Impartasit de Craciun si 1 Ian. - post de sarbatori?

[Fani71]

În prealabil postat de Miha-anca

Noi cerem tot mai putin de la noi insine, dar tot mai mult de la Dumnezeu. E si normal, ca doar a scazut credinta, dar ne credem mari credinciosi. Uitam ca nu putem sluji la doi stapani.

Cand cineva se considera fara de pacat, chiar si numai gandul acesta ar trebui sa fie un mare semnal de alarma!

Daca cineva vrea sa se impartaseasca des, nu inseamna neaparat ca se considera fara de pacat. Poate insemna ca isi stie slabiciunile sio alearga la medicamentul care i le poate vindeca.
A nu te spovedi in fiecare saptamana nu inseamna neaparat a cere putin de la tine.
Creintele si nevointele nu se masoara numai in zile de post si minute petrecute la spovedanie.

În prealabil postat de Fani71

Daca cineva vrea sa se impartaseasca des, nu inseamna neaparat ca se considera fara de pacat. Poate insemna ca isi stie slabiciunile sio alearga la medicamentul care i le poate vindeca.
A nu te spovedi in fiecare saptamana nu inseamna neaparat a cere putin de la tine.
Creintele si nevointele nu se masoara numai in zile de post si minute petrecute la spovedanie.

Mai sus se spunea ca la spovedanie ne cerem iertare pentru pacatele mari; la impartasanie ni se iarta cele usoare. Sa inteleg ca prin deasa impartasanie ma ingrijesc mai mult de pacatele mici, decat de pacatele mari?!?
Viata, pe care o traim in lume, este vrand-nevrand, plina de pacate, mai mari si mai mici. Respingem insa indreptarul de spovedanie; cum aflam atunci care ne sunt pacatele? Ne bucuram din plin de viata; ce dam de la noi, pentru iertarea pacatelor? Ne credem mai curati decat suntem; chiar credem ca ne mantuim in felul acesta?
Acestea sunt intrebari retorice.
As vrea sa va aduc aminte, ca nu toti, care citesc sfaturile voastre privind deasa impartasanie, sunt chiar atat de constienti de importanta despatimirii, de pacatele facute si probabil ca nu se considera deloc pacatosi, "ca doar nu au omorat pe nimeni". Sa ne gandim si la acestia, atunci cand facem enunturi despre deasa impartasanie. Poate ca sunt preoti, care se ocupa indeaproape de fiecare enorias, ma refer la cei din diaspora; dar din cate stiu eu, ei nu au cum sa faca acest lucru, caci o liturghie pe luna e prea putin, pentru a realiza acest deziderat. Din ce am vazut eu, sunt oameni, care au fost de fiecare data la biserica (de 11 ori pe an timp de peste 20 ani), dar care nu s-au impartasit niciodata, caci nu s-au spovedit niciodata!
Anul trecut au venit si aici mai multi preoti, care in aceste conditii si fara o apropiere prealabila de enoriasi, pentru a-i cunoaste, indemna la impartasanie saptamanala.
Sunt f recunoscatoare colegilor de forum, de la care am invatat f multe lucruri, altfel nu pricepeam nimic din toate acestea si ma lasam si eu dusa de val.

[Noesisaa]

În prealabil postat de Miha-anca

Anul trecut au venit si aici mai multi preoti, care in aceste conditii si fara o apropiere prealabila de enoriasi, pentru a-i cunoaste, indemna la impartasanie saptamanala.
Sunt f recunoscatoare colegilor de forum, de la care am invatat f multe lucruri, altfel nu pricepeam nimic din toate acestea si ma lasam si eu dusa de val.

Sincera sa fiu, nu sunt convinsa pe care parte a baricadei ar trebui sa fiu, probabil ca nici nu trebuie sa fiu, situatia depinde de contextul local, dar sfaturile unor preoti sunt de neluat in seama, pe cand mult mai relevant este ceea ce spun unii anonimi de pe un forum, cu sau fara pregatire teologica serioasa, cu sau fara intentii bune, cu sau fara harul hirotoniei. Interesant.

În prealabil postat de Noesisaa

Sincera sa fiu, nu sunt convinsa pe care parte a baricadei ar trebui sa fiu, probabil ca nici nu trebuie sa fiu, situatia depinde de contextul local, dar sfaturile unor preoti sunt de neluat in seama, pe cand mult mai relevant este ceea ce spun unii anonimi de pe un forum, cu sau fara pregatire teologica serioasa, cu sau fara intentii bune, cu sau fara harul hirotoniei. Interesant.

Da, f interesant, ca te faci ca nu intelegi...

[Noesisaa]

În prealabil postat de Miha-anca

Da, f interesant, ca te faci ca nu intelegi...

Nu, nu ma fac ca nu inteleg -- dar nu imi explic cum ceea ce spune preotul care vine in parohie nu face doi bani.

În prealabil postat de Noesisaa

Nu, nu ma fac ca nu inteleg -- dar nu imi explic cum ceea ce spune preotul care vine in parohie nu face doi bani.

La modul in care formulezi aici, pot sa-ti dau un raspuns.
Am spus mai sus, ca oamenii nu s-au spovedit de cel putin 20 ani. Preotul cel nou a spovedit pret de 2 minute si a dat dezlegare la impartasanie saptamanala. Tu te-ai duce in asemenea conditii la impartasanie saptamanala?

[Noesisaa]

În prealabil postat de Miha-anca

La modul in care formulezi aici, pot sa-ti dau un raspuns.
Am spus mai sus, ca oamenii nu s-au spovedit de cel putin 20 ani. Preotul cel nou a spovedit pret de 2 minute si a dat dezlegare la impartasanie saptamanala. Tu te-ai duce in asemenea conditii la impartasanie saptamanala?

Sigur. Probabil ca preotul vroia sa inceapa un program de spovedanie cat de cat rezonabil si impartasanie mai deasa, si trebuia sa inceapa de undeva. Nu cred ca ar fi fost ok sa le spuna oamenilor alora ca daca nu s-au impartasit de 20 de ani sa mai astepte vreo 2-3 pana ce ajung si ei la un anumit nivel, pana la urma Sf Impartasanie e si pentru oamenii foarte lipsiti de Hristos, un fel de medicament de urgenta, daca vrei. Asa ca nu cred ca trebuia sa il judeci asa de aspru pe sarmanul preot, care precis a venit cu intentiile cele mai bune.

[Fani71]

În prealabil postat de Miha-anca

Mai sus se spunea ca la spovedanie ne cerem iertare pentru pacatele mari; la impartasanie ni se iarta cele usoare. Sa inteleg ca prin deasa impartasanie ma ingrijesc mai mult de pacatele mici, decat de pacatele mari?!?
Viata, pe care o traim in lume, este vrand-nevrand, plina de pacate, mai mari si mai mici. Respingem insa indreptarul de spovedanie; cum aflam atunci care ne sunt pacatele? Ne bucuram din plin de viata; ce dam de la noi, pentru iertarea pacatelor? Ne credem mai curati decat suntem; chiar credem ca ne mantuim in felul acesta?
Acestea sunt intrebari retorice.

Nu asta am vrut sa zic.

Cum aflam care ne sunt pacatele? CVercetandu-ne inima, fiecare fapta si gand, mereu, sa vedem daca am incalcat mai ales porunca dragostei si in general poruncile lui Dumnezeu.
Nu, la spovedanie ne ingrijim de toate pacatele, nu numai de cele mari.
Sunt pacate care ne opresc de la impartasanie, si pe acelea trebuie neaparat sa le spovednim, dar altele fac parte din starea noastra de pacatosenie, din acea plasa de care vorbeai mai sus, si de ele nu ne curatam asa de repede, avem nevoie de mult efort si de impartasanie ca sa ne vindecam, incetul cu incetul.
Nu e vorba aici de loc dea ne simti curati, ci dimpotriva, de a ne impartasi fiind constienti de 'plasa' in care ne gasim.
Altfel, nu ne-am mai putea impartasi niciodata, iar sfintii, cei ce isi dau seama cel mai mult de pacatosenia lor (vesi ce spuneai mai sus), cu atat mai mult.

În prealabil postat de Miha-anca

As vrea sa va aduc aminte, ca nu toti, care citesc sfaturile voastre privind deasa impartasanie, sunt chiar atat de constienti de importanta despatimirii, de pacatele facute si probabil ca nu se considera deloc pacatosi, "ca doar nu au omorat pe nimeni". Sa ne gandim si la acestia, atunci cand facem enunturi despre deasa impartasanie. Poate ca sunt preoti, care se ocupa indeaproape de fiecare enorias, ma refer la cei din diaspora; dar din cate stiu eu, ei nu au cum sa faca acest lucru, caci o liturghie pe luna e prea putin, pentru a realiza acest deziderat.

Fiecare da sfaturi dupa constiinta lui. Nu cred ca cineva isi va schimba viata numai luand sfaturi de pe internet. Cel mult, aceste idei ilm pot face sa reflecteze si sa caute mai departe.

[anita]

În prealabil postat de Fani71

Nu asta am vrut sa zic.

Cum aflam care ne sunt pacatele? CVercetandu-ne inima, fiecare fapta si gand, mereu, sa vedem daca am incalcat mai ales porunca dragostei si in general poruncile lui Dumnezeu.
Nu, la spovedanie ne ingrijim de toate pacatele, nu numai de cele mari.
Sunt pacate care ne opresc de la impartasanie, si pe acelea trebuie neaparat sa le spovednim, dar altele fac parte din starea noastra de pacatosenie, din acea plasa de care vorbeai mai sus, si de ele nu ne curatam asa de repede, avem nevoie de mult efort si de impartasanie ca sa ne vindecam, incetul cu incetul.
Nu e vorba aici de loc dea ne simti curati, ci dimpotriva, de a ne impartasi fiind constienti de 'plasa' in care ne gasim.
Altfel, nu ne-am mai putea impartasi niciodata, iar sfintii, cei ce isi dau seama cel mai mult de pacatosenia lor (vesi ce spuneai mai sus), cu atat mai mult.



Fiecare da sfaturi dupa constiinta lui. Nu cred ca cineva isi va schimba viata numai luand sfaturi de pe internet. Cel mult, aceste idei ilm pot face sa reflecteze si sa caute mai departe.

Fani ,de pacate nu ne vindecam prin sf.Impartasanie ,ci doar ne intarim sufleteste sa rezistam ispitelor si ne vindecam trupeste daca suntem vrednici.
Pacatele le aflam cercetandu-ne inima ,dar daca inima e plina de patimi cum ne mai putem cunoaste?
Ce e stramb ni se pare a fi drept ,cum spunea par.Arsenie Boca.
Prin participare deasa la slujbele bisericii ,prin citirea sf.Scripturi si rugaciune multa ajungem sa ne vedem mai bine pacatele.
Mai degraba mergand des la spovedanie renuntam la anumite pacate ,macar din rusine fata de parintele duhovnic.
Si e adevarat ,Anca a spus bine ,e bine sa na mai uitam din cand in cand si prin indreptarul de spovedanie ,chiar daca am facut-o si alta data.
Doamne ajuta !

În prealabil postat de Fani71

Nu asta am vrut sa zic. .

Sper ca nu asta ai vrut sa spui, dar asta se intelege din ce scrii.

În prealabil postat de Fani71

Fiecare da sfaturi dupa constiinta lui. Nu cred ca cineva isi va schimba viata numai luand sfaturi de pe internet. Cel mult, aceste idei ilm pot face sa reflecteze si sa caute mai departe.

Internetul este un loc in care multi se informeaza; cuvintele scrise aici pot influenta pe unii, in bine sau in rau, in functie de nivelul lor duhovnicesc. Tocmai de aceea se vorbeste despre riscul de a transforma Sf. Impartasanie intr-un obicei, fara a o mai lua cu frica si cu cutremur. Ca tu nu esti supusa riscului, pentru ca stii despre ce este vorba, nu inseamna ca altii mai putin induhovniciti, care intra pe acest forum, sau care aud de la terta persoana ce scriem noi aici, nu sunt supusi acestui risc.