Patima malahiei

Am auzit acest punct de vedere. Pare a fi altruist. Numai ca nu este. Diavolul încearca sa ne orbeasca astfel încât sa avem de ales una din doua sau mai multe variante pacatoase. Da, este bine ca un astfel de tânar nu se culca cu prietena lui. Numai ca modul în care o face este gresit. Masturbându-se, sufletul sau se va murdari încetul cu încetul. Trupul sau, care se va învata cu placerile animalice, va cauta metode de satisfacere din ce în ce mai intense. Si, pâna la urma, tânarul se va culca cu prietena lui. Daca nu cumva, din acelasi altruism prost directionat, o va face cu colegele ei sau cu fetele de pe centura.

Tinerii care se masturbeaza ar trebui sa îsi dea seama ca masturbarea este o forma de autodistrugere, atât sufleteasca cât si trupeasca. Cel care face acest pacat nu se rupe numai de Dumnezeu, se rupe si de ceilalti, devine mai închis în sine, mai egoist. Iar daca am vorbi de autodistrugerea trupeasca, ar trebui sa amintim numai de problemele pe care le au în viata de familie cei care au fost dependenti de masturbare înainte de casatorie. De multe ori sunt incapabili sa înteleaga faptul ca dragostea trupeasca ar trebui sa fie un limbaj al dragostei, si nu doar un mijloc de a trai placeri culminante.

Efectul negativ al masturbarii îndelungate nu trebuie privit ca un obstacol de netrecut pentru ajungerea la un echilibru în relatia trupeasca dintre soti. Numai ca, asa cum se întâmpla cu orice patima, lupta pentru a scapa de ea presupune un efort îndelungat. Cel pentru care masturbarea a devenit un obicei va trebui sa se lupte pentru a scapa de ea cu aceeasi staruinta cu care un betiv vrea sa se desparta de sticla lui. Iar daca nu renunta la masturbare, procesul de autodistrugere în transforma într-un rob al propriilor hormoni.

Sunt constient de faptul ca exista atât de multe articole în revistele pentru tineri care prezinta masturbarea ca pe un lucru firesc, care nu ar avea nici o implicatie religioasa. "De ce sa fie Dumnezeu împotriva placerii, câta vreme nu sufera nimeni? Ce, a venit cineva de pe lumea cealalta sa spuna ca acolo cei care s-au masturbat au fost pedepsiti pentru pacatul lor?"

În loc sa vin cu o gramada de argumente teologice, prefer sa spun ca nu era nevoie sa vina nimeni de pe lumea cealalta ca sa confirme o învatatura morala a Bisericii. Daca Biserica a învatat ca masturbarea este pacat, asa este. Si totusi, pentru cei mai slabi în credinta, spun ca au fost mai multe cazuri ale celor care au avut vedenii ale lumii de dincolo, si care au spus ca masturbarea este un pacat foarte grav, care aduce dupa sine pierderea mântuirii.

Nu toti tinerii care vor citi aceasta marturie o vor lua în serios. Dar tinerii care cred în Dumnezeu, si care s-au masturbat fara sa îsi dea seama de implicatiile acestui act, vor privi lucrurile dintr-o alta perspectiva. Minunea pe care o redau în continuare nu are nevoie de comentarii. Va stârni râsetele necredinciosilor. Iar altora le va ridica semne de întrebare…




TINERII SI SEXUALITATEA
de Danion Vasile

[lareine]

E "usor" de trecut peste, daca spovedesti acest pacat si vrei _sincer_ sa renunti la el. Mie problema nu mi se pare ca ar fi masturbarea in sine (de altfel am citit aceeasi chestie scrisa de Maica Siluana, raspunzandu-i unui baiat) ci faptul ca e foarte greu sa vrei sincer sa scapi de actul asta, lucru care vine la pachet cu renuntarea la toate materialele ajutatoare (site-uri, filme, poze, text care adesea pot reprezenta o adictie mai puternica, de natura psihologica).
Odata luata decizia cu sinceritate si evitatul celor din paranteza, cu ajutorul lui Dumnezeu imaginatia se limpezeste, se mai 'sterg' din amintiri, se trece peste. Dar e foarte greu cu vrutul asta. Si apoi mintea repede aluneca, dar numai daca i se da voie.

Am citit despre efectele abstinentei cu o vreme in urma, nu gasisem nici un articol serios care sa mentioneze efecte negative (irascibilitate, nervozitate, incapacitate de concentrare, tulburari hormonale, toate lucrurile la care ma gandisem ca ar putea sa apara) ci doar articole care ridicau in slavi (nu stiu daca in mod meritat sau nu) efectele pozitive asupra intelectului. Rau nu face abstinenta, ci singuratatea nevoluntara, lipsa de afectiune (atunci cand tanjesti dupa asa ceva) si de comunicare.

Experienta altora si a mea m-a facut sa cred ca in cazul unui inceput de relatie intre doi parteneri, in perioada de descoperire a fiintei celuilalt (nu fizic), povesti, plimbari, tinut de mana, lalala, care reprezinta unele dintre cele mai frumoase momente din viata noastra, nici macar nu exista nevoia de soloplay si nici dorinta de a sari pe celalalt, exista un fel de fereastra de "castitate", care insa se duce pe pustii treptat, incepand cu primul sarut :) Deci e un timp destul de scurt in care putem trai asa ceva.

[cristiboss56]

Cei ce au frică de Dumnezeu şi nu le este indiferentă viaţa lor viitoare, trebuie să conştientizeze gravitatea acestei patimi, ce într un final duce la osânda veşnică : "Nu ştiţi , oare, că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu ? Nu vă amăgiţi : Nici Desfrânaţii, Nici Închinătorii la idoli , Nici Adulterii , Nici Malahienii, Nici Sodomiţii , Nici Furii , Nici Lacomii, Nici Beţivii , Nici Batjocoritorii, Nici Răpitorii NU VOR MOŞTENI ÎMPĂRĂŢIA LUI DUMNEZEU" ( I. Corinteni 9-10 ) .

[sophia]

Vroiam numai sa spun aici, ca eu cred totusi ca o solutie de rezolvare este categoric, casatoria si o viata sexuala normala, cu sotul/sotia.
Sincera sa fiu nu ma pricep la lucrurile astea, dar stiu ca la barbati este o problema mare si de aceea ma lupt cu postul trupesc aici pe forum si in suflet si incerc sa spun mereu ca trebuie avut grija cu el.
De aceea am teama mereu pentru acest post, ca sa nu-l trimit pe sot in asa pacat. Alti barbati pot sa mearga la pacate mai rele (adulter).
Deci mare grija cu postul trupesc si abstinenta, ca de acolo porneste totul.
Si la femei am inteles ca mai poate aparea asa pacat.
Ceea ce se intampla intre parteneri (sot-sotie), nu este pacat, ci face parte zic eu, din actul normal.

[cristiboss56]

Presupusul este foarte periculos , sau chiar egal cu patima însăşi ! A spune că malahia e din lipsa căsătoriei , înseamnă a terfeli noţiunea de căsătorie, înseamnă că reducem căsătoria la stadiul animalic de haită şi nimic mai mult !

[andreicozia]

În prealabil postat de cristiboss56

Presupusul este foarte periculos , sau chiar egal cu patima însăşi ! A spune că malahia e din lipsa căsătoriei , înseamnă a terfeli noţiunea de căsătorie, înseamnă că reducem căsătoria la stadiul animalic de haită şi nimic mai mult !

Asa este Cristi, casatoria nu este un leac contra malahiei. Cunosc un coleg de servici care-mi spune incontinuu ca chiar si fiind casatorit, prietena lui cea mai buna nu este nevasta ci mina stinga. Nu-i gluma!

[cristiboss56]

În prealabil postat de andreicozia

Asa este Cristi, casatoria nu este un leac contra malahiei. Cunosc un coleg de servici care-mi spune incontinuu ca chiar si fiind casatorit, prietena lui cea mai buna nu este nevasta ci mina stinga. Nu-i gluma!

Adică Manuela . . . !

[andreicozia]

În prealabil postat de sophia

De aceea am teama mereu pentru acest post, ca sa nu-l trimit pe sot in asa pacat. Alti barbati pot sa mearga la pacate mai rele (adulter).
.

Ai mare dreptate! Este necesar sa-l iei des la intrebari pe sot pentru a evita sa cada in pacate mai mari.

[andrei_im]

nu cred ca prin casatorie se poate scapa de aceasta patima. mai rau- se poate agrava! patima aceasta presupune o cautare a perversitatii, a urateniei si necuratiei dintre un barbat si o femeie, iar intr-o familie curata, crestina nu vom gasi acestea!! si daca nu le gasim, le cautam in continuare in alte parti..

[lareine]

În prealabil postat de sophia

Vroiam numai sa spun aici, ca eu cred totusi ca o solutie de rezolvare este categoric, casatoria si o viata sexuala normala, cu sotul/sotia.
Sincera sa fiu nu ma pricep la lucrurile astea, dar stiu ca la barbati este o problema mare si de aceea ma lupt cu postul trupesc aici pe forum si in suflet si incerc sa spun mereu ca trebuie avut grija cu el.
De aceea am teama mereu pentru acest post, ca sa nu-l trimit pe sot in asa pacat. Alti barbati pot sa mearga la pacate mai rele (adulter).
Deci mare grija cu postul trupesc si abstinenta, ca de acolo porneste totul.
Si la femei am inteles ca mai poate aparea asa pacat.
Ceea ce se intampla intre parteneri (sot-sotie), nu este pacat, ci face parte zic eu, din actul normal.

Mie personal imi e teama de intercourse ptk stiu sigur ca daca ajungem acolo, vom folosi o metoda de protectie :| Na, ca am zis'o. Desi nu are legatura cu subiectul topicului.