de ce suntem atat de ignoranti?

În prealabil postat de adam000

Frate, recunosc ca si eu am mai omorat insecte de-astea care m-au agresat, dar numai din autoaparare, ca sa zic asa. Daca ai tantari, mai pui o plasa ceva, sa nu mai intre altii, ca sa nu te agreseze si sa nu fie nevoie sa-i tot omori. Probabil ca noi daca am fi la masura sfintilor, n-am face nici macar asa. Insa de aici si pina la a gandi ca "eu am sa omor toti gandacii din lume" sau "eu as otravi toti cateii vagabonzi de la mic la mare" e cale lunga, foarte lunga.

Despre madularele trupului care ne smintesc sau pacatuiesc, pentru ca noi sintem facuti si din trup si din suflet, la judecata vom fi judecati si sufletul si trupul. Nici nu pot sa-mi inchipui cum va fi. Pare atat de crunt incat ma tem ca noi de fapt facem ca strutul. Eu unul tot ce sper este ca pina voi muri sa ma ajute Dumnezeu sa ma mantuiesc. Dar un lucru e cert, ca va fi judecat si trupul. Iti recomand o carte foarte interesanta, ii zice "Sufletul, trupul si moartea", scrisa de un episcop ortodox Lazar Puhalo, in care prezinta izvoarele patristice despre ce se stie ca se va intimpla dupa moarte.

Eu nu zic sa fim nici ca strutul, dar nici sa adoptam acea teama sora cu nebunia, astfel incat sa incercam sa ne adaptam intr-o singura viata unor stiluri multiple de vieti ale unor sfinti parinti (uneori ei insisi avand contradictii serioase intre ei) care a avut fiecare propria lui revelatie. Nu putem fi decat ceea ce si suntem: originali si unicati! De ce sa ma tem cu groaza la judecata de apoi, atat timp cat peste tot mi se spune ca sta in puterea mea sa ma mantuiesc, prin post, rugaciune, milostenie, iubire fata de aproape... Nu stiu ce si cum va fi, ma gandesc ca nu sunt nici pe departe demn de cerurile inalte, dar poate ca Dumnezeu se indura sa ne vada si partea buna si nu ma indoiesc de dreptatea judecatii. Si-apoi, nu auzim mereu: "Ca bun si iubitor de oameni, esti Tu, si tie slava inaltam...!" Ce ne sperie, cand El e cu noi?
Revenind la muste, tauni si alte spurcaciuni... e foarte subiectiva situatia. Eu consider ca e grav atunci cand omori din placere sau pasiune (vezi vanatorii sau pescarii care se folosesc de astea ca un hoby) N-am nimic cu vietatile care traiesc in mediul lor, dar daca-mi incalca teritoriul, nu-i vina mea... Daca pot, le alung, daca nu se poate, asta e!