buna ziua...

[Marimira]

În prealabil postat de militaru_diana

am citit cu lacrimi in ochi tot ce mi-ati scris...ideea este ca am avut mai multi duhovnici. in momentul de fata il am pe al treilea. i-am spus tot necazul meu si el el m-a povatuit sa postesc si sa ma rog,sa vin la bis vinerea si duminica,dar si la praznicele Sfintilor. problema este ca ma simt cuprinsa de multa nevolnicie,nu am tragere de inima sa fac cu sarg tot ce mi-a spus sa fac,ca si cum m-as auto-abandona delasarii. parca ma simt dominata de o forta mai presus de mine care imi adoarme vointa,ma lupta foarte mult si ma oboseste pana cand de multe ori nu mai vreau sa-mi dau interesul sa ajung la bis tocmai in cele mai importante zile de sarbatoare,tocmai pe acelea le ocolesc ba chiar si mai abitir pacatuiesc. iar daca ma duc,sunt cu gandurile aiurea,n-am stare,ma uit mereu la ceas,n-am rabdare,dar trag de mine sa stau pana la sfarsit. o data,intr-o duminica,n-am mai rezistat sa stau la slujba si am plecat,am intrat in alta biserica si am ramas pana la finalul slujbei. nu pot sa ma abtin de la multe,ceea ce ma impiedica sa postesc,nu sunt perseverenta,ma las cu usurinta prada celor lumesti. iar prietenul meu,daca inainte simtea el insusi nevoia sa mearga la bis ori singur ori cu mine,acum mai am putin si-l rog in genunchi sa mergem de urgenta. cu cat il solicit mai mult,cu atat mai inapoi se da,desi din gura spune "da,da,mergem,facem,dregem...". alteori imi spune "daca e sa ma duc vreau sa merg singur,fara tine". in fine,cert este ca acum nu mai lupta deloc,nu se straduieste sa lupte impreuna cu mine sa ne fie bine. ceva ne vlaguieste si ne face sa lasam mereu lucrurile in voia sortii. si nu e numai asta. parca nu ne putem controla in greselile pe care le facem unul fata de altul,ne aducem la limita rabdarii unul pe altul,dar tot la "te iubesc" ajungem intr-um final. la un moment dat,duhovnicul meu mi-a spus ca este depasit de situatie si m-a trimis la manastirea Radu Voda din Buc,la parintele Onufrie. m-am rugat de Claudiu de nenumarate ori sa mergem,parea ca isi doreste cu adevarat,insa a lasat-o moale imediat. stiu ca nu a uitat,sufletul lui e viu,ca si al meu si amandoi suferim de raul si de neintelegerea dintre noi,tanjim ca iubirea noastra sa fie implinita,dar e ceva ce ne tine legati de maini si de picioare. iar la ghicitoare am avut multe tentatii in dreapta si in stanga sa merg,dar m-am tinut departe cat am putut,macar ca nu mai puteam de chin si de suferinta

Draga mea,
din ce ne-ai povestit se intelege mai mult ca mergi la biserica , si celalalte mai mult pt. ca ti s-a spus la un moment dat ca trebuie, decat din convingerea ca alta cale nu e demna de urmat...gandeste-te putin ...D-zeu este viu si prezent in viata oricui doreste sa-L vada..dar ca sa Il vezi...trebuie sa vrei sa-L vezi si sa crezi ca de la El si numai de la El vine binele...Calea, Adevarul si Viata...si sa crezi ca fara El nimic bun nu este cu putinta!
Daca intelegi aceste lucruri nu poti sa traiesti fara sa te gandesti , fara sa te raportezi permanent la D-zeu, fara sa gandesti la consecinta actiunilor tale daca l-ar putea supara sau nu..
Daca vei incerca sa Il asezi pe D-zeu in prim plan in inima ta toate celelalte se vor aseza si ele...treptat si cu rabdare si sarguinta.
ucrurile bune, valoroase cu adevarat se agonisesc cu multa truda...deci te rog draga mea, trudeste-te asa incat sa-L ai permanent pe D-zeu in fata ta...si sa gandesti clipa de clipa ce doreste El de la tine...si daca te va preocupa acest gand...va fi usor sa implinesti poruncile...nu pt. ca trebuie ci pt. ca vei realiza ce bine este langa El!
Referitor la faptul ca prietenul tau nu merge cu tine la biserica si tu insisti..mi se pare cam gresit...nu-l mai invita ..dar tu urmeaza-ti drumul spre biserica pt. ca eu cred ca el vazand ca tu faci permanent acest lucru ..te va urma fara sa-l inviti..numai daca vei reusi sa faci acest lucru din convingere si nu pt. ca ti s-a spus ca asa trebuie.
D-zeu sa va lumineze, sa va ocroteasca si sa va ajute sa urmati calea mantuirii!
Doamne ajuta!>:D<