Sunt ateu, intrebati-ma orice!

[anaana71]

În prealabil postat de topcat

Misticismul e adinc inradacinat in subconstient. Chiar si eu am momente in care ma sperie noaptea sau mersul intr-o pestera, intr-o anumita masura. Nu stiu la ce fel de Dzeu s-ar putea gindi un ateu la moarte, daca e vorba numai de instinctul de supravietuire care induce o speranta ca viata va continua.
Oricum, un creier pe moarte poate produce orice aberatie, deci nu vad de ce nu ar putea da in misticisme.

nu m-ai convins cu nimic. toti ne putem speria noaptea sau cand mergem intr-o pesterea, dar nu vad ce loc ocupa misticismul aici. tocmai asta e de neinteles, cum se poate gandi un ateu la Dumnezeu in ceasul mortii. atat timp cat nu traiesti cu Dumnezeu in suflet, cat nu stii cine este, oricat de aberant ar fi in ceasul mortii ar trebui sa se gandeasca la ce l-a ghidat in viata, si fiind ateu stie clar ca atunci cand moare devine oale si ulcele si nu-l mai ajuta nimeni, si spertanta vine de la Dumnezeu, deci n-are ce sperante sa mai nutreasca. de multe ori mi se pare groteasca moartea unuia care nu crede in Dumnezeu, sa mori singur, fara speranta, fara nimic sfant. e infricosator.