Patima malahiei

[andrei_im]

Oribila este aceasta patima, si foarte greu se scapa de ea. Iti spun ce am auzit in alte parti:
In primul si in primul rand trebuie sa te tii cu dintii de ascultarea de duhovnic. Chiar daca povata lui poate parea o arma prea "usoara" pentru greutatea acestei patimi, Dumnezeu se milostiveste spre noi chiar daca vede ca ascultam deplin de duhovnic, smerindu-ne. Cere-i sa iti dea (daca nu a facut-o) canon de metanii si de rugaciune. Metaniile ne obosesc trupul, obosind prin asta si zburdarea acestuia spre desfrau. Iar rugaciunea... toate se pot rezolva prin rugaciune. :) In special rugaciunile puternice - canoane de pocainta, Psaltirea, Plansurile Sfantului Efrem Sirul, sau rugaciuni scurte - versete din Psaltire ("Nu ma lasa Doamne, nu te departa de la mine"). Rugaciunea de moment, venita spontan, din disperarea sufletului ("Doamne, scapa-ma!") ajuta foarte mult.
Foarte foarte important: patima desfranarii este fiica imbuibarii pantecului!!. Atunci cand mancam mai mult decat avem nevoie, cand mancam doar pentru placerea gustului, desfraul se aprinde imediat in noi. Si toata lumea cred ca stie, nu ne putem ruga asa de puternic atunci cand suntem cu burta plina. :)
Casatoria nu rezolva automat patima malahiei!!! Nu trebuie sa mutam perversitatea spre o alta directie, ci trebuie sa ne curatim de ea! Exista o multime de cazuri de barbati (si femei) care desi si-au intemeiat o familie, continua sa savarseasca acest groaznic pacat.
Incearca sa stai cat mai putin timp singur, si cat mai putin timp neocupat. Daca nu ai de lucru pentru facultate, pentru servici, daca nu ai absolut nimic de facut, aseaza-te in genunchi la rugaciune sau du-te sa te rogi in biserica!
Parintele Savatie Bastovoi recomanda unui tanar chinuit de aceasta patima sa faca rugaciuni si in timpul noptii, sa se trezeasca la anumite intervale de timp pentru a citi din Psaltire. Am postat intr-o thread o rugaciune scrisa de parintele Savatie tocmai pentru acest tanar - "Dar sa treci dincolo de orice conventie despre rugaciune. Sa te pui inaintea lui Dumnezeu asa cum esti, nu incerca sa pari mai bun, poate ca nici sa nu doresti asta, ci pur si simplu, arunca-te la pamant in camera ta, dupa ce stingi lumina si zi:

"Iata, Doamne, Tu si eu. Uita-te la mine ce-am ajuns, ce-a mai ramas din zidirea Ta. Uita-te si ma plange, ca eu singur nu ma pot plange. Eu nu te mai inteleg si nu te mai voiesc, eu am o alta viata, care imi pare mai interesanta si mai atragatoare. Du-te de la mine, ca sunt om pacatos. Niciodata nu te-am iubit si nu te-am ascultat. Stiu ca esti aici, dar nu te simt si nu te recunosc. Tu insa nu te departa, asteapta pana ma scol, ajuta-ma Tu sa ma scol, ca Tu m-ai zidit si poti cu mine toate cate voiesti. Nu ma lepada de la fata Ta si Duhul Tau cel Sfant nu-L lua de la mine. Ca, iata, n-am mai ramas decat numai Tu si eu. Numai noi amandoi am ramas. Sa nu Te scarbeasca pacatele mele si sa te duci. Ramai cu mine, chiar daca nu te vad, chiar daca nu te simt, chiar daca nu te ascult. Chiar si atunci cand nu voi mai vrea sa ramai, Tu sa ramai. Ca Tu esti cel care ne dai viata si care din moarte iarasi ne vei ridica, si fara Tine suntem nimic, Doamne. Si Tie, Bunule, dupa cum putem, toti slava inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin".

Si nu in ultimul rand - imaginile pornografice. Este foarte important de stiut ca sufletul omului nu poate sa ramana gol. Patimile sunt antrenate de anumite seminte, pe care nu trebuie sa le taiem (nici nu putem asta) ci sa le indreptam spre bine. De exemplu, un om care mananca mult trebuie sa tina posturi aspre, un om cazut in patima iubirii de arginti trebuie sa se concentreze spre milostenie, un om cazut in mandrie trebuie sa se umileasca samd. Si in acest caz avem o solutie - Iti place sa privesti imagini pornografice deoarece vezi in ele o "frumusete" pe care o cauti, "frumusete" care iti declanseaza aceasta patima. Sau iti inchipui aceste imagini in mintea ta, chiar daca nu le ai in fata ochilor. Vindeca-te de aceasta, cugetand sau privind imagini cu adevarat frumoase - SFINTELE ICOANE! Priveste chipul Maicii Domnului, celei ce "intru nastere fecioria a pazit", caci de la ea putem invata curatia! Cugeta (dar nu cauta pentru tine) asupra imaginilor vazute de sfinti. Unii dintre ei au fost rapiti la rai! Am transcris aici doua intamplari frumoase:
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...?t=7842&page=3
Daca imi mai amintesc ceva, te anunt. Doamne ajuta! Si nu uita - ascultare de duhovnic!!

[andrei_im]

Eram sigur ca uit ceva esential :)
Acum ceva timp, cand m-a invrednicit Dumnezeu sa ajung la Manastirea Sfanta Maria din Techirghiol, sufeream atat de mult din pricina acestei patimi, incat numai la asta ma puteam gandi - cum sa scap, cum sa scap? Si in secunda in care am intrat in chilia parintelui Arsenie Papacioc, tot la asta ma gandeam dar imi era rusine sa o spun. Si am intrebat mai simplu - "Parinte, spuneti-mi un cuvant de intarire, sa pot scapa de patimi!". Iar parintele Arsenie imediat a simtit cu duhul patima care ma chinuia si m-a intrebat "Faci malahie, nu?".
Si mi-a spus un cuvant foarte frumos - "e un pacat foarte urat, se supara Maica Domnului cand faci asta! Gandeste-te ca fiecare moment pe care il traim, fiecare secunda, fiecare clipa este marturia pe care noi o dam vesniciei." Cu alte cuvinte, m-a indemnat ca atunci cand simteam ca ma biruie patima, in momentele acelea de slabiciune, sa ma gandesc ca atunci trebuie sa dau marturie lui Dumnezeu.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de andrei_im

Si in secunda in care am intrat in chilia parintelui Arsenie Papacioc, tot la asta ma gandeam dar imi era rusine sa o spun.

Orice pacat e o dovada a necredintei noastre, nu? Daca nu crezi ca Dumnezeu e prezent cand comiti infractiunea, o faci. Cum ar fi sa comitem pacate, mai ales de genul asta, in fata duhovnicului sau a altor persoane? Suna dubios, insa vreau sa subliniez inca o data: noi nu credem suficient in atotprezenta Lui Dumnezeu si incalcam flagrant legea...

[andrei_im]

asa este. si de asemenea, la savarsirea oricarui pacat punem mandria in fata, ne facem pe noi judecatori, judecam in inconstient ca ce facem noi e bine, desi Dumnezeu vrea altceva de la noi. nu e nimic dubios in ce ai spus, are mare legatura cu ce am auzit odata (nu mai stiu in ce loc) - tot ce facem, sa facem ca si cum Hristos ar fi pururea langa noi. asta pentru ca Hristos este mereu langa noi..

[cristiboss56]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Orice pacat e o dovada a necredintei noastre, nu? Daca nu crezi ca Dumnezeu e prezent cand comiti infractiunea, o faci. Cum ar fi sa comitem pacate, mai ales de genul asta, in fata duhovnicului sau a altor persoane? Suna dubios, insa vreau sa subliniez inca o data: noi nu credem suficient in atotprezenta Lui Dumnezeu si incalcam flagrant legea...

Ai atins un punct sensibil ! Asa este , omul , prin insasi natura lui pacatoasa este legat foarte mult de cele materiale , de cele palpabile . Pe aceasta slabiciune a noastra se bazeaza si lucrarea diavolului , scotandu-ti - L pe Dumnezeu din minte in momentul savarsirii pacatului . Astfel nici strigatul sufletului nu-l mai auzi ! Se pune ceata si . . . , apoi dupa savarsire ( in majoritatea pacatelor , dar mai accentuat la desfranare ) apare rusinea , regretul , o sila de sine . . . , acesta este rasul diavolului , ce tot el te batjocoreste ca ai cazut in mana lui . Lucrurile nu sunt atat de simple pe cat par , si atunci interventia si ajutorul unui Duhovnic bun , se impune , asa cum a facut ANDREI .