Despre Sabat

[Danut7]

În prealabil postat de tricesimusseptimus

Acum dai din colţ în colţ doar ca să ieşi la liman, însă te înneci tot mai mult în propriile stufărişuri. Parcă Dumnezeu nu avea nevoie de odihnă, şi El parcă lucra mereu... acum zici că odihna Lui nu s-a sfârşit.




Şi iari îmi serveşti ghiveci. Ba e zi de odihnă, ba e odihnă spirituală, ba e din amândouă şi de fapt niciuna. Crezi că Dumnezeu e om şi încă om păcătos, ca să ajungă la împăcare (cu cine?) şi să se bucure de odihna spirituală a mântuirii?




Foarte frumos, până ai pus paranteza aia nenorocită neîntâlnită nici în textul paulin, nici în logica discursului său. El vorbeşte pur şi simplu de odihna spirituală, de pacea cu Dumnezeu, de certitudinea relaxantă a mântuirii, nu de ziua de odihnă (sau şi mai grav: de schimbarea ei).



Acum ai renunţat şi la paranteză, bravos!




Ciudată dialectică... Ce legătură este între fragmentul ăsta de psalm, învierea lui Hristos şi schimbarea sabatului?

Este vorba de o odihna spirituala , nu propriu-zisa.Dumnezeu nu oboseste si nici nu se sleieste, aceasta odihna e o stare de spirit.Ai disecat mesajul meu in bucatele si bucatele, pune-l la un loc si citeste-l in intregime.Cat despre limbajul asta de mahala, acolo la voi pe maidan dute si vorbeste asa si acolo de unde v-au racoltat domnii in "maretul" lor cult.

[moshu]

Eu intotdeauna ma odihnesc si sambata si duminica. Asta datorita birocratiei, nu lui Iehova. Si de fapt, ce ar mai conta o singura zi in destinul nostru? Ia uite...

Un creştin, un musulman şi un evreu vorbesc despre puterea religiilor proprii.
Creştinul:
- Ştiu că religia mea e cea adevărată, căci aveam o secetă teribilă în ţară şi era să mor împreună cu familia, cînd am făcut rugăciuni şi atunci s-a întîmplat miracolul: în timp ce toată cîmpia era sub soarele arzător, pe terenul nostru cădea o ploaie torenţială. Totul de jur împrejur ardea sub soare şi pe terenul meu ploua. Din cauza asta, ne-am salvat familia mea şi cu mine.
Musulmanul:
- Ştiu că religia mea e cea adevărată, căci eram în deşert şi m-a surprins o furtună de nisip. Era să murim eu şi cămila mea acoperiţi de dune. Abia puteam respira cînd s-a întimplat miracolul. Întregul deşert era o furtună de nisip, dar în jurul meu şi al cămilei mele a fost un calm total. Aşa am ajuns pînă la o oază şi ne-am salvat.
Evreul:
- Ştiu că religia mea e cea adevărată, căci mă plimbam în jurul casei mele într-o sîmbătă şi am găsit un portmoneu pe jos, plin cu bani, dar fiind sîmbătă nu puteam să mă aplec să-l iau. Atunci s-a întîmplat miracolul: peste tot era sîmbătă, dar în jurul meu s-a făcut brusc vineri...

Acest topic este unul dintre nenumaratele certuri si discutii pierzatoare de vreme (dezbateri, m-a corectat odata tricesimusseptimus). Ce ar fi sa ramanem fiecare la sabatele lui si sa terminam dezbaterea?