Intamplari din viata

[Marimira]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Aseara m-a socat primirea unei vesti extrem de triste si am plaaaaannns si inca plang...un batran in varsta de 85 de ani, neamt..s-a sinucis

Acest om nu era nici macar sclerozat, se putea ingriji singur,mergea pe picioarele lui, si amintirile pe care le am legate de el, sunt vechi de numai jumatate de an, cand am mers impreuna intr-un parc de distractii si s-a urcat in toate minunile din acel parc desi avea 85 de ani ..s-a simtit bine si a spus ca nu se astepta sa mai ajunga intr-un asemenea loc la varsta lui ....

Acest batran, care era foarte simpatic pentru noi ( niste straini) si apropiat de familia surorii mele, muncise o viata intreaga, fusese in razboi iar acum lasase casa unuia dintre baietii lui....un celibatar impietrit pentru care prezenta tatalui in acea casa nici nu conta. Sotia acestuim om murise in urma cu 2 ani, si probabil singurul liant din familie disparuse....

In unele weekenduri, mosul era invitat la sora mea acasa, si spunea cu lacrimi in ochi ca sunt singurele momente cand se simte Om si in care este tratat ca un om...iar cu ceva timp inainte sa plece acasa incepeau sa ii curga lacrimi pe obraji in continuu....

De multe ori cand il priveam cum statea tacut pe un scaun...afara pe terasa, avea privirea goala...si imi dadeam seama ca se intorcea intr-o casa goala, casa in care traise o viata intreaga, dar care acum era pustie si nu mai era binevenit de muuult.

Mi-a fost greu sa il vad si sa simt ca nu are motivatia de a trai si ma intrebam oare ce simte si cum isi duce povara... cum nici unul dintre copiii lui nu il iertase, am inteles pentru caracterul mai dur din tinerete, si acum il tratau acum cu indiferenta totala...

Aseara cand am auzit aceasta veste trista, mi-am dat seama ca i-a fost atat de greu sa traiasca in acest mod, ca i-o fi fost greu de muuulte ori si ca e atat de trist ca a ajuns sa considere ca e singura solutie potrivita pentru incheirea unei vieti de 85 de ani...

M-am intrebat atunci, oare cati oameni pleaca din aceasta lume cu aceasta tristeste imensa, cu acest gol in suflet, cu amintiri, cu derularea filmului vietii care poate le adanceste suferinta...si toate acestea in singuratate si nepasare, alaturi de copii pentru care ei nu mai exista...pentru care sunt ca si morti demuuuuult...

Imi pare atat de rau pentru acest om, un german care a cunoscut caldura sufleteasca a unui om, strain de familia lui...si care probabil i-a adancit tristetea si mai mult...

Dumnezeu sa il odihneasca in pace!!!!

F.frumos Andrusca...asta inseamna sa fii sensibil la suferinta si durerea altuia...sa-l vezi..sa-l observi..so sa vrei sa-i intinzi o mana.
Citeam undeva ca 3 sunt bolile(sufletesti) cu care se confrunta oamenii acum:
- lipsa de religiozitate( a unei leg.cu Dzeu);
- fragilitatea iubirii..in sensul ca ne iubim atat de mult pe noi insine incat nu-l mai putem "vedea" si pe omul de langa noi..nu-l putem vedea in sens crestin adica nu-l putem iubi pt.ca in inima noastra nu este loc si pt.el;
- incapacitatea noastra de a suferi(boli, necazuri orice ar veni peste noi de la Dzeu intr-un scop mantuitor fireste).
Doamne ajuta-ne, lumineaza-ne ca sa te cunoastem pe Tine si pe aproapele amne ajuta-ne, lumineaza-ne ca sa te cunoastem pe Tine si pe aproapele nostru...poate ne-ar fi mai usor sa speram ca ne vom mantui!

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de Marimira

F.frumos Andrusca...asta inseamna sa fii sensibil la suferinta si durerea altuia...sa-l vezi..sa-l observi..so sa vrei sa-i intinzi o mana.
Citeam undeva ca 3 sunt bolile(sufletesti) cu care se confrunta oamenii acum:
- lipsa de religiozitate( a unei leg.cu Dzeu);
- fragilitatea iubirii..in sensul ca ne iubim atat de mult pe noi insine incat nu-l mai putem "vedea" si pe omul de langa noi..nu-l putem vedea in sens crestin adica nu-l putem iubi pt.ca in inima noastra nu este loc si pt.el;
- incapacitatea noastra de a suferi(boli, necazuri orice ar veni peste noi de la Dzeu intr-un scop mantuitor fireste).
Doamne ajuta-ne, lumineaza-ne ca sa te cunoastem pe Tine si pe aproapele amne ajuta-ne, lumineaza-ne ca sa te cunoastem pe Tine si pe aproapele nostru...poate ne-ar fi mai usor sa speram ca ne vom mantui!

Daaaa....m-a intristat si m-a facut sa constientizez ca de multe ori nici nu putem citi in ochii unui om suferinta reala prin care trece, efortul pe care il face sa depaseasca golul din suflet...si ca ajung sa isi puna punct vietii singuri in suferinta lor neinteleasa de nimeni din cei apropiati, doar pentru ca nu vor sa auda strigatul mut..

Cred, deci nu stiu sigur, ca nu prea era religios acest batran...dar era un om sensibil, sensibilitate care poate s-a acutizat in ultima perioada a vietii...probabil si datorita bilantului pe care il facea.....

[Marimira]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Daaaa....m-a intristat si m-a facut sa constientizez ca de multe ori nici nu putem citi in ochii unui om suferinta reala prin care trece, efortul pe care il face sa depaseasca golul din suflet...si ca ajung sa isi puna punct vietii singuri in suferinta lor neinteleasa de nimeni din cei apropiati, doar pentru ca nu vor sa auda strigatul mut..

Cred, deci nu stiu sigur, ca nu prea era religios acest batran...dar era un om sensibil, sensibilitate care poate s-a acutizat in ultima perioada a vietii...probabil si datorita bilantului pe care il facea.....

Dzeu sa-l ierte!

de remarcat si puterea pe care ti-o da credinta de a duce crucea,exemplu:o cunostinta de 85 de ani,schioapa de la 18 ani cand in razboi o aschie de obuz a atins-o,credincioasa,care tot timpul zambeste ,desi e vai si amar de ea,si merge cu dzeu inainte,poate o ajuta si clarviziunea nativa,care o face sa vada mult mai clar realitatea;celalalt exemplu e format din mai multe batranici,unele deja la subsol,care si-au dus suferintele cu mari tanguieli si cu multa manie.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de florisca

de remarcat si puterea pe care ti-o da credinta de a duce crucea,exemplu:o cunostinta de 85 de ani,schioapa de la 18 ani cand in razboi o aschie de obuz a atins-o,credincioasa,care tot timpul zambeste ,desi e vai si amar de ea,si merge cu dzeu inainte,poate o ajuta si clarviziunea nativa,care o face sa vada mult mai clar realitatea;celalalt exemplu e format din mai multe batranici,unele deja la subsol,care si-au dus suferintele cu mari tanguieli si cu multa manie.

Nici batranul asta nu se plangea sau vaita, pur si simplu in momentele in care cei din jurul sau erau antrenati in alte activitati...el ramanea static, pe un scaun...cu privirea in gol, si atunci abia intrezareai ce e in sufletul lui, dar in rest zambea, radea si se bucura sincer de orice atentie pe care i-o dadea cineva...nu se plangea de nimic....

Doar lacrimile care incepeau sa ii curga pe obraji de cum se trezea in dimineata plecarii spuneau totul...si ti se rupea inima pentru ca intelegeai cat de greu ii este...

se pare ca se pot scoate din iad sinucigasii.cum?unei femei credincioase i s-a omorat baiatul.dupa 7 ani de dat prescuri in continuu i-a aparut in vis feciorul si i-a multumit ca l-a scos.poate nu,dar poate si da!e posibil,nu putem exclude aceasta posibilitate,in fond nu stim mai nimic despre dincolo!

[glykys]

În prealabil postat de florisca

se pare ca se pot scoate din iad sinucigasii.cum?unei femei credincioase i s-a omorat baiatul.dupa 7 ani de dat prescuri in continuu i-a aparut in vis feciorul si i-a multumit ca l-a scos.poate nu,dar poate si da!e posibil,nu putem exclude aceasta posibilitate,in fond nu stim mai nimic despre dincolo!

Stiu ca sinucisii se pot pomeni la biserica si la Sf. Liturghie de abia dupa 7 ani. Cat de puternice sunt dragostea, rugaciunea unei mame si milostenia!