Ce sa fac? Am nevoie de ajutor

[Raluca06]

Au trecut 5 luni de cand ne-am desaprtit... si desi mi-am reluat activitatile normale si par cel putin pentru ceilalti la fel ca inainte, in sufletul meu nu mi-am revenit poate deloc. Da, la 5 luni inca-l iubesc. Mi-a recunoscut ca a gresit si ca relatia lui de acum nu e perfecta, ca era mai fericit cu mine, multe.. dar ca are liniste in relatia asta si asta cauta momentan. Si mi s-a parut imatur. Mi-a zis ca inca ma iubeste... "si-atunci de ce nu-ti asumi riscul sa vezi daca te-as primi inapoi?" am intrebat eu curioasa... si mi-a zis sec ca nu trebuie sa fim impreuna, ca el are convingerile lui si le urmeaza chit ca a gresit de 2 ori (eu cred ca se referea la faptul ca s-a despartit de mine si s-a dus la ea) dar ca acum nu mai poate da inapoi.. un fel de "am intrat in joc, joc" ... blablabla-uri intr-un singur cuvant care nu au nicio valoare fara sa-l vad ca face ceva. Da, dar pe mine ma rup in fiecare secunda... Stiu ca nu ma merita, stiu ca ar trebui sa imi treaca, sa uit, sa nu mai simt... si totusi nu se intampla. M-am rugat la Dumezeu sa-mi dea liniste, sa mi-l aduca inapoi sau sa ma scape...Si nu se intampla niciuna din ele...

Ma doare ca nu-s acolo sa am grija de el sau sa ma pot bucura alaturi de el...
Alin, nu stiu daca m-am depersonalizat in iubirea avuta, nu cred ca a fost nici iubire patimasa, transformata acum in obsesie... ca daca era asa, scapam mai repede... Din vulnerabilitate, m-as fi indragostit repede de altcineva. N-am facut-o. Eu nu ma entuziasmez de obicei.. mai de graba ma sperii cand lucrurile merg bine... Sincer- dar nu-mi pare rau- pana acum pentru toate lucrurile care mi s-au intamplat am muncit, poate cateodata mai mult decat altii. Mie de obicei nu mi se intampla lucruri simple si in relatia mea cu el toate au mers aproape perfect si mi-am dat seama la un moment dat ca e prea frumos sa fie adevarat, dar nu-mi doream in sufletul meu sa se complice. E adevarat si recunosc ca a fost putin timp, dar crede-ma ca nu l-am simtit asa...

Nu stiu de ce a dat inapoi, mi-a dat de inteles la un moment dat ca a facut-o din teama ca nu-si putea controla sentimentele si il controlau ele pe el in tot ceea ce facea, inclusiv locul de munca, unde devenise oarecum neprofesionist din cauz asta. Cert e ca acum se simte dator si vinovat fata de ea sa o iubeasca.. si-atunci isi impune asta si se convinge pe zi ce trece ca lui ii e bine, ca asa trebuie sa fie, ca daca a gresit o data fata de mine, acum nu o sa o mai faca si fata de ea. Mi-a recunoscut ca in relatia cu ea isi controleaza sentimentele oarecum si asta il face pe el, cred, sa se simta linistit. Singurul care l-ar putea intoarce din incapatanarea lui ar fi Dumnezeu, dar probabil ca ii lasa liberul arbitru. Mi-e teama sincer de ziua, daca va exista, in care isi va da seama ca vrea sa se intoarca si va fi prea complicat sa o faca. Deja in sufletul lui ceva ar vrea, isi doreste, ii e dor, dar stie ca n-are voie, ca n-ar fi corect fata de ea. Sincer.. nu pot sa-l inteleg. Eu stiu ca si acum, dupa toate chestiile pe care mi le-a facut si dupa cat m-a umilit, daca ar avea nevoie de viata mea pt a lui, i-as da-o fara regrete. Poate suna exagerat sau naiv, dar asta simt. Mi-ar placea sa stiu ca e fercit cu ea, cu adevarat fericit, ca e mai buna decat mine si eu nu ii pot oferi ce ii ofera ea.. m-ar elibera.. dar nu se intampla asta .. si e frustrant.

Ce nu inteleg eu si imi pun intrebari existentiale asemenea unui adolescent in plina pubertate e daca Dumnezeu vede cat ma chinui, cat de mult imi doresc sa se intoarca si cat de mult il iubesc pana la urma, care e urmarea? ce se va intampla si cand? Sunt constienta de toate lucrurile bune care se intampla in viata mea si ii multumesc pentru ele, dar nu ma simt eu implinita.. si asta ma macina... Bun, daca nu vine inapoi.. de ce nu gasesc altceva/pe altcineva care sa implineasca? (suna asa siropos, dar sper ca se intelege ideea concreta si nu tenta telenovelistica si adolescentina)

In ceea ce priveste ideea de refuz al relatiei cu mine, o sa sune idiot... dar nu-l pot accepta. Adica, nu am o parere minunata despre mine sa-mi nu-mi imaginez cum ar putea avea el o relatie cu altcineva in afara de mine, o preaminunata, dar nu pot sa inteleg atunci de ce parea sa se simta atat de bine cand eram impreuna... si nu era doar o impresie a mea...

[philalex]

nu stiu ce sa cred, dar cred cu siguranta ca astazi lumea numai iubeste nimeni....ci cumpara....inainte tatoneaza terenul.....mai fata, cumpara-ti bicla, iesi cu ea, citeste, mergi la filme, mergi cu castile pe strada si gandeste-te la lucruri mai frumoase...adevarul e ca in preajma Bisericii suntem mai linistiti....si nu mai pune suflet.....nu mai exista puritate intr-o societate infecta ca a noastra...atat a mai ramas sa ne rugam, ca sa se schimbe ceva minor....in toate...fa sport....miscare si uita-l pe respectivul....eu nu ma mai uit in trecut...iert, dar merg inainte....Doamne ajuta!

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de philalex

nu stiu ce sa cred, dar cred cu siguranta ca astazi lumea numai iubeste nimeni....ci cumpara....inainte tatoneaza terenul.....mai fata, cumpara-ti bicla, iesi cu ea, citeste, mergi la filme, mergi cu castile pe strada si gandeste-te la lucruri mai frumoase...adevarul e ca in preajma Bisericii suntem mai linistiti....si nu mai pune suflet.....nu mai exista puritate intr-o societate infecta ca a noastra...atat a mai ramas sa ne rugam, ca sa se schimbe ceva minor....in toate...fa sport....miscare si uita-l pe respectivul....eu nu ma mai uit in trecut...iert, dar merg inainte....Doamne ajuta!

Philalex, tu crezi cu siguranta o mare prostie...cand de fapt lumea iubeste, si foarte mult, este si pura, o fi si infecta asa cum spui tu...dar cu siguranta lumea are de toate, si nu numai neadevarurile pe care abia astepti sa le exprimi tu cu orice ocazie!

Incearca sa vezi si de ce nu esti iubit, si asa vei intelege poate si de ce nu se intampla lucrul acesta....si de asemenea ca universul tau nu poate fi al lumii intregi!!!!

[philalex]

mai andrusca....de ce ma judeci tu pe mine?...eu nu te judec....ca sunt iubit, neiubit....mi-am spus o opinie....avem dreptul sa opinam....explicam o chestie credibila pentru 80% din oameni....exista desigur si un procent care da sperante,...dar dragoste nu mai e....asta la vista!....e un surogat, e un interes, orice altceva...si saraca fata sa nu mai sufere, tre sa fie mai rece..in astfel de vremuri....oamenii sunt slabi, din aceste considerente, am cam renuntat la cele lumesti si m-am apropiat de cele sfinte...si este minunat....sa ne rugam sa ne fie bine....si fiecare sa-si gaseasca jumatatea, daca vrea....poti trai si in singuratate, Dumnezeu este alaturi....dac vrem sa fim acolo, daca nu....

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de philalex

mai andrusca....de ce ma judeci tu pe mine?...eu nu te judec....ca sunt iubit, neiubit....mi-am spus o opinie....avem dreptul sa opinam....explicam o chestie credibila pentru 80% din oameni....exista desigur si un procent care da sperante,...dar dragoste nu mai e....asta la vista!....e un surogat, e un interes, orice altceva...si saraca fata sa nu mai sufere, tre sa fie mai rece..in astfel de vremuri....oamenii sunt slabi, din aceste considerente, am cam renuntat la cele lumesti si m-am apropiat de cele sfinte...si este minunat....sa ne rugam sa ne fie bine....si fiecare sa-si gaseasca jumatatea, daca vrea....poti trai si in singuratate, Dumnezeu este alaturi....dac vrem sa fim acolo, daca nu....

Pai scuza-ma, prin prisma a ceea ce exprimam se pot trage usor concluzii...se vede ca iti place sa dai vina pe lume, pe disparitia tuturor lucrurilor frumoase, pure...pentru a-ti justifica starea!!! Nu este asa?

Tu nu dai sfaturi obiective, tu iti spui pasul...si se vede asta, insa adevarul e ca ceea ce spui tu nu prea poate fi general valabil, iar pesimismul nu ar trebui sa fie definitoriu pentru crestini in alegerea facuta...asta e parerea mea!

[philalex]

nu judec, doar atrag atentia......si cam asta e adevarul....din pacate.....mediocritate peste tot.....inclusiv in dragoste.....insa mergem inainte, poate se va schimba ceva intr-o zi....ramanem cu speranta....poate va fi mai bine dincolo, dar sa fim atenti ce facem aici....oricum raluca, mergi mai des pe la duhovnic el te ajuta foarte mult, e ca un tata, pe mine m-a schimbat mult, eu merg la Icoanei....si e un excelent parinte, acolo....cauta o piatra tare, ca sa te refaci, cand prinzi pista, tine-te de ea.......se va simplifica mult viata ta....nu trebuie sa te stresezi, think positive......si indeparteaza ce consideri nociv....iar pe trompetistul ala....scoate-l din minti, o sa plateasca....iarta-l si uita-l

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de philalex

nu judec, doar atrag atentia......si cam asta e adevarul....din pacate.....mediocritate peste tot.....inclusiv in dragoste.....insa mergem inainte, poate se va schimba ceva intr-o zi....ramanem cu speranta....poate va fi mai bine dincolo, dar sa fim atenti ce facem aici....oricum raluca, mergi mai des pe la duhovnic el te ajuta foarte mult, e ca un tata, pe mine m-a schimbat mult, eu merg la Icoanei....si e un excelent parinte, acolo....cauta o piatra tare, ca sa te refaci, cand prinzi pista, tine-te de ea.......se va simplifica mult viata ta....nu trebuie sa te stresezi, think positive......si indeparteaza ce consideri nociv....iar pe trompetistul ala....scoate-l din minti, o sa plateasca....iarta-l si uita-l

Ba judeci lumea exact prin prisma experientei tale...si atat, dar oamenii trec printr-o gama foarte larga de experiente sentimentale, de la minunate pana la ingrozitoare...deeeeci, cam asta e ideea!

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de Raluca06

Au trecut 5 luni de cand ne-am desaprtit... si desi mi-am reluat activitatile normale si par cel putin pentru ceilalti la fel ca inainte, in sufletul meu nu mi-am revenit poate deloc. Da, la 5 luni inca-l iubesc. Mi-a recunoscut ca a gresit si ca relatia lui de acum nu e perfecta, ca era mai fericit cu mine, multe.. dar ca are liniste in relatia asta si asta cauta momentan. Si mi s-a parut imatur. Mi-a zis ca inca ma iubeste... "si-atunci de ce nu-ti asumi riscul sa vezi daca te-as primi inapoi?" am intrebat eu curioasa... si mi-a zis sec ca nu trebuie sa fim impreuna, ca el are convingerile lui si le urmeaza chit ca a gresit de 2 ori (eu cred ca se referea la faptul ca s-a despartit de mine si s-a dus la ea) dar ca acum nu mai poate da inapoi.. un fel de "am intrat in joc, joc" ... blablabla-uri intr-un singur cuvant care nu au nicio valoare fara sa-l vad ca face ceva. Da, dar pe mine ma rup in fiecare secunda... Stiu ca nu ma merita, stiu ca ar trebui sa imi treaca, sa uit, sa nu mai simt... si totusi nu se intampla. M-am rugat la Dumezeu sa-mi dea liniste, sa mi-l aduca inapoi sau sa ma scape...Si nu se intampla niciuna din ele...

Ma doare ca nu-s acolo sa am grija de el sau sa ma pot bucura alaturi de el...
Alin, nu stiu daca m-am depersonalizat in iubirea avuta, nu cred ca a fost nici iubire patimasa, transformata acum in obsesie... ca daca era asa, scapam mai repede... Din vulnerabilitate, m-as fi indragostit repede de altcineva. N-am facut-o. Eu nu ma entuziasmez de obicei.. mai de graba ma sperii cand lucrurile merg bine... Sincer- dar nu-mi pare rau- pana acum pentru toate lucrurile care mi s-au intamplat am muncit, poate cateodata mai mult decat altii. Mie de obicei nu mi se intampla lucruri simple si in relatia mea cu el toate au mers aproape perfect si mi-am dat seama la un moment dat ca e prea frumos sa fie adevarat, dar nu-mi doream in sufletul meu sa se complice. E adevarat si recunosc ca a fost putin timp, dar crede-ma ca nu l-am simtit asa...

Nu stiu de ce a dat inapoi, mi-a dat de inteles la un moment dat ca a facut-o din teama ca nu-si putea controla sentimentele si il controlau ele pe el in tot ceea ce facea, inclusiv locul de munca, unde devenise oarecum neprofesionist din cauz asta. Cert e ca acum se simte dator si vinovat fata de ea sa o iubeasca.. si-atunci isi impune asta si se convinge pe zi ce trece ca lui ii e bine, ca asa trebuie sa fie, ca daca a gresit o data fata de mine, acum nu o sa o mai faca si fata de ea. Mi-a recunoscut ca in relatia cu ea isi controleaza sentimentele oarecum si asta il face pe el, cred, sa se simta linistit. Singurul care l-ar putea intoarce din incapatanarea lui ar fi Dumnezeu, dar probabil ca ii lasa liberul arbitru. Mi-e teama sincer de ziua, daca va exista, in care isi va da seama ca vrea sa se intoarca si va fi prea complicat sa o faca. Deja in sufletul lui ceva ar vrea, isi doreste, ii e dor, dar stie ca n-are voie, ca n-ar fi corect fata de ea. Sincer.. nu pot sa-l inteleg. Eu stiu ca si acum, dupa toate chestiile pe care mi le-a facut si dupa cat m-a umilit, daca ar avea nevoie de viata mea pt a lui, i-as da-o fara regrete. Poate suna exagerat sau naiv, dar asta simt. Mi-ar placea sa stiu ca e fercit cu ea, cu adevarat fericit, ca e mai buna decat mine si eu nu ii pot oferi ce ii ofera ea.. m-ar elibera.. dar nu se intampla asta .. si e frustrant.

Ce nu inteleg eu si imi pun intrebari existentiale asemenea unui adolescent in plina pubertate e daca Dumnezeu vede cat ma chinui, cat de mult imi doresc sa se intoarca si cat de mult il iubesc pana la urma, care e urmarea? ce se va intampla si cand? Sunt constienta de toate lucrurile bune care se intampla in viata mea si ii multumesc pentru ele, dar nu ma simt eu implinita.. si asta ma macina... Bun, daca nu vine inapoi.. de ce nu gasesc altceva/pe altcineva care sa implineasca? (suna asa siropos, dar sper ca se intelege ideea concreta si nu tenta telenovelistica si adolescentina)

In ceea ce priveste ideea de refuz al relatiei cu mine, o sa sune idiot... dar nu-l pot accepta. Adica, nu am o parere minunata despre mine sa-mi nu-mi imaginez cum ar putea avea el o relatie cu altcineva in afara de mine, o preaminunata, dar nu pot sa inteleg atunci de ce parea sa se simta atat de bine cand eram impreuna... si nu era doar o impresie a mea...

Raluca, oamenii se simt bine cu cineva...dupa care nu se mai simt bine cu acel cineva...si se simt bine cu altcineva, e simplu, asa se intampla de cand lumea!

Faptul ca tu te gandesti inca la el si iti doresti atat de mult sa ai o relatie cu el, e doar decizia ta....Dumnezeu implineste doar cererile de folos, si poate ca ceea ce iti doresti tu nu iti este de folos de fapt...dar in timp vei intelege acest lucru, insa acum nu prea este posibil..pentru ca nu lasi sa se intample asta!

Ideea e ca daca voi veti fi impreuna sau nu, tu tot trebuie sa iti vezi de viata ta...asta e clar, pentru ca daca vei " plange" dupa el 3 ani si nu va fi nimic de fapt, iar el se va si insura si tu nu vei intelege nimic de la viata...tot tu vei fi cea care va pierde si timp, si energie, si optimism, si atentie din partea altor posibili baieti potriviti pentru tine!

Incearca macar sa incerci sa intercalezi si alte ganduri printre cele dedicate lui...si iti va fi mai bine, si nu mai insista pe ideea ca daca tu iti doresti foarte mult ceva, trebuie sa se intample...pentru ca daca iti doresti ceva fara sens, nu se va intampla...dar trebuie sa intelegi viata, si sa incerci sa iti revii...nimeni nu are nevoie de carpe, si de oameni slabanogiti de iubire, mai ales barbatii!!!

Poate ca acum chiar ca nu s-ar mai simti bine langa tine pentru ca nu mai esti ceea ce erai atunci cand avea si de ce, pentru ca probabil esti altfel acum, exprimi altceva...iar el se simte bine alaturi de o femeie pe care simte ca trebuie sa o cucereasca, ca e si misterioasa, e radioasa...puternica, plina de viata, vesela, senina...si care stie ce vrea de la viata!!!!...baga la cap!

[Raluca06]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Raluca, oamenii se simt bine cu cineva...dupa care nu se mai simt bine cu acel cineva...si se simt bine cu altcineva, e simplu, asa se intampla de cand lumea!

Faptul ca tu te gandesti inca la el si iti doresti atat de mult sa ai o relatie cu el, e doar decizia ta....Dumnezeu implineste doar cererile de folos, si poate ca ceea ce iti doresti tu nu iti este de folos de fapt...dar in timp vei intelege acest lucru, insa acum nu prea este posibil..pentru ca nu lasi sa se intample asta!

Ideea e ca daca voi veti fi impreuna sau nu, tu tot trebuie sa iti vezi de viata ta...asta e clar, pentru ca daca vei " plange" dupa el 3 ani si nu va fi nimic de fapt, iar el se va si insura si tu nu vei intelege nimic de la viata...tot tu vei fi cea care va pierde si timp, si energie, si optimism, si atentie din partea altor posibili baieti potriviti pentru tine!

Incearca macar sa incerci sa intercalezi si alte ganduri printre cele dedicate lui...si iti va fi mai bine, si nu mai insista pe ideea ca daca tu iti doresti foarte mult ceva, trebuie sa se intample...pentru ca daca iti doresti ceva fara sens, nu se va intampla...dar trebuie sa intelegi viata, si sa incerci sa iti revii...nimeni nu are nevoie de carpe, si de oameni slabanogiti de iubire, mai ales barbatii!!!

Poate ca acum chiar ca nu s-ar mai simti bine langa tine pentru ca nu mai esti ceea ce erai atunci cand avea si de ce, pentru ca probabil esti altfel acum, exprimi altceva...iar el se simte bine alaturi de o femeie pe care simte ca trebuie sa o cucereasca, ca e si misterioasa, e radioasa...puternica, plina de viata, vesela, senina...si care stie ce vrea de la viata!!!!...baga la cap!

Eu imi vad de viata si dupa cum ziceam, sunt un om normal.. Invat, citesc, ma simt bine, am prieteni, lucrez.. ma bucur de ce e in jurul meu, doar ca nu cu aceeasi putere ca alta data. Stiu ce vreau de la viata, lupt pt ce trebuie sa implinesc de una singura, sunt constienta de asta.. Nu crede ca, daca ies din casa plec capul si nu ma uit nici in stanga nici in dreapta si stau cu gandurile mele.. Nu... Fac tot posibilul sa imi vad de viata in continuare... doar ca ma impiedic tot timpul de aceeasi dorinta idioata de a fi cu mine :) atat.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de Raluca06

Eu imi vad de viata si dupa cum ziceam, sunt un om normal.. Invat, citesc, ma simt bine, am prieteni, lucrez.. ma bucur de ce e in jurul meu, doar ca nu cu aceeasi putere ca alta data. Stiu ce vreau de la viata, lupt pt ce trebuie sa implinesc de una singura, sunt constienta de asta.. Nu crede ca, daca ies din casa plec capul si nu ma uit nici in stanga nici in dreapta si stau cu gandurile mele.. Nu... Fac tot posibilul sa imi vad de viata in continuare... doar ca ma impiedic tot timpul de aceeasi dorinta idioata de a fi cu mine :) atat.

Ihm, inteleg...dar din cate tin minte, totusi tu il sunai, il intrebai diverse, il rugai sa iti explice de ce nu mai este cu tine si de ce cu altcineva ( si ai impresia ca sigur tu ai gresit cu ceva, fiind vinovata pentru situatia actuala cumva)...si lucruri de astea, care nu denota decat ca nu vrei sa accepti realitatea...care e foarte clara de altfel, iar el iti indruga niste motive gasite doar pentru ca tu practic le ceri, desi nu are nici un sens...si care graviteaza in jurul unui singur raspuns pe care evita sa il exprime direct...asteptand ca tie sa iti treaca, si sa intelegi...in timp!

E simplu, o persoana care iubeste...iubeste, dar pe cel pe care il alege sa ii fie alaturi majoritatea timpului, atunci, acolo....restul sunt nesemnificative, parerea mea!

In acest caz, s-a facut o alegere...intre tine si ea, si ea e cea cu care el isi imaprte timpul si casa....deci lucrurile sunt foarte clare!

Daca e sa luam si alta parte a lucrurilor, tu iti dai seama ce fel de barbat e acesta????...dar nu il mai reduce la relatia voastra si incearca sa inalturi imaginea pe care ti-o facusei atunci!!!

Incearca sa iei in considerare ca el pare sa se fi simtit bine si cu tine, dar foarte usor a ales sa se simta bine cu altcineva, si chiar cu un alt gen de femeie... de ceva timp traieste cu ea si nu da semne sa se fi plictisit; acelasi barbat care iti inspira incredere atunci, acum isi bate joc de tine si de idealismul tau...si incearca sa scape cumva de interventiile tale oferindu-ti niste motive ciudatelo-misterios-dubioase!!!