Despre vesnicia chinurilor iadului

[ghemis]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Ba ma tem, evident.

Daca eu vad focul, viermii si intunericul ca metafore, atunci asta inseamna ca sunt eretic?

Nu te-am considerat un eretic,nu am abordat acest subiect in felul acesta,subiectul topicului este despre vesnicia chinurilor iadului si eu am incercat sa aduc in discutie scrieri ale sf.parinti,marturii in acest sens si mai mult decat toate marturia Mantuitorului pentru ca noi toti sa avem o viziune mai clara si mai exacta a iadului.Sa nu crezi ca eu ma tem de iad sau tu sau altii asa cum ar trebui sa ne temem.Fratele meu,daca am avea o viziune cat ,mai corecta a iadului(cel putin in mintea mea aceste lucruri s-au intarit mai mult dupa aceste discutii,si marturii despre iad,ca este un chin vesnic si sufleteste si trupeste)si daca ne-am teme cu adevarat sa nu ajungem acolo,am fi in stare sa "mancam" evanghelia si scrierile sfintilor parinti,am fi in stare sa participam la toate slujbele bisericesti,am face numai milostenie doar,doar vom putea imbuna cu ceva pe Dumnezeu.Dar nu prea este asa,vedem cat de mult se intareste puterea diavolului in lume(si asta pentru ca oamenii aleg pacatul sau sunt nepasatori,si nu pentru ca ar avea diavolul o putere mai mare decat Dumnezeu),cu cata inselaciune se abate asupra omului despartit de Dumnezeu, si-i suceste mintea cautand sa prezinte lucrurile in asa fel incat omul sa-i cada in plasa si sa-l priveze de mantuire.Te miri cateodata ce sunt in stare unii sa posteze pe forum.Deaceea fratele meu noi trebuie sa ne raportam la sf.evanghelie si la scrierile sfintilor parinti,sa avem o mai mare incredere in ce au scris ei(fiecare s-a invrednicit de o masura duhovniceasca si a prezentat lucrurile dupa cum le-a inteles la timpul respectiv,nu condamnam pe nimeni),si sa ne lepadam de gandirea noastra lumeasca si mai ales de imaginatie,noi trebuie sa ne insusim din invatatura lor si sa punem in practica ca se ne intarim cu duhul,sa urmam calea cea ingusta(si anevoioasa de multe ori)urmand sfaturile lor.Ne este de mai mult folos sa priveghem si sa ne temem cu adevarat de iad decat sa ne lasam pacaliti si cazand in trandaveala si nepasare.Noi de multe ori nu prea intelegem lupta asta duhovniceasca,nu intelegem de exemplu de ce trebuie sa ne iubim vrajmasii,de ce trebuie sa renuntam a ne face dreptate singuri,de ce trebuie sa renuntam la voia noastra,la personalitatea noastra(numai la personalitatea imbracata in Iisus Hristos nu trebuie sa renuntam).Tocmai pentru a nu face loc vrajmasului in mintea noastra,tocmai ca sa nu ne chinuie el cu tot felul de ganduri de razbunare impotriva aproapelui care ne-a gresit,sa nu intetim ura si mania din noi.Cine a gustat din aceste experiente(cred ca toti am trecut prin asa ceva)nu poate sa spuna ca nu traia un chin si un iad in acele momente,cum sufletul si cugetul lui se zbuciuma si se zbate de a gasi solutia cum sa-i "rasplateasca" aproapelui pentru necazul pricinuit crezand ca in felul acesta vom rezolva problema.Este total gresit,dupa cum spunea un parinte duhovnic intr-o predica, problemele de acest fel se rezolva prin smerenie,toate se lasa in seama lui Dumnezeu prin rugaciune curata(nu cu cereri de pedepsire)si nu mai avem treaba cu vrajmasul (diavolul),nu ne mai chinuie gandul.Dar greu este sa luptam cu mandria din noi.M-am indepartat un pic de la subiect dar ca o concluzie, mai sanatos si mai cuminte este pentru noi sa ne lasam calauziti de biserica ortodoxa,cautand sa punem in practica aceste lucruri ca sa le intelegem mai bine.Dumnezeu sa ne ajute pe toti!