Lasa darul tau acolo inaintea altarului

[costel]

Atat de mult ne lipseste iubirea, ca cel mai usor ne este a scoate din noi dusmania si ura. Oare cand vom intelege ca am fost creati sa ne asemanam cu Dumnezeu? Adica sa iubim fara granite, chiar nebuneste in ochii multora, adica si pe cei ce ne fac rau. Acesta e rostul omului: sa treaca in lumea de dincolo, purtand in inima toti semenii pe care i-a cunoscut.

[MariS_]

În prealabil postat de costel

Atat de mult ne lipseste iubirea, ca cel mai usor ne este a scoate din noi dusmania si ura. Oare cand vom intelege ca am fost creati sa ne asemanam cu Dumnezeu? Adica sa iubim fara granite, chiar nebuneste in ochii multora, adica si pe cei ce ne fac rau. Acesta e rostul omului: sa treaca in lumea de dincolo, purtand in inima toti semenii pe care i-a cunoscut.

Frumos spus. Cred ca primul pas e iertarea. Cand Fiul Lui Dumnezeu
s-a Intrupat, ca tot e aproape momentul sarbatorii, primul lucru pe
care L-a facut a fost sa ne ierte. Ca noi nu meritam nici unul iertarea,
dar din marea Sa iubire ne-a iertat. Apoi primul pas pe care-l facem
pe calea mantuirii este sa cerem iertare pentru pacatele noastre. Dar
asa cum spune si rugaciunea domneasca, trebuie intai sa iertam noi.
Nu trebuie inteles la rugaciunea domneasca ca ii cerem Tatalui sa ne
ierte asa cum si noi iertam, ca asta ar insemna sa dam lectii Domnului,
iar daca Domnul s-ar lua dupa iertarea noastra ar fi vai si amar de noi.
Iertare.

[elizabeta]

În prealabil postat de costel

Atat de mult ne lipseste iubirea, ca cel mai usor ne este a scoate din noi dusmania si ura. Oare cand vom intelege ca am fost creati sa ne asemanam cu Dumnezeu? Adica sa iubim fara granite, chiar nebuneste in ochii multora, adica si pe cei ce ne fac rau. Acesta e rostul omului: sa treaca in lumea de dincolo, purtand in inima toti semenii pe care i-a cunoscut.

...foarte frumos spus...dar, chiar daca nu reusim, dorinta de iubire fara granite este deja iubire...

[Marius22]

Tinerea de minte a raului, vrajba, cearta, dusmania, invidia, mania, ura, mandria, judecarea aproapelui, neputinta de a ierta, toate sunt piedici, pietre de poticnire, intre noi si semeni, intre noi si Dumnezeu.

Inainte de a merge inaintea Sfantului Altar si de a duce cu nevrednicie inaintea Domnului darul nostru, se cuvine a ne preocupa faptul de a calca pe o cale curata, lipsita de primejdii. Trebuie sa recunoastem si sa aruncam de la noi si din calea noastra toate aceste pietre care nu numai ca ne ingreuneaza drumul, dar ne pun in pericol viata cea vesnica fericita.

Este nevoie insa de smerenie si iubire pentru a putea lasa darul in fata altarului si a arunca, mai intai de toate, pietrele.