Sunt ateu, intrebati-ma orice!

[AteulCelPlictisit]

În prealabil postat de caliyo

Se perpetueaza ideea ca in Biblie ar scrie,,crede si nu cerceta´´. Cine sustine asta, nu a citit Biblia, ci spune din auzite. Eu am citit Biblia si , dimpotriva , acolo scrie: ,,cauta si vei afla, bate si ti se va deschide´´.
Tot in mod gresit se face comparatia cu omul ateu- analitic, cercetator,nemanipulabil si omul credincios- un fel de robot care crede tot ce i se spune, fara sa verifice, fara sa caute explicatii stiintifice, fara sa puna intrebari, manipulabil. Prea usor se pune o eticheta.
Am mai zis si o repet: firea analitica a omului mai depinde si de cultura, meserie, nu numai de religie sau non-religie. Normal ca nu o sa ne asteptam la badea Stan din satul x care nu stie sa citeasca sa fac nu stiu ce cercetare stiintifica. Pt. el e mai simplu sa zica: asa a vrut Dumnezeu. Nu inseamna neaparat ca religia e de vina .
La fel badea Stan din satul y care e ateu si nu are multa carte. El nu o sa aduca nici o argumentare pt. ca nu sta prea bine cu analiza. O sa zica numai: Nu cred si nu ma intereseaza.Daca ii pui intrebarea : dar de ce nu crezi? nu o sa stie sa iti raspunda.

Sunt de acord cu tine si cu ce ai spus in postul de mai sus. Adevarul este insa ca marea majoritate a crestinilor, masa care formeaza baza religiei, sunt oi, termen folosit chiar de cler. Faptul ca printre ei se afla si intelectuali nu neaga existenta majoritatii ce nu se oboseste sa cerceteze, sau care au acceptat ideea de credinta din auzite, de la parinti, de la cler, din nevoia de a face parte din societate, din frica de iad sau de a fi exilat din societate, etc..

Sau poate iti va raspunde ca nu crede pentru ca nu ii se pare rational. Doar pentru ca nu a folosit cunostinta avansata in procesul sau intelectual care l-a dus la concluzia ca ateismul este o solutie corecta nu inseamna ca nu a folosit acelasi sistem pe care ateii intelectuali il folosesc sau crestinii ce au devenit crestini in mod voluntar au folosit. E acelasi in toate cele trei cazuri.

[padreati]

Imi cer scuze ca intervin, stiu ca nu am caderea si intelepciunea de a lamuri ceva, asadar va rog sa fiti ingaduitori.
Cred ca ai atins un aspect ateule plitisit, cunoasterea. Admitem cu totii, cred ca omul, ca fiinta limitata intr-un univers mai mare decat el, e nevoit sa faca fata acestui gol format din necunstinta. In fata acestui hau de necunoastere si incertitudine putem avea diferite atitudini, cred. Una este aceea de a nega pur si simplu acest necunoscut. O alta ar fi aceea ca putem socoti aceasta situatie temporara (mai devreme sau mai tarziu, necunoscutul va fi descoperit). O alta ar fi ca acest necunoscut sa fie pus in seama unei inteligente, fiinte, sa ii fie asociata o ratiune de existenta care scapa ratiunii noastre (nu, acestia nu sunt inca ortodocsii traitori).
Toate aceste forme se bazeaza pe principiul ca ratiunea e suficienta pentru cunoastere. Eu cred (nu stiu rational, dar cunosc) ca acest necunoscut poate si este in parte cunoscut, dar nu prin mecanismele ratiunii. Ci prin cele ale credintei. Aici cred ca e si cheia nesfarsitelor discutii fara roade dintre cei cu atitudini diferite. Daca admiti ca exista si o altfel de cunoastere decat cea rationala, atunci, daca esti sau te pui in situatia de a proba acel mod de a cunoaste, devine imposibil de explicat rational. Daca nu admiti o altfel de cunoastere decat cea rationala, desigur ca nu poti accepta credinta.
In consecinta si eu cred ca este imposibila o solutionare a acestor dispute intre atei, de exemplu, si, respectiv, ortodocsi. Desigur, un dialog este posibil, aceasta fiind si ratiunea pentru are mi-am permis sa intervin.
In final, apreciez ca se discuta, stiu ca sunt oameni care sar si calul, dar sa ingaduim si sa ne straduim sa dialogam macar. Poate vom avea si roade bune.

[AteulCelPlictisit]

În prealabil postat de padreati

Imi cer scuze ca intervin, stiu ca nu am caderea si intelepciunea de a lamuri ceva, asadar va rog sa fiti ingaduitori.
Cred ca ai atins un aspect ateule plitisit, cunoasterea. Admitem cu totii, cred ca omul, ca fiinta limitata intr-un univers mai mare decat el, e nevoit sa faca fata acestui gol format din necunstinta. In fata acestui hau de necunoastere si incertitudine putem avea diferite atitudini, cred. Una este aceea de a nega pur si simplu acest necunoscut. O alta ar fi aceea ca putem socoti aceasta situatie temporara (mai devreme sau mai tarziu, necunoscutul va fi descoperit). O alta ar fi ca acest necunoscut sa fie pus in seama unei inteligente, fiinte, sa ii fie asociata o ratiune de existenta care scapa ratiunii noastre (nu, acestia nu sunt inca ortodocsii traitori).
Toate aceste forme se bazeaza pe principiul ca ratiunea e suficienta pentru cunoastere. Eu cred (nu stiu rational, dar cunosc) ca acest necunoscut poate si este in parte cunoscut, dar nu prin mecanismele ratiunii. Ci prin cele ale credintei. Aici cred ca e si cheia nesfarsitelor discutii fara roade dintre cei cu atitudini diferite. Daca admiti ca exista si o altfel de cunoastere decat cea rationala, atunci, daca esti sau te pui in situatia de a proba acel mod de a cunoaste, devine imposibil de explicat rational. Daca nu admiti o altfel de cunoastere decat cea rationala, desigur ca nu poti accepta credinta.
In consecinta si eu cred ca este imposibila o solutionare a acestor dispute intre atei, de exemplu, si, respectiv, ortodocsi. Desigur, un dialog este posibil, aceasta fiind si ratiunea pentru are mi-am permis sa intervin.
In final, apreciez ca se discuta, stiu ca sunt oameni care sar si calul, dar sa ingaduim si sa ne straduim sa dialogam macar. Poate vom avea si roade bune.

Existenta si puterea credintei nu poate fi negata cum nu poate fi negata nici existenta si puterea gravitatiei. Nici nu trebuie negata sau eliminata caci credinta e una din principalele surse de energie pentru oameni, e ceea ce ne da forta sa ne ridicam din pat si sa mergem inainte. Credinta este ceva extrem de puternic si se afla in noi toti, fie ca sunte atei sau nu. Crestinii isi indreapta credinta spre conceptul de "divinitate" sau "adevar absolut", ateii o indreapta spre altceva, insa la fel de puternic pentru ei, (o alegere personala, individuala).

E adevarat ca prin credinta poti capata un sentiment de liniste, de intelegere, de implinire, prin credinta poti trai cu ignoranta ta, poti injuga bestia curiozitatii, poti controla setea de cunoastere. Dar in acelasi timp poti folosi credinta pentru a iti da puterea de a cerceta, de a iti imagina inimaginabilul, de a explora universul.

Nu ai nevoie de divinitate pentru nimic spus mai sus. Divinitatea e doar conceptul pe care ti l-ai ales tu, eu, ateulcelrau, ceilalti atei poate si-au ales alt concept. Conceptul meu este cel al universului infinit dar finit.

[maria-luisa]

În prealabil postat de AteulCelPlictisit

Existenta si puterea credintei nu poate fi negata cum nu poate fi negata nici existenta si puterea gravitatiei. Nici nu trebuie negata sau eliminata caci credinta e una din principalele surse de energie pentru oameni, e ceea ce ne da forta sa ne ridicam din pat si sa mergem inainte. Credinta este ceva extrem de puternic si se afla in noi toti, fie ca sunte atei sau nu. Crestinii isi indreapta credinta spre conceptul de "divinitate" sau "adevar absolut", ateii o indreapta spre altceva, insa la fel de puternic pentru ei, (o alegere personala, individuala).

E adevarat ca prin credinta poti capata un sentiment de liniste, de intelegere, de implinire, prin credinta poti trai cu ignoranta ta, poti injuga bestia curiozitatii, poti controla setea de cunoastere. Dar in acelasi timp poti folosi credinta pentru a iti da puterea de a cerceta, de a iti imagina inimaginabilul, de a explora universul.

Nu ai nevoie de divinitate pentru nimic spus mai sus. Divinitatea e doar conceptul pe care ti l-ai ales tu, eu, ateulcelrau, ceilalti atei poate si-au ales alt concept. Conceptul meu este cel al universului infinit dar finit.

"Conceptul meu este cel al universului infinit dar finit. " poti detalia?

[padreati]

În prealabil postat de AteulCelPlictisit

Existenta si puterea credintei nu poate fi negata cum nu poate fi negata nici existenta si puterea gravitatiei. Nici nu trebuie negata sau eliminata caci credinta e una din principalele surse de energie pentru oameni, e ceea ce ne da forta sa ne ridicam din pat si sa mergem inainte. Credinta este ceva extrem de puternic si se afla in noi toti, fie ca sunte atei sau nu. Crestinii isi indreapta credinta spre conceptul de "divinitate" sau "adevar absolut", ateii o indreapta spre altceva, insa la fel de puternic pentru ei, (o alegere personala, individuala).

E adevarat ca prin credinta poti capata un sentiment de liniste, de intelegere, de implinire, prin credinta poti trai cu ignoranta ta, poti injuga bestia curiozitatii, poti controla setea de cunoastere. Dar in acelasi timp poti folosi credinta pentru a iti da puterea de a cerceta, de a iti imagina inimaginabilul, de a explora universul.

Nu ai nevoie de divinitate pentru nimic spus mai sus. Divinitatea e doar conceptul pe care ti l-ai ales tu, eu, ateulcelrau, ceilalti atei poate si-au ales alt concept. Conceptul meu este cel al universului infinit dar finit.

Socotesc ca nu ai citit cu rabdare cele ce am scris. Eu nu m-am referit nici o secunda la credinta ca fenomen psihologic. Desigur, si ateii iau in calcul rezultatele practice aduse de psihologie si celelalte stiinte din familia ei. Nici eu nu contesc. Insa subiectul este cu totul altul: cunoasterea prin credinta. (Si am folosit cuvantul cunoastere de multe ori).
Cunoasterea prin credinta nu este deloc acelasi lucru cu credinta. Cunoasterea prin credinta implica experienta, trairea, simtirea reala a ceea ce crezi. Cunoasterea lui Dumnezeu nu se face cel mai comod prin ratiune. Daca Dumnezeu ar ingadui destul timp pentru desavarsirea cunoasterii prin ratiune, desigur va ajunge si ratiunea in mod direct la cunoasterea lui Dumnezeu. Daca va fi asa sau nu, nu stiu, probabil ca nu. Insa avem la dispozitie un mijloc mult mai la indemana pentru aceasta: cunoasterea prin credinta. Adoptand aceasta atitudine de credinta cat mai plina certitudinea cunoasterii va fi primita, caci mai trebuie adaugat un lucru. Anume ca aceast fel de a cunoaste nu se face numai prin om. Omul trebuie sa aiba aceasta aitudine de credinta cu fapte de credinta ca roade, iar Dumnezeu, unui asemenea suflet insetat de cunoastere ii va descoperi. Acesta este mecanismul.
Pe scurt, in cunoasterea rationala intai nu crezi, culegi fapte si construiesti cunoasterea. In cunoasterea prin credinta intai crezi, faci fapte prin credinta si apoi poti primi certitudinea cunoasterii. De aici aceasta ruptura aparenta intre cele doua: e o cunoastere a mintii si una a inimii.

[16111967]

nu este poveste ,dar omul cand este incercat de necazuri indiferent cine este se refugiaza in rugaciune chiar daca nu stie nici macar Rugaciunea Imparateasca ,ce mai simpla rugaciune pe care Mantuitorul a lasat-o apostolilor pt a putea fi transmisa noua.Eu nu sant in masura sa va spun mai multe dar as dori ca Bunul Dumnezeu sa va lumineze mintea si intr-o zi sa puteti aparea cu numele de OMUL CEL CARE SA POATA SPUNE CRED IN DUMNEZEU. Eu va doresc un an care sa va aduca multa sanatate si liniste sufleteasca.<LA MULTI ANI >eu va doresc inca odata la toti care postati pe forum subiecte interesante ,multa sanatate la toti sa aveti parte numai de bine .

[Seraphim7]

Domnule ateu plictisit nu mi-ai raspuns la intrebarea:Unde vei fi dupa moarte?,si sa sti ca nu orice eveniment supranatural poate fi explicat odata cu timpul,dadeai exemplu electricitatea,electromagnetismul.Uite Iisus Hristos a inviat de 2000 de ani dar nimeni nu poate demonstra stiintific acest lucru,fiindca ceeace este dumnezeiesc este durabil.Crezi ca totul planeaza in jurul materiei.Daca totul a pornit de la un microatom cum se face ca galaxia noastra este atat de diversa,ce a fost inainte de acel microatom pe el cine l-a facut,ca doar nu s-a creat singur.Fiecare planeta din sistemul nostru solar este unica avand compozitie originala daca toate ar fi pornit de la aceeiasi substanta ar fi fost toate inentice sau macar asemanatoare.Pamantul este singurul mediu planetar unde exista viata,daca am fi fost mai aproape cu cativa cm de soare apa ar fierbe in oceane iar daca am fi fost mai departe ar fi inghetat,doar precizia divina a putut face asa ceva.Ce este perfectiunea mai intrebat ,UITATE IN JURUL TAU SI VE VEDEA CA TOATA CREATIA ESTE IN ASA FEL PROPORTIONATA IN CAT SA EXPRIME PERFECTIUNEA,poate cineva sa faca ceeace a facut Dumnezeu,incearca omul dar toate esueaza.
Uite aici un docmentar ce discuta problema creatiei si evolutiei

http://video.crestinortodox.ro/5EKyP...riginilor.html