de ce suntem atat de ignoranti?

[windorin]

În prealabil postat de bmadalin

Si nu, nu tin nici cu portocalii, nici cu rosiile, nici cu atonestii. Scopul meu pentru care am postat aici nu a fost sa discutam politica. Deci va rog sa nu ma convingeti ca unii sunt mai buni decat ceilalti. Nu cred ca de acolo ne vine noua scaparea. Desi e de discutat daca de acolo ne vine necazul.

Nu inghit politica, insa, din pacate, trebuie sa ne pronuntam si noi in aceasta.
Daca si noi, crestinii, tacem si ne dam in spate, cine ar mai ramane sa hotarasca legile pentru lumea in care traim.

Este dureros si ma doare sa stiu ca nu am de ales in aceasta problema. Trebuie sa stim si ceva politica. Pana acum nu m'a interesat nimic. Abia de acum incep sa imi dau seama ca este insa nevoie de ea in aceasta lume cazuta. Un preot profesor mi'a vorbit mult despre dreapta raportare a crestinilor la a spune lucrurilor pe nume, la a discerne raul de bine, albul de negru. A zis: "Nu va implicati in polita, insa pronuntati'va intotdeauna asupra hotararilor pe care aceasta le ia."

[Traditie1]

În prealabil postat de macsim

Probabil ca ai dreptate, nu am studiat astfel de aspecte ... Dar, precum un necunosctor, am doar o nedumerire: daca traditia este atat de importanta pentru un trai in comun de calitate, pentru a invata lucrul bine facut ... Ce parere ai despre americani? Ei sunt mult mai proaspeti decat noi. Dar, cu siguranta, nefiind o societate perfecta (pentru ca aici pe pamant nimic nu este perfect) sunt mult mai avansati decat noi, din foarte multe puncte de vedere ... II putem acuza de multe, dar nu cred ca ignoranta ar putea trece in randul acelor acuze ...

Si apoi avem o traditie foarte veche, care se intinde de-a lungul a foarte multe generatii, si anume cea ortodoxa. Ce anume ne impiedica pe noi, ca neam ortodox de atatea sute de ani, sa punem in practica invataturile crestine? Ele ne arata cum anume trebuie sa ne iubim aproapele, cum si de ce anume trebuie sa-l iertam, sa respectam conducatorii, sa nu fim lenesi, sa nu fim necinstiti ... Exista chiar un verset interesant, care pe mine personal m-a ajutat foarte mult si al carei esenta este urmatoarea: sa fac toate lucrurile pe care le fac, nu ca pentru oameni ci ca pentru Insusi Dumnezeu. Asta inseamna, in opinia mea, sa fac orice lucru la cel mai inalt standard pe care-l pot face, pentru ca daca l-as face pentru Domnul si pentru un om oarecare, nu l-as face de mantuiala.

Americanii sunt în cea mai mare parte tot vest-europeni, imigrati în diverse perioade. Aceasta experienta/traditie se transmite de la om la om în cadrul familiilor si comunitatilor. Tiganii de pilda au ramas mai salbatici ca românii fiindca ei au trait în cadrul comunitatilor tiganesti sute de ani, comunitati care aveau un mod mai barbar de viata.

De ce poporul român nu a aplicat învataturile evanghelice? pai pâna în secolul 19 90% erau analfabeti iar cartile erau ceva rar si scump. Pâna în secolul 17 sau chiar 18 nu a existat biblia în româna ci în slavona iar credinciosii luau contact cu învatatura bisericeasca exclusiv prin cuvintele preotilor. Preoti care erau ca vai de ei si ei. Pâna în secolul 14 nici nu a existat organizatie bisericeasca la români iar pâna în secolul 13 nu existau nici macar biserici sau preoti. Eu cunosc descoperirile arheologice din România. Nu au existat biserici pâna în secolul 13, cele mai vechi biserici sunt ale ungurilor si sasilor. În antichitate, în zonele care au facut parte din imperiul Roman dupa raspândirea crestinismului, a existat un numar de biserici, în Dobrogea si 2-3 de-a lungul Dunarii, în rest nimic. De fapt nu exista nici urme arheologice ale populatiei românesti cu exceptia câtorva situri prin Muntenia si Moldova, care nu se stie sigur daca au apartinut straromânilor sau nu cumva slavilor.

Deci nu avem o traditie ortodoxa veche. Poporul român, daca a existat într-adevar în Carpati si nu a venit din sudul Dunarii, a fost pentru un mileniu constituit din pâlcuri de salbatici traind la mare distanta unii de altii, fara biserici, fiind semipagani sau chiar pagâni pâna târziu (nu exista morminte crestine pâna în secolul 12 se practica incineratia). O buna parte din populatia româneasca se trage din populatia romanica sud-dunareana (Serbia si Bulgaria actuale) care a migrat în diverse momente la nord de Dunare si care a adus aici crestinismul mult mai târziu decât am fost învatati în scoli, anume prin secolele 8-12. Suntem rezultatul amestecului dintre aesti migratori romanici si urmasii populatiei daco-romane, daca acea populatie daco-romana chiar a existat. Dar cum nici în sudul Dunarii nu a existat o continuitate a organizatiei bisericesti si vietii urbane ci un crestinism popular, fara biserici si fara preoti pâna la impunerea crestinismului slavon dupa crestinarea bulgarilor (864), nu putem spune ca avem o traditie crestina. Crestinismul românilor e recent.

[adam000]

Frate, recunosc ca si eu am mai omorat insecte de-astea care m-au agresat, dar numai din autoaparare, ca sa zic asa. Daca ai tantari, mai pui o plasa ceva, sa nu mai intre altii, ca sa nu te agreseze si sa nu fie nevoie sa-i tot omori. Probabil ca noi daca am fi la masura sfintilor, n-am face nici macar asa. Insa de aici si pina la a gandi ca "eu am sa omor toti gandacii din lume" sau "eu as otravi toti cateii vagabonzi de la mic la mare" e cale lunga, foarte lunga.

Despre madularele trupului care ne smintesc sau pacatuiesc, pentru ca noi sintem facuti si din trup si din suflet, la judecata vom fi judecati si sufletul si trupul. Nici nu pot sa-mi inchipui cum va fi. Pare atat de crunt incat ma tem ca noi de fapt facem ca strutul. Eu unul tot ce sper este ca pina voi muri sa ma ajute Dumnezeu sa ma mantuiesc. Dar un lucru e cert, ca va fi judecat si trupul. Iti recomand o carte foarte interesanta, ii zice "Sufletul, trupul si moartea", scrisa de un episcop ortodox Lazar Puhalo, in care prezinta izvoarele patristice despre ce se stie ca se va intimpla dupa moarte.

În prealabil postat de adam000

Frate, recunosc ca si eu am mai omorat insecte de-astea care m-au agresat, dar numai din autoaparare, ca sa zic asa. Daca ai tantari, mai pui o plasa ceva, sa nu mai intre altii, ca sa nu te agreseze si sa nu fie nevoie sa-i tot omori. Probabil ca noi daca am fi la masura sfintilor, n-am face nici macar asa. Insa de aici si pina la a gandi ca "eu am sa omor toti gandacii din lume" sau "eu as otravi toti cateii vagabonzi de la mic la mare" e cale lunga, foarte lunga.

Despre madularele trupului care ne smintesc sau pacatuiesc, pentru ca noi sintem facuti si din trup si din suflet, la judecata vom fi judecati si sufletul si trupul. Nici nu pot sa-mi inchipui cum va fi. Pare atat de crunt incat ma tem ca noi de fapt facem ca strutul. Eu unul tot ce sper este ca pina voi muri sa ma ajute Dumnezeu sa ma mantuiesc. Dar un lucru e cert, ca va fi judecat si trupul. Iti recomand o carte foarte interesanta, ii zice "Sufletul, trupul si moartea", scrisa de un episcop ortodox Lazar Puhalo, in care prezinta izvoarele patristice despre ce se stie ca se va intimpla dupa moarte.

Eu nu zic sa fim nici ca strutul, dar nici sa adoptam acea teama sora cu nebunia, astfel incat sa incercam sa ne adaptam intr-o singura viata unor stiluri multiple de vieti ale unor sfinti parinti (uneori ei insisi avand contradictii serioase intre ei) care a avut fiecare propria lui revelatie. Nu putem fi decat ceea ce si suntem: originali si unicati! De ce sa ma tem cu groaza la judecata de apoi, atat timp cat peste tot mi se spune ca sta in puterea mea sa ma mantuiesc, prin post, rugaciune, milostenie, iubire fata de aproape... Nu stiu ce si cum va fi, ma gandesc ca nu sunt nici pe departe demn de cerurile inalte, dar poate ca Dumnezeu se indura sa ne vada si partea buna si nu ma indoiesc de dreptatea judecatii. Si-apoi, nu auzim mereu: "Ca bun si iubitor de oameni, esti Tu, si tie slava inaltam...!" Ce ne sperie, cand El e cu noi?
Revenind la muste, tauni si alte spurcaciuni... e foarte subiectiva situatia. Eu consider ca e grav atunci cand omori din placere sau pasiune (vezi vanatorii sau pescarii care se folosesc de astea ca un hoby) N-am nimic cu vietatile care traiesc in mediul lor, dar daca-mi incalca teritoriul, nu-i vina mea... Daca pot, le alung, daca nu se poate, asta e!

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de adam000

Frate, recunosc ca si eu am mai omorat insecte de-astea care m-au agresat, dar numai din autoaparare, ca sa zic asa.

Pai despre autoaparare vorbeam si eu. Pentru ca sa fim in siguranta cand iesim sa ducem gunoiul, pentru ca si copiii nestri sa fie in siguranta in preajma blocului. Citeste prin ziare si o sa vezi ororile comise de acesti nevinovati infractori ai strazii.

Singurele animale pe care le-am omorat au fost un porumbel si o pisica. Le-am claxonat, am incercat sa le evit... ( Intre timp am salvat un pui de porumbel de la moarte, l-am crescut, l-am invatat sa zboare, l-am tratat de boli. Urmeaza sa-mi iau o pisica. :)

[cipri31]

În prealabil postat de bmadalin

daca as incepe prin cateva intrebari de genul: De ce la noi costa un km de autostrada cat in vest 3, cand acolo oamenii sunt platiti de 5 ori mai bine si acel km este construit de 5 ori mai durabil sau de ce la noi se schimba bordurile de 2 ori pe an, veti zice ca fac politica.
Si nu vreau sa fac politica.

Dar totusi, de ce suntem atat de ignoranti?

Ca in toata lumea civilizata, si in romania exista 3 clase sociale: Cei bogati, cei saraci si cei de mijloc. Numai ca la noi, fata de restul lumii clasa de mijloc e cea mai mica, aproape inexistenta, pe cand acolo e cea mai mare, care sustine economia unei tari.

Credeti ca este intamplator?
Eu nu cred. Cred ca asa se doreste.
Clasa de mijloc nu poate fi cumparata pe galeti goale, zahar si ulei.
Ea e putin mai cultivata, civilizata, are acces la informatie si poate gandi singura.
Aceasta se organizeaza si poate promova lideri ce fac concurenta celor bogati care la noi mai toti fac parte din clasa politica.

Clasa de mijloca mai are si principii.
Cand esti sarac nu ai principii, ai greutati.
Cand esti super bogat nu ai principii ai o groaza de oportunitati valorificate.

Si totusi, de ce suntem atat de ignoranti?
Pentru ca exista intelegerea printe cei de buna credinta ca nu am venit aici sa imparatim.
Am venit pe lumea asta sa ne facem mai buni, sa ne sporim virtutiile si sa mergem inapoi la domnul, acolo unde e rostul nostru.
Sa fim smeriti, toleranti si sa rabdam.

Foarteee gresit. Nu pentru ca nu ar fi adevarat, dar pentru ca nu are legatura cu ignoranta. Poti sa nu fi ignorant si totusi sa nu vrei sa imparatesti precum si invers. Iar ignoranta nu are legatura cu virtutile.

Atunci de ce?
Pt ca cei saraci nu pot lua atitudine. Nu-si permit pt ca saracia nu-i lasa.
Pt ca cei bogati nu vor. Asta le convine. Prin faptul ca lucrurile sunt asa au ajuns bogati, nu prim munca asidua.
Pt ca cei de mijloc, intelectuali, sau oameni care nu depind de un post la stat, care pot spune ceva fara sa se teama ca de maine nu mai au ce pune pe masa copiilor nu prea exista. Sunt putini, si care ori sunt prea preocupati sa ajunga si ei in clasa de sus bazandu-se pe faptul ca lucrurile asa cum sunt le permite, ori incep sa alunece in jos sa nu mai au din ce sa-si plateasca ratele si alte dari.

Si mai e ceva si asta e cel mai trist: Pentru ca nu avem ce face.

Ori emigram, ceea ce practic pentru unii din noi ar fi simplu.
Dar atunci, cum ne vom mantui daca cautam doar trai usor fara dureri de cap? Daca cautam ca copii nostrii sa se joace cu lebedele in parc si vereritele? Daca cautam doar sa nu mai vedem suferinta?
Ori nu emigram, stam aici si ne uitam cu ochii cat cepele cum usor, usor copii si nepotii nostri vor muncii ca sclavi la niste videni, bournei, nastasoi si dragnoi, traumatizati de suferinta din jur.
Vor muncii pentru a trai sub pragul saraciei, ca arabii la sheici.

Si atunci, credeti ca un neam de oameni saraci, indatorati, fara perspectiva zilei de maine vor mai avea credinta multa? Stiu ca saracia si mizeria nu e unul si acelasi lucru, dar parca la noi din incrucisarea ruso-latina cei sarmani in loc sa viseze la lucruri frumoase si la sporirea virtutilor, parca mai abitir vor sa fie si ei capitani, sa dea cu bani in lautari si sa scoata capu' dintr-o masina tunata si sa zica: Papuse, te las pe undeva? Stiu, nu e frumos sa critici....

Biserica inca strange milioane de oameni la hramuri, la moaste, inca nu a pierdut contactul cu oamenii. Credeti ca poate face ceva? Si da, biserica suntem si noi.

Am atasat o poza cu ce se vede de la mine de pe fereastra, ca sa-mi intelegeti dispozitia cand scriu aceste lucruri. Si inca una cu hyde park din londra intr-o zi de miercuri, toamna.


Astept pareri ...

doamne ajuta,ai un discurs foarte frumos si tratezi problema ca atare.suntem ignoranti,pentru ca nu ne mai pasa de aproapele nostru.suntem ignoranti pentru ca ne-am uitat traditia si obiceiurile.suntem ignoranti ca ne-am uitat credinta.suntem ignoranti ca nu vedem pe hristos in aproapele nostru.madaline cand dispare credinta omul lupta numai pentru interesul lui,uita de cei din jur,ceea ce traim noi azi e din cauza pacatelor noastre,din nesabuinta noastra de al acuza pe dumnezeu cand noua ne este greu,dumnezeu ne incearca pentru a ne indrepta.daca in tara asta se intampla totul pe dos e din cauza noastra a oamenilor.statul ne subjuga din cauza uniunii europene,soldatii nostrii mor din cauza nato,sa nu uitam ca am ajuns slugi la straini.sa nu uitam ca biserica ortodoxa e hartuita de uniunea europeana,prin cererea uniunii de a abroga prostitutia,drogurile,sarbatorile pagane,homoxexualii,lesibiene,unirea dintre doua persoane de acelasi sex.eu zic sa ne pastram credinta,sa trecem peste rau cu rugaciune,sa ne facem datoria de crestini,sa facem tot ceea ce ne cere biserica ortodoxa,sa ne iubim aproapele.sa avem credinta,nadejdie si dragoste.doamne ajuta.

[adam000]

Ce ne sperie cand El e cu noi? Pai ar trebui sa ne sperie propriile noastre pacate, inclinatia spre pacat, opacitatea si invartosirea inimii noastre, in sensul ca ar trebui sa le constientizam si sa ne caim. El este bun si iubitor de oameni, dar daca pe noi nu ne sperie pacatul, putem aluneca spre apokatastaza. Ar trebui sa luam exemplul Lui Hristos si al Sfintilor. Daca nu luam exemplul sfintilor, pe cine crezi tu ca ar trebui sa luam drept exemplu, pe vecinul de alaturi? Crezi ca ar fi un ghid bun spre mantuire? Eu cred ca daca ne raportam la masura sfintilor ne dam seama de propria noastra pacatosenie, de propriul nostru egoism si mandrie, ne dam seama cam pe unde stam. Alea sint momentele de adevarata luciditate.

Revenind la vietatile care fac parte din creatia Lui Dumnezeu, Hristos nu a omorat nici o vietate, doar pe smochin l-a uscat, iar pe smochin l-a uscat nu pentru ca i-ar fi incalcat teritoriul, ci ca sa dea o pilda oamenilor despre oameni. Si nu uita ca Dumnezeu este Cel ce da Viata. Noi dimpotriva, ce omoram, ce distrugem, ramane omorat, noi nu putem da viata inapoi. Sa luam deci exemplul Lui Hristos si sa nu distrugem, sa nu omoram creatia Lui Dumnezeu. Gandeste-te ca Dumnezeu a foacut omul ca sa traiasca in pace cu toata creatia Sa pe acelasi teritoriu.
Daca o vietate a Lui Dumnezeu iti incalca teritoriul fara sa-ti faca nici un rau, ce treaba ai tu cu ea? Las-o in pace macar, sau da-i de mancare daca poti, ca si tu sa ai grija de creatia Lui Dumnezeu la masura ta, caci El are grija de creatia Sa (inclusiv de tine) tot timpul.

În prealabil postat de adam000

Ce ne sperie cand El e cu noi? Pai ar trebui sa ne sperie propriile noastre pacate, inclinatia spre pacat, opacitatea si invartosirea inimii noastre, in sensul ca ar trebui sa le constientizam si sa ne caim. El este bun si iubitor de oameni, dar daca pe noi nu ne sperie pacatul, putem aluneca spre apokatastaza. Ar trebui sa luam exemplul Lui Hristos si al Sfintilor. Daca nu luam exemplul sfintilor, pe cine crezi tu ca ar trebui sa luam drept exemplu, pe vecinul de alaturi? Crezi ca ar fi un ghid bun spre mantuire? Eu cred ca daca ne raportam la masura sfintilor ne dam seama de propria noastra pacatosenie, de propriul nostru egoism si mandrie, ne dam seama cam pe unde stam. Alea sint momentele de adevarata luciditate.
Revenind la vietatile care fac parte din creatia Lui Dumnezeu, Hristos nu a omorat nici o vietate in afara de smochin, iar pe smochin l-a uscat nu pentru ca i-ar fi incalcat teritoriul, ci ca sa dea o pilda oamenilor despre oameni. Si nu uita ca Dumnezeu este Cel ce da Viata. Noi dimpotriva, ce omoram, ce distrugem, ramane omorat, noi nu putem da viata inapoi. Sa luam deci exemplul Lui Hristos si sa nu distrugem, sa nu omoram creatia Lui Dumnezeu. Gandeste-te ca Dumnezeu a foacut omul ca sa traiasca in pace cu toata creatia Sa pe acelasi teritoriu. Daca o vietate a Lui Dumnezeu iti incalca teritoriul fara sa-ti faca nici un rau, ce treaba ai tu cu ea? Las-o in pace macar, sau da-i de mancare daca poti, ca si tu sa ai grija de creatia Lui Dumnezeu la masura ta, caci El are grija de creatia Sa (inclusiv de tine) tot timpul.

Hm! Chiar nu vreau sa intru in polemica pe acest subiect, dar pragul dintre bine si rau e extrem de sensibil. De ce trebuie sa spunem ca Mantuitorul nu a facut una sau cealalta? Stiu, Mantuitorul nu s-a folosit niciodata de bani, dar nu s-a retinut sa spuna "Da-i Cezarului, ce-i al Cezarului, si lui Dumnezeu, ce-i al Lui Dumnezeu!" Mantuitorul nu pescuia, dar era invitat la nunta sau la masa de catre oameni din diverse ierarhii sociale. Imi inchipui ca nu serveau doar legume si fructe. Noi ne raportam la Dumnezeu ca si creatie, dar ca desavarsire, ma tem ca e absurd sa discutam. Nimeni nu poate spune ca si-a ales "Partea buna", adica desavarsita, decat daca se rupe de tot de lumea inconjuratoare, nu mai procreaza, nu mai inmulteste talantul, nu mai face parte din viata de obste! Eu - cum spuneam - nu sunt de acord cu abuzul si distrugerea gratuita a faunei sau chiar a florei (sa te-apuci sa tai padurile ca sa faci avere mi se pare la fel de strigator la cer!...) Dar daca imi cresc in gospodarie cateva oratanii, daca cumpar de Paste un miel pe care-l sacrific pentru ca asa cere traditia noastra, chiar nu stiu de ce trebuie sa ma invinovatesc! Nu e vorba de mandrie aici, ci de ceea ce consideram noi in mod logic si rational ca este drept si corect. Si inc-o data spun: sa ma raportez la viata sfintilor, eu, care la tot pasul sunt inconjurat de sute de capcane, eu care am copii de crescut, eu care trebuie sa votez ca si cetatean liber pe unul dintre cei doi mincinosi, eu care sunt expluatat zi lumina de catre cineva pentru care ma rog la Dumnezeu sa-i dea intelepciune si sa-i mearga bine, si care ajunge din ce in ce mai bogat, iar eu din ce in ce mai leguma, eu prin ce anume ma pot raporta la acei sfinti? Poate doar prin credinta in acelasi Mantuitor si acelasi Dumnezeu, care nadajduim sa ne citeasca sufletele si sa ne ierte daca mai calcam si in gropi, uneori! Ca daca ar fi netezit pamantul, n-ar mai fi fost atatea pericole, dar asa, noi cadem si de fiecare data intindem maineile, strigand: "Ridica-ne, Doamne, ca iar ne-am impotmolit!!"
Deci, nu din mandrie tragem speranta sa ne mantuim, ci din increderea ca, dialogand zilnic cu Dumnezeu, se va indura sa nu ne striveasca ca pe niste muste care au incalcat teritiriul interzis! Sunt oameni care ajung sus, sus de tot in ierarhia cerurilor... Ferice de ei... Noi, cei mai putin vrednici, probabil se va gasi loc mai la periferie, in cartierele sarace ale raiului, fara lumina, fara apa calda, fara cablu si telefon mobil!...

[adam000]

În prealabil postat de OmuBun

Nimeni nu poate spune ca si-a ales "Partea buna", adica desavarsita, decat daca se rupe de tot de lumea inconjuratoare, nu mai procreaza, nu mai inmulteste talantul,

Aceste afirmatii sint foarte, foarte departe de ortodoxie.

[bmadalin]

Mie mi se pare ca, asa cum s-a zis mai sus nu suntem nici lenesi, si nici indiferenti degeaba.
Iar despre credinta, cred ca avem credinta. Sau cel putin mult mai multa decat altii mai civilizati.

Parerea mea este ca am fost prea toleranti.
Am fost toleranti cu raul si raul a crescut.

Ne gandim la mantuirea noastra, dar nu ne-am gandim la cum vor putea creste copiii si nepotii nostri.

N-am venit aici sa imparatesc, tac din gura, ma supun, si nedreptatea mea se va transforma in castig pe lumea cealalta.
Imi vad in liniste, smerit de viata mea.
Am trait o viata independenta de lumea asta, si lumea asta a luat-o pe carari independente fata de viata si valorile noastre.

Si acum surpriza: lumea asta devine chiar incompatibila cu viata noastra crestineasca...
Poate si pentru ca noi crestinii am lasat-o s-o modeleze necrestinii?

E foarte bine ca unii se gandesc la mantuirea lor si se calugaresc.
Ei au renuntat la viata si vor primi insutit.

Dar am impresia ca noi, cei care traim in lume avem o atitudine prea toleranta cu raul si nedreptatea.
Ala e rau. Lasa-l, eu sa fiu bun.
Consideram ca raul se invinge numai daca nu il lasam sa se lipeasca de noi.
Desi aproape nimeni nu reuseste asta si e mult mai usor sa iei atitudine fata de el.

Nu stiu de ce am eu impresia ca vesticii, care nu au avut atata credinta, nu au fost atat de toleranti: << bah, e nedreptate? pun mana pe par si-i impusc. pai o viata o traiesc si apoi sunt pamant, si mai inghit orice si aici... >>
Ei ies la lupta impotriva raului cu mijloace fizice din lumea asta.

Si vreau sa zic aici ca nu indemn lumea sa puna mana pe par. Desi recunosc ca uneori mai imi vine si mie.

Noi zicem ca oricum, traim pe unul din cei trei de 6, ce sa cerem de la lumea asta... Trebuie sa vina si rau la putere...
Si daca nu traim? Daca mai e mult pana acolo?
Daca si Stefan cel Mare si alti voievozi ar fi zis ca traiesc pe 2 de 6?
Si n-ar mai fi facut manastiri, nimic, nu eram acum cu bruneti rritzi cu paru cret si ne rugam la Alah?

Ce ziceti?