Hirotonia si parohia pe bani?

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de costel

Marcu Ascetul spune in Filocalie ca "atunci cand vrea Dumnezeu sa se implineasca un lucru, toata faptura ajuta sa se implineasca si cand nu binevoieste Dumnezeu, toate se pun impotriva." Asa ca eu privesc si intrarea unora pe "pile" ca fiind ingaduita de Dumnezeu.

Nu stiu cum se impaca faptul ca unul ajunge sa fie preot dand bani, iar altul care nu are, dar a terminat o facultate, nu se invredniceste de acest lucru. In ochii mei pare a fi o nedreptate, dar de vreme ce Dumnezeu ingaduie asta, inseamna ca avem un sens inalt si in asta. Greu lucru pentru mintea mea. Asta ar insemna ca Dumnezeu accepta ilegalitatea, caci nu e drept sa ajungi in preotie dand bani. Dar cum lucrurile stau altfel in fata lui Dumnezeu, trebuie sa le primim. Cred ca important nu e sa am raspuns la aceasta problema, ci sa-mi implinesc menirea mea in aceasta lume. Si sincer, nu simt ca as avea vocatie pentru limpezirea acestui subiect. Asa ca le accept prin tacere.

Cred ca putin conteaza cum ajunge un preot intr-o anumita parhie, ci mai mult ceea ce face ca preot pentru enoriasii respectivi...asadar putin ma intereseaza pe mine ce a facut si ce a dres!

[Decebal]

În prealabil postat de costel

Asa ca eu privesc si intrarea unora pe "pile" ca fiind ingaduita de Dumnezeu.

Nu stiu cum se impaca faptul ca unul ajunge sa fie preot dand bani, iar altul care nu are, dar a terminat o facultate, nu se invredniceste de acest lucru. In ochii mei pare a fi o nedreptate, dar de vreme ce Dumnezeu ingaduie asta, inseamna ca avem un sens inalt si in asta. Greu lucru pentru mintea mea. Asta ar insemna ca Dumnezeu accepta ilegalitatea, caci nu e drept sa ajungi in preotie dand bani. Dar cum lucrurile stau altfel in fata lui Dumnezeu, trebuie sa le primim. Cred ca important nu e sa am raspuns la aceasta problema, ci sa-mi implinesc menirea mea in aceasta lume. Si sincer, nu simt ca as avea vocatie pentru limpezirea acestui subiect. Asa ca le accept prin tacere.

Îmi cer scuze domnule Costel, însă o astfel de mentalitate ca a dumneavoastră exte extrem de greşită şi cu consecinţe extrem de nefaste din multe puncte de vedere. Nu mult studiu al Scripturii şi al Tradiţiei Bisericii vă vor lămuri pe deplin că ideile pe care dumneavoastră le acceptaţi sunt extrem de greşite, sunt total împotriva voii lui Dumnezeu. Ceea ce vi se pare dumneavoastră că Dumnezeu tolerează, este în fapt doar o toleranţă, o îngăduinţă a lui Dumnezeu timp în care deja se pregăteşte pedeapsa lui Dumnezeu pentru aceste grave încălcări ale voii Sale.

În prealabil postat de AndruscaCIM

Cred ca putin conteaza cum ajunge un preot intr-o anumita parohie, ci mai mult ceea ce face ca preot pentru enoriasii respectivi...asadar putin ma intereseaza pe mine ce a facut si ce a dres!

Văd că e cam din aceeaşi categori de mentalitate cu a lui Costel.

În prealabil postat de AndruscaCIM

Cred eu...din ce am vazut la viata mea, ca pentru unii " spaga" nu este o tranzactie de fapt, ci doar o inlesnire in vederea asigurarii un loc sigur....unii nu pot face stresului, si am vazut parinti care dadeau bani pentru admiterea copiilor la facultate cu ani inainte, dadeau bani pe meditatii cu profesorii cei mai buni...nu stiau saracii ce sa mai faca, dar banii pentru ei nu erau de fapt un lux...erau niste mijloace de care se foloseau la momentul respectiv.

Eu nu judec, nu stiu ce inseamna sa dai bani pentru vreun examen....dar stiu ca de cele mai multe ori un tanar nu are de unde sa dea bani pentru admiterea la facultati, deci de fapt parintii ii invata asa, si poate din prea multa dorinta de a-i proteja, de a le asigura un loc, un job...ceva ce acei tineri isi doresc deja cu ardoare.

Asa ca eu as spune sa nu ii mai judecam cu atata asprime pe cei care dau bani, chiar daca gresesc...atat ei cat si cei care primesc, pentru ca poate nu influenteaza atat de mult harul, si alte asemenea...pe cat se vehiculeaza aici!!!

Cu astfel de mentalităţi greşite expuse de Costel şi de Andruşca nici nu mă mai mir de locul unde a ajuns BOR, România, societatea românească şi poporul român. Practic, pentru încălcările voii lui Dumnezeu, blestemele de la Dumnezeu au venit, vin şi vor veni în continuare cu precizie matematică. Pentru cei care sunt obişnuiţi să închidă ochii, să se facă că nu văd şi să accepte în tăcere, îi lăsăm să suporte în continuare blestemele venite de la Dumnezeu în mare smerenie şi tăcere.

Din câte am auzit la ora actuală este o secetă în România care nu este îndepărtată nici la rugăciunile preoţilor. Hrana de producţie românească se împuţinează tot mai mult şi devine tot mai scumpă, fermierii, producătorii şi agricultorii români se răresc şi ei, pământurile agricole sau cu potenţial agricol încep să fie cumpărate de cetăţeni străini, ne-români, ne-ortodocşi, iar românii sunt obligaţi să cumpere hrană din import şi să finanţeze industria alimentară a altor ţări, popoare. Alţii se îmbogăţesc, cresc, se dezvoltă, se extind, iar românii îndură în continuare consecinţele propriilor lor fapte în smerenie şi tăcere. Cine ştie până când va mai dura această falsă smerenie şi această tăcere de mormânt care are un straniu miros de mormânt?

[antiecumenism]

-eu gandesc asa :orice problema apare in discutie trebuie sa tinem cont de Sfintii Parinti.
-Decebal are dreptate Dumnezeu si Sfintii nu sunt de acord cu preotii facuti de oameni pe bani.

Sa vedem ce zice Sfantul simeon noul teolog – cateheze- despre preotie:

“Preoţii şi păstorii trebuie să fie în lumină .Dar să nu ne înşelăm pe noi înşine [2 Co 3, 18], şi, urmând voilor cărnii noastre [Ef2, 3; 2 Ptr 2, 10], să desfrânăm în obişnuinţele noastre [Ps 105, 39], făcându-ne pe noi înşine învăţători, şi devenind egumeni, arhierei, şi preoţi în dispreţul lui Dumnezeu şi al mântuirii noastre. Căci dacă atunci când Iisus a zis: „De nu se va naşte cineva de sus, nu va putea vedea împărăţia lui Dumnezeu", iar Nicodim I-a răspuns: „Cum va putea un om să se nască bătrân fiind? Poate oare să intre a doua oară în pântecele maicii sale şi să se nască din nou?" [In 3, 3-4], Iisus i-a reproşat şi i-a zis: „Tu eşti învăţătorul lui Israel şi nu cunoşti aceasta?" [In 3, 10], măcar că el nu crezuse încă nicidecum, nici nu cunoştea cele ale harului, atunci de o cât mai mare osândă nu suntem vrednici noi, cei ce suntem învăţători după venirea harului şi nu cunoaştem tainele harului, cei ce ne desfătăm de o astfel de învăţătură şi suntem zilnic învăţaţi şi primim mărturie pentru ea de la apostoli, proroci, învăţători şi de la însuşi Domnul?
Căci dacă nu ştim cum se cade să petrecem în această viaţă [1 Tim 3, 15], nici cum trebuie să creştem mai întâi în fapte bune şi să ne înfăţişăm pe noi înşine robi ai dreptăţii [Rm 6, 16-19], ca unii ce stăm înaintea Domnului şi nu a oamenilor [2 Co 8, 21; Ef6, 7] şi am fost rânduiţi să slujim fără reproş Dumnezeului celui viu [1 Tes 1, 9], nici cum şi în ce fel trebuie mai întâi să ne facem aşa ca să stăm în fruntea celorlalţi, cum, spune-mi, vom încerca să luăm în mâini paza şi purtarea de grijă a turmei Stăpânului? Cum o vom păstori pe aceasta după voia Păstorului celui Mare [1 Ptr 5, 4] şi o vom aduce la păşunile cele pururea verzi [In 10, 9-3].



Ticăloşia preoţilor traficanţi ai harului
Dar, o, învârtoşarea noastră şi dispreţul nostru faţă de Dumnezeu şi cele dumnezeieşti! Căci astupându-ne urechile ca o aspidă [Ps 57, 5] şi făcându-ne ca nişte surzi şi muţi, asemenea morţilor, şi având simţirile sufletului învârtoşate, nu primim simţirea celor grăite [de noi], nici nu ştim că există un creştinism, ci ignorând taina Iconomiei şi neştiind nimic exact din tainele creştinilor, încercăm fără ruşine să arătăm, celor mulţi despre lumina cunoştinţei, ba chiar însăşi lumina cunoştinţei. Dar nu cunoştinţa este lumina, ci lumina este cunoştinţa, pentru că toate sunt în ea, prin ea şi din ea [Rm 11, 36], a cărei vedere tăgăduind-o, ne denunţăm pe noi înşine că n-am fost născuţi, nici n-am venit la lumina cea de sus ci, că, fiind încă embrioni sau, ca să grăim mai adevărat, avortoni [I Co 15, 8], ne aruncăm pe locurile sfinte şi urcăm pe scaunele apostolilor, şi, ceea ce este mai grav, cumpărăm cei mai mulţi, fără frică de Dumnezeu, preoţia cu bani, şi căutăm, noi, cei ce nici n-am fost niciodată miei, să stăm ca păstori în fruntea turmei împăratului, şi aceasta numai ca să ne umplem pântecele noastre ca nişte fiare şi să săvârşim toate celelalte lucruri pe care le cere dorirea răului şi pofta şi instinctul spre cele de jos.
Aşa au fost la început, fraţilor, apostolii? Aşa urmaşii apostolilor? Aşa părinţii şi învăţătorii noştri? Vai de înfricoşătoarea îndrăzneală a unora ca acestora, căci nu numai în ce priveşte banii văzuţi se fac vânzători şi furi de cele sfinte, ei, cei ce nu se uită decât la pungă, dar îndrăznesc să se atingă chiar şi de însăşi bogăţia cea dumnezeiască, pentru că nu se ruşinează să zică: „Al nostru este a lega şi dezlega [Mt 16, 19; 18, 18] şi acest lucru noi l-am primit, în viaţa de faţă, de sus!" O, neruşinarea, ca să nu zic ultima nebunie a lor! De la cine, spune-mi, tu, şi pentru ce ai primit această putere de sus [In 19, 11]? Pentru că ai lăsat toate şi ai urmat lui Hristos [Mt 19, 27 par]? Pentru că ai dispreţuit slava pământească? Pentru că te-ai făcut smerit cu duhul [Mt 5, 3; 11, 29; Ps 33, 19]?
Pentru că ai vândut toate şi le-ai dat săracilor [Mt 19, 21 par]?
Pentru că ţi-ai pierdut sufletul tău sau l-ai omorât pentru lume [Col 3, 5; Ga 6, 14] şi nu l-ai mai găsit în nici o voie a cărnii [Ef2, 3; In 1, 13]? Sau ai auzit oare şi tu, ca şi ucenicii lui Hristos în vechime, de la El însuşi suflând asupra ta şi zicându-ţi: „Ia Duh Sfânt! Cărora le vei lăsa păcatele, lăsate vor fi şi cărora le vei ţine, ţinute vor fi!" [In 20, 22-23]?


Sfinţenia adevăratului preot
„Dar puterea aceasta e a preoţilor", zic ei. Ştiu şi eu; adevărat e acest lucru. Dar nu a tuturor preoţilor, nici a celor ce sunt doar preoţi pur şi simplu, ci a celor ce slujesc Evanghelia în duh de smerenie [Dn 3, 29] şi duc o viaţă ireproşabilă, a celor ce s-au înfăţişat mai întâi pe ei înşişi Domnului [Rm 6, 16; 12, 1] şi aduc în chip duhovnicesc în templul trupului lor [7 Co 6,19] drept jertfă desăvârşită, sfinţită şi bine-plăcută închinarea lor curată [Rm 1, 21; Iac 1, 27] fiind primiţi, înfăţişaţi [cf. Evr 9, 24] la jertfelnicul celor de sus, şi aduşi de Arhiereul Hristos lui Dumnezeu Tatăl ofrandă desăvârşită, prefăcuţi, schimbaţi şi transfiguraţi prin puterea Duhului în Hristos Cel ce a murit pentru noi şi a înviat în slava Dumnezeirii; a celor care se căiesc şi plâng cu smerenie desăvârşită ziua şi noaptea şi se roagă cu lacrimi nu numai pentru ei înşişi, ci şi pentru turma cea încredinţată lor şi pentru toate sfintele lui Dumnezeu biserici din lume, şi nu numai atât, ci şi plâng cu amar înaintea lui Dumnezeu pentru păcate străine, neavând nevoie de nimic mai mult decât de hrana absolut trebuincioasă, nici preocupându-se cu vreo îngrijire sau desfătare a trupului, ci care „umblă", precum este scris, „în Duhul şi nu mai săvârşesc pofta cărnii" [Ga 5, 16]; care nu preferă din pricina dreptăţii şi poruncii lui Dumnezeu nici pe sărac nici pe bogat, nici pe stăpânitor nici pe cel stăpânit, nici chiar pe cel ce poartă diadema [împărătească]; care nu se înmoaie, nu trec cu vederea sau încalcă porunca lui Dumnezeu Cel peste toate, nici sub pretext de milă, nici pentru dăruire de daruri, nici pentru frică, nici pentru iubire nici pentru orice alt lucru văzut sau nevăzut.
A unora ca acestora este faptul de a lega şi dezlega [Mt 16, 19; 18, 18], de a săvârşi cele sfinte şi a învăţa, nu însă a celor ce au primit votul şi hirotonia [alegerea] numai de la oameni, „căci nimeni, zice [Scriptura], nu-şi ia de la sine cinstea aceasta, ci numai cel chemat de Dumnezeu" [Evr 5, 4].
Nu a zis: cel ce a primit votul de la oameni, ci cel ce a fost mai înainte hotărât şi rânduit spre aceasta de Dumnezeu. Căci [preoţii] făcuţi din oameni şi prin oameni sunt furi şi tâlhari, precum a zis Domnul: „Eu sunt uşa. Toţi câţi au intrat şi intră nu prin Mine, ci sar pe altundeva, sunt furi şi tâlhari" [In 10, 7.9.1].


Hristos — Lumina lumii
Deci nu vă amăgiţi, fraţilor [1 Co 6, 9], cine petrece în întuneric e în afara uşii, iar cel căruia i se pare că a intrat şi n-a intrat prin lumină, şi el e în afara staulului. Căci dacă Iisus este lumina lumii [In 8, 12; 9, 5] şi uşa [In 10, 7-9], negreşit El este o uşă luminoasă şi nu numai o simplă uşă, iar cine a ajuns în ea, a ajuns în lumina lumii. Dar El este Lumină a lumii nu ca unul văzut în mod sensibil ci ca unul contemplat în mod inteligibil .”

[AlinB]

În prealabil postat de Decebal

Î Cine ştie până când va mai dura această falsă smerenie şi această tăcere de mormânt care are un straniu miros de mormânt?

Hoho, o fi mirosind a mormant pentru cei pacatosi, dar de cei drepti are grija Domnul, si numai 5 de ar fi in mijlocul unei mari de stricaciune care va fi data focului, ei vor scapa.
Nu crezi?

Doar drepti sa fie, adica ei sa se judece in raport cu Dumnezeu, nu sa-i judece pe altii in raport cu inchipuita lor dreptate si sa le bage schimbarea pe gat cand ei insisi nu realizeaza cata nevoie au de schimbare.

Iar in ceea ce priveste solutiile pe care le sugerezi direct si indirect matalutza, au un miros mult mai urat, fetid, a unui soi de "revolutii" a caror tatic este insusi Lucifer.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Decebal

...Din câte am auzit la ora actuală este o secetă în România care nu este îndepărtată nici la rugăciunile preoţilor...

Ei, iata un lucru cu care eu ma impac mai greu: nu-i frumos sa vorbim despre cei flamanzi, cand avem masa plina de bunatati, fiindca cunoastem doar din auzite ce inseamna "sa-ti fie foame"...
Imi cer iertare, nu vreau sa supar pe nimeni si am o mare mahnire fiindca fara sa vreau, am reinvolburat "apele... sfintite" in randul crestinilor (mai mult sau mai putin ortodocsi)...

În prealabil postat de Decebal

Ceea ce vi se pare dumneavoastră că Dumnezeu tolerează, este în fapt doar o toleranţă, o îngăduinţă a lui Dumnezeu timp în care deja se pregăteşte pedeapsa lui Dumnezeu pentru aceste grave încălcări ale voii Sale.
(...)
Cu astfel de mentalităţi greşite expuse de Costel şi de Andruşca nici nu mă mai mir de locul unde a ajuns BOR, România, societatea românească şi poporul român. Practic, pentru încălcările voii lui Dumnezeu, blestemele de la Dumnezeu au venit, vin şi vor veni în continuare cu precizie matematică.

Poate ca si asta face parte dintr-un anume "Plan" a lui Dumnezeu. Din punctul meu de vedere, consider ca toti slujitorii bisericii care inlesnesc, mijlocesc, faciliteaza sau - cel mai grav - initiaza astfel de fapte, sunt demni de toata mila noastra, sau in orice caz, NU POT FI JUDECATI DE CEI "DIN AFARA"...
Astazi, in timpul Sfintei Liturghii, mi-am reamintit de mesajul citat mai sus, si parca imi venea sa-mi trag palme. Lumea percepe diferit un gand spus cu voce tare, si de aici poate iesi un intreg tavalug. De ce ingaduie Dumnezeu astfel de fapte? Nu stiu. Singurul raspuns care mi l-am dat a fost faptul ca Dumnezeu nu ingaduie pentru oricine, ci pentru cei care au inca destule probleme in materie de har, dar au o diploma de absolvire. Pentru acestia e nevoie de sudoare si sacrificiu. Daca Dumnezeu NU VREA, nici familia si nici tanarul absolvent nu vor reusi vreodata sa adune atatia bani. Iar banii... pana la urma vin tot de la Dumnezeu, intrucat nimic din ce ni se pare ca-i al nostru, nu ne apartine. Problema apare in momentul in care proaspatul preot paroh, numit dupa "grosimea plicului", va dori sa... "recupereze" si apasa adanc pe acceleratie...

În prealabil postat de Decebal

Pentru cei care sunt obişnuiţi să închidă ochii, să se facă că nu văd şi să accepte în tăcere, îi lăsăm să suporte în continuare blestemele venite de la Dumnezeu în mare smerenie şi tăcere.

Iata un "limbaj" neortodox; "blestemele" lui Dumnezeu suna atat de sinistru incat nu incap in urechile mele. Dumnezeu se manie si "trage linie". Pentru cei ce "tac" ce-am putea spune?
1. Fericiţi cei săraci cu duhul, ca a lor este împărăţia cerurilor.
2. Fericiţi cei ce plîng, că aceia se vor mîngîia.
3. Fericiţi cei blînzi, că aceia vor moşteni pămîntul.
4. Fericiti cei ce flămînzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura.
5. Fericiti cei milostivi, că aceia se vor milui.
6. Fericiti cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.
7. Fericiti făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.
8. Fericiti cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor.
9. Fericiţi veţi fi voi cînd vă vor ocări şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvîntul rău împotriva voastră, minţind pentru mine.
10. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri!

Ce poate fi mai sfant decat "Fericirile" lasate noua de Insusi Mantuitorul Hristos? Sa-L lasam, deci, pe El sa oranduiasca si sa judece.

În prealabil postat de Decebal

Alţii se îmbogăţesc, cresc, se dezvoltă, se extind, iar românii îndură în continuare consecinţele propriilor lor fapte în smerenie şi tăcere. Cine ştie până când va mai dura această falsă smerenie şi această tăcere de mormânt care are un straniu miros de mormânt?

Si iarasi spun: acest comentariu are un iz profund neortodox: deci pe de o parte, romanii indura in smerenie si tacere, iar mai apoi ca aceasta smerenie ar fi falsa. Oricum tot nu-i corect. N-am nimic cu nimeni, fie el catolic, musulman, chinez, indian, evreu, african... Ce fac ei la ei, e treaba lor, atat timp cat ma lasa pe mine sa ma rog in liniste. Mai rau este cand vor sa-mi sincronizez bataile clopotului ortodox, cu cele ale "Big-Bang"-ului din Londra...