Nu ma simt casatorit, desi sunt!!!

[sophia]

Casatoria trebuie invatata mai intai inainte, de la parinti, medici, preoti, fiecare pe partea lui. Si din pacate nimeni din acestia nu invata pe tinerii viitori casatoriti nimic, absolut nimic.
Dar ne minunam de rata de divorturi si de conflicte si suferinte in familie.
Eu m-am simtit f.nepregatita pentru casatorie si sunt convinsa ca toti suntem pana la urma nepregatiti, poate mai ales femeile.
Mai ales daca traim conform cerintelor bisericesti, separat si vazandu-ne viitorul partener din an in Pasti, si asta in oras numai.
Concret:
1. Trebuie sa stim ce presupune casatoria, viata in doi, cu greutati si bucurii.
2. Trebuie sa stim sa ne purtam cu un om strain (ca nu este de fapt ruda, ci este un strain cu care brusc trebuie sa impartim casa, masa si...patul) si mai ales cu unul de sex opus.
Sunt oameni care nu pot stii asta dinainte, pentru ca nu au decat parintele si eventual frati de acelasi sex cu ei, in casa. Deci nu prea stiu nimic despre celalalt sex.
3. Trebuie sa stim sa impartim lucruri si sentimente. Mai ales cei care sunt singuri la parinti si mai apoi poate singuri in viata, nu stiu asta. Te obisnuiesti singur. Nu stii sa-ti imparti nici inima/sentimentele, sa daruiesti, sa vorbesti, sa planuiesti in doi (de la egal la egal, caci impreuna cu parintii nu este de la egla la egal planuirea), nu stii sa imparti nici bucata de paine, banul, etc.
4. Trebuie sa stim si anumite lucruri medicale si fiziologice. Daca traim in curatenia crestineasca, habar nu avem nici macar cum arata un barbat/o femeie dezbracat(a) si ce probleme si nevoi speciale are, ca sex uman si ca individ mai apoi. Nu mai intru in detalii, ca stiti voi. Va spun numai ca este f.serioasa problema si grea.
5. Nu stim cum sa procedam in familie din punctul de vedere al bisericii (cununie mai ales, post, convietuire, copi, etc.)

Si inca ceva f.important: sa nu uitam ca ne casatorim nu numai cu un om, ci cu o familie intreaga (a acestuia).

Voi ati fost pregatiti in aceste feluri pentru casatorie? Ma refer la voi toti de pe forum.

[anna21]

Casatoria se invata, da.
Eu nu cred ca am o opinie relevanta pt un ortodox (eram necredincioasa cand m-am casatorit), dar din cate imi amintesc, il consideram pe el parte din mine cu mult inainte sa ne casatorim.
Acum chiar cred ca-l iubeam prea mult: in tot ce faceam ma raportam la el (adica imi imaginam ce ar face el in acea situatie, ce ar spune, ar fi mandru de mine?). Era permanent in gandul meu. Daca avea cine sa ma asculte ma laudam cu el: ce grozav este, cat de inteligent, cat de intelegator etc.. Si am avut relatii trupesti cu mult inainte sa ne casatorim, asa ca avem experiente de viata f diferite. Dar credeam ca suntem una (desi nu stiam aceasta invatatura a bisericii) cu fiecare particica din mine.
Dar asta nu trebuie sa te puna pe ganduri, trairile sunt subiective. (Eu nu aveam nici o constiinta a pacatului.. dar nici una! Asa ca trairile pot fi foarte inselatoare.)

O sa intelegi ca sunteti una cand se va naste primul copil. Sau cand o sa va loveasca primul necaz.

@ Sophia.. eu eram f pregatita pt casatorie. Mi s-a potrivit ca o manusa. Nu-mi amintesc nici un stres legat de asta.
(Dar el, nu, nu era pregatit.)

[glykys]

În prealabil postat de sophia

Casatoria trebuie invatata mai intai inainte, de la parinti, medici, preoti, fiecare pe partea lui. Si din pacate nimeni din acestia nu invata pe tinerii viitori casatoriti nimic, absolut nimic.
Dar ne minunam de rata de divorturi si de conflicte si suferinte in familie.
Eu m-am simtit f.nepregatita pentru casatorie si sunt convinsa ca toti suntem pana la urma nepregatiti, poate mai ales femeile.
Mai ales daca traim conform cerintelor bisericesti, separat si vazandu-ne viitorul partener din an in Pasti, si asta in oras numai.
Concret:
1. Trebuie sa stim ce presupune casatoria, viata in doi, cu greutati si bucurii.
2. Trebuie sa stim sa ne purtam cu un om strain (ca nu este de fapt ruda, ci este un strain cu care brusc trebuie sa impartim casa, masa si...patul) si mai ales cu unul de sex opus.
Sunt oameni care nu pot stii asta dinainte, pentru ca nu au decat parintele si eventual frati de acelasi sex cu ei, in casa. Deci nu prea stiu nimic despre celalalt sex.
3. Trebuie sa stim sa impartim lucruri si sentimente. Mai ales cei care sunt singuri la parinti si mai apoi poate singuri in viata, nu stiu asta. Te obisnuiesti singur. Nu stii sa-ti imparti nici inima/sentimentele, sa daruiesti, sa vorbesti, sa planuiesti in doi (de la egal la egal, caci impreuna cu parintii nu este de la egla la egal planuirea), nu stii sa imparti nici bucata de paine, banul, etc.
4. Trebuie sa stim si anumite lucruri medicale si fiziologice. Daca traim in curatenia crestineasca, habar nu avem nici macar cum arata un barbat/o femeie dezbracat(a) si ce probleme si nevoi speciale are, ca sex uman si ca individ mai apoi. Nu mai intru in detalii, ca stiti voi. Va spun numai ca este f.serioasa problema si grea.
5. Nu stim cum sa procedam in familie din punctul de vedere al bisericii (cununie mai ales, post, convietuire, copi, etc.)

Si inca ceva f.important: sa nu uitam ca ne casatorim nu numai cu un om, ci cu o familie intreaga (a acestuia).

Voi ati fost pregatiti in aceste feluri pentru casatorie? Ma refer la voi toti de pe forum.

Sophia, postarea aceasta a ta imi aduce aminte de celebrul monolog din Medeea lui Euripide:

Din tot ce-i înzestrat cu duh şi cu gîndire pe acest pămînt, femeile sînt neamul cel mai oropsit. Cu zestre bună doar ne cumpărăm un soţ si peste trupul nostru-l înălţăm stăpîn: adaos nesfîrşit de chinuri şi dureri!
Dar iată ce nu ştim! Va fi mişel sau bun? Căci legea nu ne-ngăduie să-I alungăm şi-i ruşinos ca noi să-l părăsim pe el. Intram în aşezări şi-n obiceiuri noi, doar din ghicit pricepem cum să ne purtăm cu soţul, căci de-acasă nu ne-au învăţat. Dar cînd ne-nvrednicim să-i plăcem şi cînd vrea sa poarte jugul căsniciei nesilit, viaţa noastră este dulce. Dacă nu, mai bine moartea! Căci bărbatul cînd a stat prea muît în preajma vetrei şi s-a săturat, pustiul inimii şi-l vindecă mergînd afară la prieteni şi la cunoscuţi. în schimb, noi nu avem în faţa ochilor decît un singur suflet. Unii spun că noi, trăindu-ne viaţa-n casă, nu-nfruntăm primejdii, pe eînd ei cu lăncile se bat. Ce gînd nebun! Decît să nasc o dată doar, m-aş duce de trei ori să lupt cu scutu-n mîini. Dar toate-aceste vorbe nu sînt pentru voi, căci voi aveţi aicea patrie, cămin, foloasele vieţii şi prieteni mulţi. în schimb eu, singură, străină, nencetat jignită de bărbatul meu, care m-a smuîs din ţara-mi depărtată, mamă n-am, nici frati nici rude să m-adăpostesc la vreme grea.

[ella87ella]

Daca a fost doar cateva luni cu acel baiat eu zic ca nu a avut cum sa l iubeasca, sa se ataseze de el, probabil si-a dorit sa se casatoreasca cu el, pt ca a pacatuit cu el, probabil nu se potriveau nici la carcatere, "uneori iubirea pt o persoana e oarba si o ridici in slavi"....
Eu cred ca ea te iubeste si trebuie sa o ierti si sa treci peste, sigur si ei i este foarte greu pt ca vede tu ca suferi si se invinovateste in sinea ei, dar nu mai poate da timpul inapoi si trebuie sa o intelegi sa o accepti asa cum este acum......
Si poate a avut si un timp sa se vindece daca chiar la iubit