Despre exclusivismul religiei

[Golbi_]

În prealabil postat de costel

Golbi, nu suntem noi in masura sa spunem cine se mantuieste si cine nu. Eu ca ortodox nu pot spune despre cei de alta credinta ca nu se mantuiesc. Asta ar insemna ca eu nevrednicul, sa pun un hotar iubirii lui Dumnezeu.

Ceea ce pot sa le spun altora e ca in Ortodoxie, Dumnezeu e acasa. Pentru mine, important este sa vietuiesc in aceasta "casa" si nu sa judec.

Cine va ajunge in rai? Cel in care Dumnezeu se va regasi, asemeni fecioarelor intelepte. Asa ca nu e de ajuns doar sa te declari ortodox, dupa cum nu a fost de ajuns celorlalte fecioare doar faptul ca erau fecioare, caci 5 au fost numite nebune. (Vezi pilda celor zece fecioare)

Tocmai din aceasta neputinta de a spune cine se mantuieste si cine nu, nu pot spune despre ortodoxie ca este singura cale spre mantuire! In asta rezida ideea. Nu poti fi sigur pentru ca nu ai legatura directa cu Dumnezeu, ca sa afli. Pur si simplu nu stim, si asta e. De aceea atitudinea ortodoxiei ca "dreapta credinta" o aseman cu ideea poporului evreu de "popor ales" si a celorlalte religii ca ele sunt adevaratele purtatoare de mijloace de mantuire. Toti suntem egali, indiferent de religia noastra sau de convingeri, mod de gandire etc. Suntem buni sau nu, in asta consta totul. In a respecta ceea ce este acceptat ca bine si de catre religie si de catre societate si de catre bunul simt.

[elena76]

Doamne ajută! de-abia am descoperit acest forum şi îmi cer permisiunea să intru în discutie.
mira-m-aş să am tocmai eu răspunsul le întrebarea tânărului care caută, dar mi-a venit o idee şi m-am gândit să v-o împărtăşesc.

mie îmi plac foarte mult basmele şi cred că ele exprimă mult mai rapid şi mai simbolic ceea ce raţiunea nu poate exprima în concepte.

a fost odată ca niciodată un erou ca toţi eroii de basme (nu vreau să vă plictisesc cu toată povestea) care pentru a dobândi împărăţia şi fata de nevastă trebuia să treacă prin mai multe probe. una dintre ele este identificarea fetei iubite/peţite dintre mai multe fete care seamănă cu ea ca picăturile de apă între ele. iată-l pe eroul nostru pus într+o postură ciudată: cum să găseşti adevărata fată dacă toate "par" la fel? înţelepciunea populară ne spune însă cum. eroul, care a avut un drum lung de parcurs, a întâlnit multe fiinţe minuscule şi neajutorate, pe care nu le-a dispreţuit sau omorât, cum am face noi, ci le-a ajutat. acestea, de obicei albinele, îşi oderă ajutorul în cazul în care eroul are nevoie de el. (şi se pare că întotdeauna eroul are nevoie exact de ajutorul acelor fiinţe pe care le-a întâlnit.) albina deci, reuşeşte să discearnă adevărul de aparenţă şi ajută eroul. ea care separă în sine în mod natural nectarul de seva banală şi o transformă în miere este capabilă să aplice acelaşi principiu asupra oricărui lucru din natură. eroul este salvat deci datorită milosteniei şi a intervenţiei neaşteptate, însă oarecum meritate, a unei fiinţe care are extraordinare calităţi.

în simbolistică şi folclor Albina este considerată o miraculoasă întrupare a spiritului; ea poartă mesajul divin şi este asociată cunoaşterii şi iniţierii; în mitologia românească, albina rămâne mesagerul învestit cu puteri magice, deoarece “face miere/mierea se face ceară/ceara se face fădie/fădia se aprinde/raiul se deschide/Maica Domnului în braţe pe toţi ne cuprinde”, după cum se spune într-un text popular. În multe legende, poveşti sau colinde, albinele sunt legate de crearea lumii; ele apar ca ajutoarele creatorului. (Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicţionar de simboluri)

separarea adevărului de minciună este un lucru foarte subtil tocmai pentru că minciuna poate lua forma, înfăţişarea adevărului. iar omul singur nu este capabil să le distingă pentru că păcatul originar asta a distrus în el. de aceea avem nevoie de tot ajutorul Duhului care nu se găseşte decât în Biserică.

Elena