Sunt ateu, intrebati-ma orice!

În prealabil postat de anaana71

nu m-ai convins cu nimic. toti ne putem speria noaptea sau cand mergem intr-o pesterea, dar nu vad ce loc ocupa misticismul aici. tocmai asta e de neinteles, cum se poate gandi un ateu la Dumnezeu in ceasul mortii. atat timp cat nu traiesti cu Dumnezeu in suflet, cat nu stii cine este, oricat de aberant ar fi in ceasul mortii ar trebui sa se gandeasca la ce l-a ghidat in viata, si fiind ateu stie clar ca atunci cand moare devine oale si ulcele si nu-l mai ajuta nimeni, si spertanta vine de la Dumnezeu, deci n-are ce sperante sa mai nutreasca. de multe ori mi se pare groteasca moartea unuia care nu crede in Dumnezeu, sa mori singur, fara speranta, fara nimic sfant. e infricosator.

Cit ii fii tu de ateu, noaptea, singur intr-un castel, daca nu esti dereglat rau, iti este frica inconstient, chiar daca nu ti-a fost frica niciodata ziua si chiar daca esti absolut sigur ca nu exista vreo stafie. E frica de necunoscut si ce poate fi mai necunoscut decit experienta mortii? Nici un animal nu si-a dat mostenire experienta mortii.
Oricum, nu cred ca ai destule date pentru a afirma ca ateii devin mistici in preajma mortii. Din contra, eu il stiu pe bunicul care nu a avut astfel de manifestari.