Psalmul 136 in talcuirea lui Serafim Rose

[mihailt]

Cred ca pe mine ma trag ispitele in jos,si ar trebui sa fac pocainta in Postul Mare pentru asta ca am pacate in sufletul meu.
(ca psalmul asta parca se citeste in Postul Mare).
Ispita ma atrage ca sufletul meu iubeste acea aratare a pacatului.
Asta inseamna ca nu e Raiul si in inima mea (adica in sufletul meu) ci cam e iadul.
Si ar trebui sa vin la invatatura Sfantului Siluan Athonitul:
"Tine mintea in iad si nu deznadajdui".In Iad adica sa nu uit de pacatele mele dar nici sa nu deznadajduiesc ci sa am nadejde in mila cea fara sfarsit a lui Dumnezeu care poate sa ma vindece.
Asa auzeam ca a zis Sfantul Grigorie Palama ca trebuie sa tiu mintea in inima adica in suflet, la privirea propriului suflet,la privirea sentimentelor pe care le am in legatura cu diferite situatii,persoane si ce o mai insemnand asta.

Am mai auzit ca a zis parintele Cleopa ca spre aproapele sa am inima de mama,spre Dumnezeu sa am inima de fiu si spre mine insumi inima de judecator.

Eu am scris asa teoretic ce ar trebui sa fac nu ca as aplica eu teoria asta in practica.