Slava desarta si trufia

Ani intregi am avut patima invidiei, strans legata de patima slavei desarte. E o boala foarte grea. Greseala capitala pe care o poti face, pe care si eu am facut-o, e sa pui vina pe ceilalti: nu sunt eu invidioasa, ci ceilalti sunt laudarosi. In momentul in care depasesti gandul asta si iti intorci gandul inspre tine se produce primul pas inspre schimbare: problema nu e niciodata in ceilalti, niciodata, ci intotdeauna in noi insine. Cand poti gandi curat ca tu esti cel aflat in inselare, abia atunci constientizezi cata nevoie de ajutor ai. Ma rog din suflet ca Dumnezeu sa-mi pazeasca pasii pe viitor de acest mare si de neiertat pacat si, de asemenea, ma rog din suflet ca prietenii, zecii de prieteni pe care i-am pierdut din cauza savarsirii acestui pacat, sa ma ierte si sa-mi mai dea o sansa. Sa ne ajute Dumnezeu pe toti!

[windorin]

În prealabil postat de cred_cu_adevarat

Ani intregi am avut patima invidiei, strans legata de patima slavei desarte. E o boala foarte grea. Greseala capitala pe care o poti face, pe care si eu am facut-o, e sa pui vina pe ceilalti: nu sunt eu invidioasa, ci ceilalti sunt laudarosi. In momentul in care depasesti gandul asta si iti intorci gandul inspre tine se produce primul pas inspre schimbare: problema nu e niciodata in ceilalti, niciodata, ci intotdeauna in noi insine. Cand poti gandi curat ca tu esti cel aflat in inselare, abia atunci constientizezi cata nevoie de ajutor ai. Ma rog din suflet ca Dumnezeu sa-mi pazeasca pasii pe viitor de acest mare si de neiertat pacat si, de asemenea, ma rog din suflet ca prietenii, zecii de prieteni pe care i-am pierdut din cauza savarsirii acestui pacat, sa ma ierte si sa-mi mai dea o sansa. Sa ne ajute Dumnezeu pe toti!

Recunoasterea patimii care ne tine este ca si alungarea ei pe jumatate.

Si pe mine m'a incercat uneori duhul invidiei.
Cat de nenorocit este acesta. Pana si sufletul se scarbeste de el insusi, ca a putut simti invidie.

Sa zicem: " Doamne, vezi ca nu vreau, vezi ca nu ma suport pe mine pacatuind astfel, ajuta'ma ! "

Multa frica ma incearca, frica de mine sa nu mai cad. Fiecare intalnire sau apropiere de semeni e imprejmuita de gandul: daca voi gresi iar, cum ma duc din nou la spovedanie cu aceleasi mizerii, cum ma prezint in fata oamenilor cu aceeasi fata? Singura nadejde imi este in curajul ce poate veni din cer. Multumesc Dorin. Multumesc mult.
Doamne, ajuta-ne pe toti sa ne curatim de omul cel vechi!

[windorin]

În prealabil postat de cred_cu_adevarat

Multa frica ma incearca, frica de mine sa nu mai cad. Fiecare intalnire sau apropiere de semeni e imprejmuita de gandul: daca voi gresi iar, cum ma duc din nou la spovedanie cu aceleasi mizerii, cum ma prezint in fata oamenilor cu aceeasi fata? Singura nadejde imi este in curajul ce poate veni din cer.

Aceasta este "nelinistea cea buna", spre care ne indeamna Parintele Paisie Aghioritul. Sa o dobandim si sa o pastram !

Dumnezeu priveste la inima noastra, iar nu la cantitatea de fapte bune sau rele. Un om care face numai bine, caci il face usor, poate fi adesea mai prejos decat unul care face putin bine si mai mult rau, insa cade neincetat in genunchi de durerea ca nu poate face mai mult bine si ca adesea cade in rele.

Ma gandesc la Apostolul Petru. Cum o fi putut sa priveasca Petru in ochi pe Hristos, dupa Invierea Sa, dupa ce se lepadase de El si inca de trei ori, cu cateva zile mai in urma ?!

Eu ma tot gandeam ca frica mea provine din credinta putina si ca asta e o piatra de mormant grea pentru suflet, aproape imposibil de trecut. Singura dorinta e sa nu mai fiu in inselare - gandurile ma pot incuraja sa starui in rau prezentandu-l ca fiind bine sau ca fiind peste puterile mele si n-am putut inclina inspre a ma usura de responsabilitate. Sa fim responsabili mereu de raul din noi cred ca ne poate ajuta sa fim mereu in stare de trezie. Ma rog din suflet ca starea asta de tulburare si de ganduri de frica sa nu faca din sufletul meu un suflet tulburat, "scaun pentru draci" cum am citit in citatul zilei candva si sper sa ne ajute Dumnezeu pe toti sa gasim calea pe care sa nu fim tulburati de absenta certitudinii (oare mai sunt eu sau nu nemernica?) ci mereu imbogatiti de credinta. Doamne ajuta!

[Langu]

În prealabil postat de windorin

Aceasta este "nelinistea cea buna", spre care ne indeamna Parintele Paisie Aghioritul. Sa o dobandim si sa o pastram !

Dumnezeu priveste la inima noastra, iar nu la cantitatea de fapte bune sau rele. Un om care face numai bine, caci il face usor, poate fi adesea mai prejos decat unul care face putin bine si mai mult rau, insa cade neincetat in genunchi de durerea ca nu poate face mai mult bine si ca adesea cade in rele.

Ma gandesc la Apostolul Petru. Cum o fi putut sa priveasca Petru in ochi pe Hristos, dupa Invierea Sa, dupa ce se lepadase de El si inca de trei ori, cu cateva zile mai in urma ?!

Din punctul meu de vedere,L-a privit cu speranta asa cum Il privim toti credinciosii.