Ati mai vazut asa ceva?

[dan_ion]

Iata si textul initial:
clic aici sau aici

Probabil el a fost tradus in romaneste inca din secolul al XIX -lea (sau chiar mai devreme) si tot atunci a fost tiparit si apoi retiparit cu numele de "Talisman". Am gasit ca, in Occident, prima atestare a "Scrisorii..." tiparite a fost anul 1795. Se mai vede ca aceasta ar fi primit binecuvantarea papei Leon al XIII-lea in anul 1890.
Aici nu este vorba de plagiat in sensul juridic al cuvantului, ci in sensul moral. Atunci cand te "inspiri" dupa ceva esti dator sa mentionezi sursa. In cazul nostru trebuia sa aminteasca pe cele trei sfinte: Brigita, Matilda si Elisabeta. In felul acesta, totul ar fi fost corect. Dar probabil ca, acum doua secole, nu existau reguli atat de stricte in ceea ce priveste dreptul de autor. Asta nu-l scutea sa mentioneze sursa. De ce nu a facut-o? Pentru ca ortodocsii ar fi vazut ca cele trei sfinte apartin Bisericii Catolice si scrierea nu ar mai prezentat interes. De-a lungul celor 150 -200 de ani, cei care au retiparit "Talismanul" nu aveau de unde sa stie provenienta lui si nu si-au batut capul sa afle.

Am descoperit si traducerea initiala, probabil facuta din limba italiana (vezi pag. 12):
Clic aici sau aici
Desi Sfanta Matilda a fost transformata in Sfanta "Maftiolita"(!?), totusi traducatorul a procedat corect si a mentionat sursa. Asa este corect si frumos!

[dan_ion]

"Biserica Catolica invata ca sufletele plecate din lumea aceasta, curate si eliberate de orice pacat intra imediat in Rai. Sufletele celor care, dupa botez, au pacatuit, dar care apoi s-au pocait sincer marturisindu-si pacatele, aceste suflete sunt curatite de focul purgatoriului, mai repede sau mai incet, dupa felul pacatelor. Apoi, dupa curatire, ele pleaca spre salasurile fericirii eterne. Rugaciunile preotilor, slujbele liturgice si faptele de iubire (actele de caritate) participa, intr-o foarte mare masura, la curatirea lor. Sufletele celor care au murit intr-un pacat de moarte sau in pacatul originar merg direct la osanda”.

Nu intelegem de ce a existat si exista o frica generalizata fata de purgatoriu, de vreme ce toate sufletele din purgatoriu sunt sigur mantuite. Ele stau in purgatoriu doar vremelnic. Pentru noi, ortodocsii, asa cum e si firesc, frica de iad, de muncile cele vesnice, este cea care ne preocupa.
Este cum ne-ar apuca groaza in fata unei raceli, dar cancerul ne-ar fi indiferent.