Povestea vietii mele

[heaven]

Ai trecut prin bune si mai putin bune ca fiecare om.
Experiente de viata pe care nu le-ai trait intamplator,ci pentru a invata ceva din ele.
Ce anume,insa,nu mi-a placut,este faptul ca nu te-ai rezumat la o simpla relatare de fapte,ci ai judecat prea mult,mai ales pe bunica ta,apoi pe fosta prietena.
Dumnezeu este unicul care are acest drept,noi,pacatosii nu avem,iar El este iubire infinita.
Deasemenea,cred ca putina modestie nu ar strica...lasa oamenii care intr-adevar au cunostinte reale si pot schimba ceva sa vorbeasca despre farmece,vraji si altfel astfel de lucruri.
Niste interpretari dupa ureche ma indoiesc ca vor ajuta prea mult.
Cei ce vor sa se pazeasca de malefic,inainte de orice sa traiasca o viata cu Dumnezeu in suflet,gand si fapt.
Dumnezeu sa ti-ajute sa te impaci cu trecutul tau,dar mai ales cu tine!Lumina in gand si suflet iti doresc!

[metanoia2]

Heaven are dreptate, este bine sa ai un canon sa te rogi cat poti de mult si sa multumesti lui Dumnezeu pentru toate, dar nu e bine sa suspectezi pe nimeni pentru a nu cadea in ispita de a-l judeca. Trebuie sa-ti fie mila de slabiciunea si necredinta acestor oameni si sa te rogi pentru ei, caci judecandu-i le asezi pe umeri o povara si mai mare.
Cunosc pe cineva care punea problema exact ca tine si apoi peste cativa ani cand am vorbit din nou ajunsese sa suspecteze pe toata lumea, a cazut intr-o mandrie extrema incat chiar spunea: " deja eu le cunosc pe vrajitoare, si cand sunt in biserica le recunosc si le simt". Trebuie sa ne tinem mintea in iad si sa nu deznadajduim, dar in iadul smereniei.
Este bine, spun eu, sa le spui oamenilor ce ti s-a intamplat deoarece unora li se intampla lucruri ciudate si nu isi dau seama din ce cauza.

[cipribm]

Prin ceea ce am scris acolo nu am vrut sa-i judec, nu asta a fost intentia mea, ci doar sa relatez intamplarile prin care am trecut, sa le fac cunoscute in speranta ca vor da de gandit sau ca vor fi de folos sfaturile de acolo. si nici nu vreau sa cad in extrema aceea in care sa suspectez pe oricine, pentru ca nu ar fi adevarat, stiu ca s-au adunat multe "suspectari" reale in povestea mea, dar toate au fost adevarate. sunt deschis la comentarii, intrebari, cereri de sfaturi.
Doamne ajuta!

[lavinia40]

În prealabil postat de cipribm

Prin ceea ce am scris acolo nu am vrut sa-i judec, nu asta a fost intentia mea, ci doar sa relatez intamplarile prin care am trecut, sa le fac cunoscute in speranta ca vor da de gandit sau ca vor fi de folos sfaturile de acolo. si nici nu vreau sa cad in extrema aceea in care sa suspectez pe oricine, pentru ca nu ar fi adevarat, stiu ca s-au adunat multe "suspectari" reale in povestea mea, dar toate au fost adevarate. sunt deschis la comentarii, intrebari, cereri de sfaturi.
Doamne ajuta!

Cipribm, eu te inteleg si-ti impartasesc parerile. Cum se zice,,tot patitu-i priceput".
Cred ca ai facut un act de multa milostenie sufleteasca..cine te intelege pana la un punct asta e...e bine ca ai facut cunoscut asemenea lucruri..
Dumnezeu sa te ajute!

[cipribm]

Multumesc, Lavinia, pentru raspuns si pentru ca ma intelegi. Sunt de parere ca daca trecem cu bine prin necazuri si greutati, trebuie sa-i ajutam si pe altii, in speranta ca vor depasi mai usor necazurile lor. Umila mea parere. Si, oricum, ceea ce am facut e foarte putin...

Doamne ajuta!

[cipribm]

Vreau sa-i spun anonimului care imi cerea un sfat pe blog, ca i-am raspuns si ca sper sa-i fie de folos cuvintele mele :)