Romani crispati, certareti si frustrati

[axios]

din pacate, e specific omenirii sa vada raul, sa isi aminteasca cele rele mai mult decat cele bune...

ce e mai usor?
sa recunosti: "da, am gresit", sau sa arati cu degetul si sa spui ca "din cauza lui..."

sa te incrunti, sa faci misto sau sa spui "iarta-ma!"

sa-i zambesti unui copil care te necajeste sau sa-i spui "fugi cu cercu'!"

si au fost prea multi care si-au facut de cap acolo... eticheta si-au confectionat-o in timp, perfectionand-o.

insa, care sunt oameni si judeca dupa ce vad si nu dupa ce aud, sunt sigur ca se poarta absolut normal cu ai nostri.

una peste alta, nicaieri nu e mai bine ca acasa! asa ca... ce mai stati pe-acolo? treceti acasa... v-asteapta mama cu placinte poale-n brau si lapte proaspat... v-asteapta muntii astia minunati cum nu se gasesc in nicio alta parte a lumii... si v-asteapta poporul asta care, asa cum e el de necajit, e binecuvantat!

Doamne ajuta!