Psalmul 136 in talcuirea lui Serafim Rose

[andrei_im]

exista doi parinti MARI care ne scriu noua oamenilor de azi PE INTELESUL NOSTRU: Cuviosul Serafim Rose si Sfantul Teofan Zavoratul. acestia au adus pur si simplu, invatatura sfintilor parinti la zi, pentru intelesul tuturor. ei sunt si poarta spre invatatura sfintilor din vechime, de aceea se cuvine sa ii citim pe ei mai intai. eu am vrut odata sa imi cumpar colectia de "Scrieri" a Parintelui Serafim, insa era destul de scumpa, cam 80 de lei. si cand am facut rost de bani m-am dus spre un pangar sa o iau, dar pe drum ma tot intrebam daca merita, daca nu o sa-mi para rau de bani (ce gandire prosteasca). dar cand am ajuns la pangar, vanzatorul de acolo mi-a pus cartea in brate si mi-a spus ca e "cadou de Sfantul Andrei". am vazut in aceasta o minune a Parintelui Serafim! am inceput imediat sa citesc si pur si simplu m-am indragostit, nu am putut sa las cartea din mana! aveam momente in care cuvintele parintelui ma impresionau atat de mult incat simteam nevoia sa ma ridic de pe scaun si sa dau repede un ocol casei, sa ma mai gandesc putin la intelesul lor, caci uneori e pur si simplu PREA MULTA FRUMUSETE in ortodoxia noastra! Cititi toate scrierile parintelui Serafim Rose, sunt o comoara de nepretuit!

[iustin10]

Iar apoi ai putut citi si cartile scrise de cei din vechime ?Simti ca iti e usor ,acum cel putin,dupa indrumarea sf Serafim,sa le citesti?

[andrei_im]

scrierile parintelui Serafim le-am citit de curand, asa ca nu am avut cand sa ma "arunc" la parintii din vechime. m-au interesat foarte mult scrierile sfantului Teofan, caci pentru acestea am gasit recomandare. legat de ce am citit inainte - da, parca sunt ochii mai deschisi. macar de ar fi si sufletul deschis, caci daca nu ne straduim sa traim in duh cu parintii degeaba ii citim. parca nu imi mai pare parintele Staniloae atat de "fioros" de greu acuma.. :)

[iustin10]

@andrei_im
:) eu credeam ca ai citit mult mai multe dupa postarile tale.
Se vede ca sfantul Serafim chiar te a ajutat sa intelegi
Bineinteles ma refer la planul mental ,ca normal ca si trairea in duhul cel bun,e o conditie,si da aceiasi stare de cunoastere.

[mihailt]

Ei eu credeam ca aceste cuvinte se cuvine sa le zica crestinul ortodox cand a cazut din unirea cu Dumnezeu si se afla la raul Babilonului adica e asaltat de toata spurcaciunile pacatului.
Talcuirea parintelui Serafim cred in ideea asta era dar a fost tradusa aiurea pe romana.
Este foarte paguboasa mentalitatea unora inspirata de draci ca Imparatia cerurilor nu poate veni si pe Pamant sau in trup si contravine tocmai rugaciunii pe care Dumnezeu Iisus Hristos a dat-o unde zice:
"Precum in Cer asa si pe Pamant".
Dumnezeu Iisus Hristos nu a fost ca intemeitorii de religii false ca budismul,sa vada un om suferind sa ii zica:
"suferinta e iluzie;dezleaga-te din lanturile materiei si nu mai vei simti suferinta" ci a vindecat si pe cei bolnavi sufleteste si pe cei bolnavi trupeste.Nu le-a zis trupul este rau,bolile sunt foarte bune ca va scapa din lanturile trupului.Se intelege ca nu de la Dumnezeu sunt bolile,ca nu Dumnezeu le-a creat.
A lasat Sfantul Botez si Sfanta Mirungere pentru intoarcerea la starea de unire a omului cu Dumnezeu si pentru a primi daruri duhovnicesti dupa unirea cu Dumnezeu.
A lasat in Sfanta Biserica Sfanta Spovedanie si Sfantul Maslu pentru vindecarea sufleteasca si vindecarea trupeasca.
Trupul si sufletul nostru pot sa primeasca Imparatia lui Dumnezeu.In pamantul trupurilor noastre trebuie sa lucram spre a se salaslui Duhul Sfant,ca trupul sa ne fie templu al Duhului Sfant la fel si sufletele noastre.

Cand multimile erau flamande si nu aveau ce sa manance Dumnezeu Iisus Hristos nu le-a zis:
"hraniti-va cu rugaciunea" ci le-a facut paine si peste din nimic.
Cand femeia pacatoasa a venit la Dumnezeu Iisus Hristos plangand pentru pacatele nu i-a zis:
"asta e rodul ca ai pacatuit" ci a iertat-o adica a vindecat-o sufleteste.

[andrei_im]

fratele meu, aici se refera la lume ca multime a ispitelor, care ne trag in jos, nu la lume in general. asa e si site-ul acela american, "death to the world".

[iustin10]

Si pe mine m-a fermecat din interpretarea data de Serafim Rose,asocierea Babilonului,mai degraba cu lumea .Si dovedeste cat de actual este . Caci lumea contemporana,mult mai mult ca in alte epoci ,se identifica cu ispita,si deci cu pacatul.
In trecut mai exista o 'viata la tara' ,un ciclu mai pasnic al vietii.Acum insa,nu mai exista decat un asalt formidabil al ispitei. In tot :ce mancam(semi-preparate),ce privim(TV),cum ne deplasam(auto),cum muncim(comod)
Si unde e ispita e si pacat .Si apoi ,dupa pacat,"sezum si plansem" .
Singura parte pozitiva este ca macar atunci,cu ardoare,dorim mai mult "Ierusalimul"

[cristiboss56]

În Vechiul Testament salcia îşi părtrează acest aspect dublu , denumit de Sfinţii Părinţi ca dualism simbolic : viaţă şi moarte . În psalmul 136 , unde se face referire la salcie , se accentuează atmosfera sumbră , pierderea speranţei, disperarea evreilor aflaţi în robia babilonică : "La râul Babilonului , acolo am şezut şi am plâns , când ne-am adus aminte de Sion. În sălcii, în mijlocul lor am atârnat harpele noastre". Salcia care la Sărbătoarea Corturilor era un simbol al bucuriei, aici devine un semn al neputinţei , al resemnării, al tristeţii.

[andrei_im]

un site foarte folositor, cu talcuirile Sfintilor Parinti la psalmi:
http://psaltirea.wordpress.com/

[mihailt]

Cred ca pe mine ma trag ispitele in jos,si ar trebui sa fac pocainta in Postul Mare pentru asta ca am pacate in sufletul meu.
(ca psalmul asta parca se citeste in Postul Mare).
Ispita ma atrage ca sufletul meu iubeste acea aratare a pacatului.
Asta inseamna ca nu e Raiul si in inima mea (adica in sufletul meu) ci cam e iadul.
Si ar trebui sa vin la invatatura Sfantului Siluan Athonitul:
"Tine mintea in iad si nu deznadajdui".In Iad adica sa nu uit de pacatele mele dar nici sa nu deznadajduiesc ci sa am nadejde in mila cea fara sfarsit a lui Dumnezeu care poate sa ma vindece.
Asa auzeam ca a zis Sfantul Grigorie Palama ca trebuie sa tiu mintea in inima adica in suflet, la privirea propriului suflet,la privirea sentimentelor pe care le am in legatura cu diferite situatii,persoane si ce o mai insemnand asta.

Am mai auzit ca a zis parintele Cleopa ca spre aproapele sa am inima de mama,spre Dumnezeu sa am inima de fiu si spre mine insumi inima de judecator.

Eu am scris asa teoretic ce ar trebui sa fac nu ca as aplica eu teoria asta in practica.