Slavă Domnului!

[Florin-Ionut]

În unele locuri se spune "mărire Domnului", după cum ştim. Fără îndoială este o laudă adusă Lui Dumnezeu, dar aş vrea să ştiu ce anume înseamnă a aduce slavă sau mărire Domnului. Explicaţi această idee vă rog, care este sensul ei.

Cred că înseamnă a te raporta în mod firesc la El....cred că e vorba de străpungerea, de entuziasmul celui care începe să îl vadă pe Dumnezeu precum este...iar în ceea ce ne privește pe noi poate că e un efort de a anticipa acea stare...o manifestare a dorinței noastre de a Îl vedea precum este....oricum astea mai mult ca sigur că sunt treburi care nu pot fi cunoscute decât în Duh...vorbind despre ele de la nivelul nostru gândesc că ne vom găsi în mod inevitabil vorbind pe lângă...eu unul nu mă simt prea legitim în ce am scris deși ceva ceva cred că am priceput eu din scrierile părinților legat de treaba asta

[Florin-Ionut]

Salut Vlad,

Mulţumesc pentru răspuns.

Speram să găsesc o trimitere la vreun Sfînt care să explice aceasta sintagmă atît de des folosită.

Eu nu am în minte vre-un text dedicat ci doar ceea ce au punctat în tratarea altor subiect extrem de conexe...poate ne ajuta vre-un coleg de forum

[Florin-Ionut]

http://bibliaortodoxa.ro/cautare-rez...ext=slav%C4%83

Cînd meditez la sensul acestui cuvînt, îmi vine în minte recunoaşterea faptului că Dumnezeu este Originea existenţei, Susţinătorul Universului, Creatorul omului şi al tuturor fiinţelor, Făcătorul de minuni. Şi Sfinţii coparticipă la slava Sa într-o măsură mai mare sau mai puţin mare, după efortul depus în timpul vieţii de a se apropia de El, Care este mare (mărit, slăvit).

2 Corinteni 3, 18
Iar noi toţi, privind ca în oglindă, cu faţa descoperită, slava Domnului, ne prefacem în acelaşi chip din slavă în slavă, ca de la Duhul Domnului.

"Din slavă în slavă" ar însemna din ce în ce mai aproape de grandoarea ultimă a Lui Dumnezeu Cel infinit şi de neînţeles pentru fiinţele care cugetă la El şi aspiră către El. Oamenii şi îngerii evoluează continuu în har spre asemănarea cu modelul lor Care este Hristos, Fiul Tatălui. Veacul de acum (Ziua a Şaptea) este startul drumului nostru către mărirea Lui Dumnezeu, apoi Ziua a Opta va continua ascensiunea creaturilor către Creator şi tot aşa în Vecii Vecilor.

Deci cînd rostim "slavă Domnului", ne recunoaştem nimicnicia şi micimea şi neînsemnătatea în raport cu El, cum bine spui tu, Vlad. A Domnului este gloria şi slava şi mărirea şi măreţia şi orice laudă îi putem aduce, iar noi - nici măcar noi nu sîntem ai noştri (1 Corinteni 6, 19). Şi din praful care sîntem cu o scînteie de suflet, iată că Dumnezeu ne invită la asemănarea cu El - să devenim torţe purtătoare de Duhul Sfînt dacă vrem. Lucru pe care numai El îl poate face posibil, dar cu acceptul şi coparticiparea noastră. Slavă Domnului că existăm şi avem această posibilitate prin Jertfa Celui Unul-Născut şi pentru rugăciunile Preasfintei, care se aseamănă cel mai mult cu Creatorul ei dintre toate fiinţele ce există în Cerurile Cerurilor.

[glykys]

"Intr-o convorbire pe care am avut-o cu parintele Staniloae, parintele a afirmat ca Ortodoxia e doxologie, adica ea se revarsa in preamarirea lui Dumnezeu. Aceasta este Ortodoxia adevarata, cea care preamareste pe Dumnezeu in Treimea Persoanelor Sale, si cinsteste pe Maica Domnului si pe sfinti. Doxologia se manifesta in sfintele slujbe ale Bisericii noastre care sunt vuietul Duhului in constiinta credinciosilor. De cate ori slujim lui Dumnezeu cream o atmosfera in care Dumnezeu e prezent in constiinta noastra, Maica Domnului ne este aproape, toti sfintii sunt in atentia noastra. Ortodoxia noastra trebuie sa se manifeste neaparat in cuvant si in gand, in simtire si in viata. Daca traim asa, traim ortodox. Dar daca nu ne angajam in doxologie, nu suntem nici in Ortodoxe."
http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...ele-68438.html