ce raspuns sa dau?

[windorin]

În prealabil postat de tricesimusseptimus

Dacă au ajuns deja la viaţa veşnică, Judecata de Apoi însăşi e.. de pomană. Ce rost ar mai avea, din moment ce au primit deja cele făgăduite? Aici e înşelăciunea diavolului.

Viata vesnica se traieste in iad sau in rai. Asa ca lucrurile sunt clare. Omul ajunge in rai sau in iad, pana la Judecata de Apoi. Abia atunci insa el va fi judecat pentru totdeauna, luandu'se in calcul si urmarile faptelor sale asupra lumii, dupa moartea sa. De aceea, pana la Judecata de Apoi, lucrurile mai pot fi schimbate de catre cei aflati in viata. Dupa aceea insa, nimic vreodata nu va mai schimba ceva.

Mi'e mila de tine. Cred ca ai o viata tare trista, chiar de nu poti accepta acest lucru.
Te las in linistea in care crezi ca vietuiesti. Desi, ai o minte buna si ai putea vedea bine lucrurile. Insa, inca nu.

[tricesimusseptimus]

În prealabil postat de windorin

Viata vesnica se traieste in iad sau in rai. Asa ca lucrurile sunt clare. Omul ajunge in rai sau in iad, pana la Judecata de Apoi.

Ce sens mai are Judecata de Apoi, dacă deja omul a primit răsplata respectiv pedeapsa pentru faptele sale? Şi apoi, Dumnezeu pedepseşte pe cineva fără a-l judeca în prealabil? Chiat o asemenea imagine de dictator să-I atribuim?

În prealabil postat de windorin

De aceea, pana la Judecata de Apoi, lucrurile mai pot fi schimbate de catre cei aflati in viata. Dupa aceea insa, nimic vreodata nu va mai schimba ceva.

Cei aflaţi în viaţă trebuie să ia seama la purtarea lor şi lupta sufletelor lor proprii, nu stă în atributele lor să "schimbe" ceva cu privire la cei morţi. Nici măcar Dumnezeu nu mai schimbă nimic, dacă omul a murit în păcatele lui, aşa va avea parte de judecată şi osândă. Însă dacă s-a pocăit de păcatele lui şi le-a părăsit în decursul vieţii, prin harul lui Dumnezeu va fi mântuit şi va avea parte de viaţa veşnică. Scriptura nu ne învaţă altfel.

În prealabil postat de windorin

Mi'e mila de tine. Cred ca ai o viata tare trista, chiar de nu poti accepta acest lucru.

Mulţumesc pentru compasiunea creştină de care dai dovadă, însă nu e cazul. De când L-am cunoscut pe Hristos am o viaţă plină şi fericită.