure impreuna, poate ca ar fi mai bine. Eu cred ca nici una din extreme nu e buna: sa nu avem copii sau trebuie, trebuie neaparat sa avem copii!.

Iti dai seama ca mai toate cuplurile incep crezand ca nu o sa trebuiasca sa se "strofoace" sa aiba copii. Toti incep relaxati, etc. Stresul real apare cand dupa o vreme de dragoste relaxata nu se intampla nimic in ceea ce priveste capitolul copii. Si atunci isi dau seama ca fara a urma anumite reguli, fara sa depuna ceva efort, si nu numai placere, nu o sa aiba copii. Si iaca stresul. Nu stiu cum ar putea un cuplu care vrea copii, dar nu ii are, sa se relaxeze. Probabil singurul moment in care se relaxeaza este cand isi pierd orice speranta si atunci gata cu medicul, calendarul , temperatura, zile fertile, etc.

[Anna]

În prealabil postat de Noesisaa

Iti dai seama ca mai toate cuplurile incep crezand ca nu o sa trebuiasca sa se "strofoace" sa aiba copii. Toti incep relaxati, etc. Stresul real apare cand dupa o vreme de dragoste relaxata nu se intampla nimic in ceea ce priveste capitolul copii. Si atunci isi dau seama ca fara a urma anumite reguli, fara sa depuna ceva efort, si nu numai placere, nu o sa aiba copii. Si iaca stresul. Nu stiu cum ar putea un cuplu care vrea copii, dar nu ii are, sa se relaxeze. Probabil singurul moment in care se relaxeaza este cand isi pierd orice speranta si atunci gata cu medicul, calendarul , temperatura, zile fertile, etc.

Eu stiu ce zici. Si sunt sigura ca asa este. Dar oricum n-am zis sa fie relaxare completa, am zis echilibru. O combinatie intre control si libertate. Voiam doar sa spun ca n-ar trebui sa existe prea mult stres pentru ca nu e deloc in favoarea a ceea ce urmaresc.

[cristiboss56]

În prealabil postat de sophia

Nu rezist sa nu intru pentru ca este un subiect f.dureros pentru multe cupluri si pentru ca aici l-am deschis eu.
Vreau sa spun numai doua lucruri:
1. Cineva spunea de un exmplu cu adoptia. Eu va raspund si voua si altora, nu stiu a cata oara. Sunt satula de aceste sfaturi.
Sunt multi care nu pot avea copii si ar dori sa adopte. Legile sunt stricte peste tot si de o vreme la noi in tara sunt mai stricte ca oriunde.
Asa ca cine poate sa adopte, norocul lor. Si asta este un ajutor de la Dumnezeu pentru a avea copii si poate sa-L dea, sau nu.
In plus adoptia este un lucru f.delicat, pentru ca e vorba de copii traumatizati, multi din ei bolnavi si fizic, parinti naturali care mai exista si mai pun piedici. Trebuie sa ai o contructie tare ca sa adopti un copil si sa-l cresti.
Ca intr-o zi sa-ti spuna, nu esti mama/tatal meu, ce vrei de la mine, ma duc sa-i caut pe ai mei. Si genele isi mai spun cuvantul, nu numai educatia primita.

2. Vad ca ati deraiat de la subiect si ati ajuns la palaceri carnale.
Eu nu doresc nimanui sa afle ce placeri carnale are un cuplu care isi doreste copii, cum trebuie sa "lucreze" cu calendarul in fata, ai n-ai chef, hai ca e ziua fertila (daca mai este si de post s-a dus), sa mai respecti si alte reguli ( de la medic), sa te intrebi oare acum o fi reusit, sa astepti fiecare ciclu cu sufletul la gura.
Si cred ca acelasi lucru, dar celalalt sens se intampla si cu cei care nu vor copii si nu folosesc anticonceptionale, ci doar metode empirice. Imi inchipui ce placere carnala este si la ei (desi din pct. nostru de vedere este de neinteles): ai grija, e ziua/sau nu, pune asa, fa asa, nu fa asa, etc.
Placerea sexuala si copii nu prea se impaca...

Si timp de rugaciune exista. Seara inainte de a merge in pat si toata ziua.
Si nu stiu daca aici se scrie de acatistul Sf. Ioachim si Ana, ca mai exista un fir cu sarcina pierduta (alta drama). La miezul noptii, sau alta data, dar se citeste (eu una il citesc in general pentru familie)....Cand nu e sa fie, nu este.
Numai Dumnezeu stie de ce, si nu ne spune si noua.

Ar fi chiar culmea să ne dea Dumnezeu socoteală sau mult mai rău să-I cerem socoteală ! Sofia dragă, continuând astfel , durerea şi "neâmplinirea"ta, îţi vor deveni adevărată povară, pentru că obsesie deja a devenit, plus de asta , dai impresia că propria-ţi relaţie cu Dumnezeu ( că de Biserică nici nu mai poate fi vorba ) este de "interes", ca să-i spun aşa. "Orice rodire de prunc este un răspuns şi un dar de la Dumnezeu ! ". De nu ai primit ( încă ) acest dar şi răspuns de la Dumnezeu, rişti prin atitudinea ta obsesivă , să nărui şi să îngropi toate celelalte daruri şi răspunsuri de la Dumnezeu, ce cu siguranţă le ignori sau le-ai dat uitării . Ţi-am mai spus şi îţi repet, nu vei auzi din gura mea vorbele ce'ţi convin şi-ţi sunt plăcute urechii tale, dar poate mai târziu ai să-mi mulţumeşti ( măcar în sinea ta ) .

[teatru-copii]

Sophia
Cred ca nu ai inteles ce am vrut sa spun, poate nu am scris ce trebuie. In traditia bisericeasca Sfintii Parinti sarbatoriti astazi sunt considerati ocrotitori pentru cei ce isi doresc copii. Si stiu cel putin un caz in care citirea acatistului lor 40 de zile a dat roade.

In al doilea rand, exemplul dat arata planul lui Dumnezeu cu fiecare. Prietena de care vorbeam voia sa nasca copii si nu putea si a fost obligata de imprejurari sa infieze acele fete. Dumnezeu stia ce face cu ea. Deci, e vorba de nadejdea pe care ne-o punem in Dumnezeu. Cine ar fi crezut ca Ioachim si Ana vor face copil la 80 de ani. Doar ei! Pentru ca-si puneau nadejdea in Dumnezeu. S-au afundat in post si rugaciune si Dumnezeu le-a raspuns cum nu ar fi sperat nici in cele mai frumoase vise.

Dumnezeu sa va binecuvinteze!

[Antoni0]

În prealabil postat de Anna

Repet: uita-te mai bine si vei vedea ca nu e o afirmatie, ci e o intrebare. Deci nu afirm, intreb. Nu vezi semnul intrebarii sau ce?

Eu vad ca generalizezi. Daca tu nu vezi, e problema ta.

Dar daca tot vrei un raspuns, da, eu aveam aceste ganduri si cum am mai zis si acum se mai intampla!

Te simti mai implinita acum ca ti-am raspuns? :)