evreii se mandresc cu Hristos...oarecum

[marioad24]

PAREREA UNUI EVREU PUBLICATA IN ZARUL "LA LIBRE BELGIQUE".
Orientul Apropiat
BOICOTATI ISRAELUL de Neve Gordon.
Editia din 05 09 2009
Este singura modalitate de a salva Israelul de el insusi. Ca cetatean al Israelului si ca evreu, fac un apel la toate guvernele si organizatiile internationale sa inceteze orice cooperare cu Israelul. In aceasta vara, ziarele izraeliene au relatat pe larg in articole inflamate despre posibiitatea unui boicot international asupra Israelului. Mai multe filme au fost retrase de la festivalurile tinute in Israel. Leonard Coehen, care a hotarat sa-si spuna parerea la Tel Aviv, se afla sub tirul criticii, iar Oxfam (organizatie internationala care lupta impotriva saraciei si discriminarii) a pus capat relatiilor sale cu una din purtatoarele sale de cuvant celebre, fiindca face publicitate produselor cosmetice produse in teritoriile ocupate. Campania care sugereaza utilizarea tacticii care a permis sa se puna capat Apartheid-ului in Africa de Sud, castiga numerosi adepti in intreaga lume.
Numerosi sunt izraelienii-chiar printre pacifisti-care nu sunt de acord cu aceasta tactica. Nu e o surpriza. Un boicot general nu poate sa nu apara drept antisemit. Doua viziuni, doua masuri, spun ei. Atunci de ce sa nu boicotam China in virtutea violarii dreptului omului? De ce ar fi Israelul singura victima a unui boicot? Pentru un cetatean izraelian ca mine, nu e catusi de putin o chestuine minora, aceea de a face apel la guvernele straine, la autoritatile regionale, la miscarile internationale pentru drepturile sociale, la organizatiile religioase, la sindicate si la cetateni de a intrerupe orice colaborare cu Israel.
Dar azi, in timp ce privesc la cei doi copii ai mei, care se joaca in gradina, sunt convins ca este singura modalitate de a salva Israelul de el insusi. Spun asta pentru ca Israelul se afla la un punct de cotitura istoric si ca momentele de criza cer masuri radicale. Spun asta in calitate de evreu care a ales sa-si creasca copiii in acel Israel care e membru taberei pacii de 30 de ani si pe care viitorul tarii sale il nelinisteste profund.
A scrie ca in Israel exista un regim de Apartheid este modalitatea cea mai exacta de a descrie tara mea de azi. De mai bine de 40 de ani controlam teritoriile situate intre Marea Mediterana si Valea Iordanului. In aceasta regiune traiesc cam 6 milioane de evrei si 5 milioane de palestienieni. 3,5 milioane de palestinieni si aproximativ 1,5 milioane de evrei traiesc in teritorile ocupate din 1067. Aceste 2 grupuri coabiteaza pe aceleasi pamanturi dar sunt guvernate de legi diferite. Palestinienii nu au un stat si sunt privati de cele mai multe drepturi umane de baza. Evreii dimpotriva, sunt cetatenii Statului Israel si acolo unde sunt.
Ma trezesc noaptea framantat de ideea ca cei doi copii ai mei, la fel ca cei ai vecinilor mei palestinieni, pot creste sub un regim de Apartheid. Nu exista decat doua cai pentru a evita aceasta situatie.
Fie un stat unic, care sa ofere cetatenia sa tuturor palestinienilor si sa accepte o democratie bi-nationalaprivind integritatea teritoriilor controlate de Israel. In plan demografic, este sfarsitul statului Israel ca stat evreu. Pentru cea mai mare parte a evreilor izraelieni, asta ar fi o anatema. Fie sa fie 2 state. Aceasta solutie implica retragerea Israelului in frntierele de dinainte de 1967 (cu posibilitatea de schimbari punctuale si teritoriale), divizarea Ierusalimului si recunoasterea dreptului palestinienilor de a se intoarce, precizandu-se ca doar un numar limitat de 4,5 milioane de palestinieni se pot intoarce si ca ceilalti se vor putea instala in staul palestinian creat.
Din pct de vedere geografic, prima solutie pare mai realista, fiindca evreii si palestinienii traiesc deja amestecati. In teren, in ciuda Apartheid-ului, aceasta solutie este deja o realitate. Din pct de vedere ideologic, a 2a solutie este mai realista, fiindca putini cetateni (1% din evrei si o minoritate palestiniana) sustin ideea unui stat binational. In ciuda dificultatilor concrete, e mai bine sa afectam realitatile geografice decat cele ideologice. Daca in viitor, cele 2 popoare ar decide sa apartina unui stat, ele vor bineinteles sa o faca. Dar, in momentul de fata, nu asta e ceea ce ei isi doresc. Cum sa procedezi atunci alegand solutia 2 state? Sunt convins ca raspunsul va veni in urma presiunilor externe. De decenii, numarul colonilor evrei instalati in teritorii n-a incetat sa creasca. Mitul unui Ierusalim unificat a condus la crearea unui oras unde palestinienii nu mai au statutul de cetateni si sunt privati de cele mai elementare servicii. Izraelienii care sunt in tabara pacii a devenit fragila devenind astazi aproape inexistenta. Politicienii izraelieni sunt din ce in ce mmai mult tentati sa se alinieze extremei drepte. In ceea ce ma priveste, este clar ca doar o presiune exteroara poate reusi sa se opuna Apartheid-ului. Vorbele si condamnarile administratiei americane si ale Uniunii Europene nu au schimbat nimic in acest sens. Ele nu au putut nici macar opri colonizarea. Ca sa nu mai vorbim de retragerea din teritoriile ocupate. In consecinta, am decis sa sustin miscarea "boicot, privatiune si sanctiuni" care a fost lansata de activistii palestinieni in iulie 2005 si care este de atunci, obiectul unei importante sustineri in lume. Obiectivul ei este de a se asigura ca Israelul respecta dreptul international si ca palestinienii sa fie in masura de a-si obtine dreptul lor la autodeterminare. In 2008, la Bilbao, o grupare de organizatii din intreaga lume a formulat cele 10 puncte ale unei campanii de boicotare(1), avand ca scop sa supuna Israelul unei presiuni graduale si suportabile, tinand seama de context si posibilitati. S-ar putea incepe prin sanctiuni si privarea de sprijin pentru firmele care opereaza in teritoriile ocupate. Acestea ar putea fi urmate de actiuni impotriva celor care ajuta la mentinerea, mai precis la consolidarea ocupatiei. Nimic altceva nu a avut nici cel mai mic efect. Exercitarea unei presiuni internationale semnificative asupra Israelului este singura modalitate de a garanta ca viitoarea generatie de izraelieni si palestinieni nu vor creste sub un regim de Apartheid.