Feminismul-un rau necesar?

[andreicozia]

În prealabil postat de anna21

Andrei, incep sa-ti colectez mesajele ofensive si cu prima ocazie te propun pt ban.
Nu am mai intalnit o persoana asa de mancata de invidie ca tine.. (gasesti subiecte de discutie ca pantofii mei, sotul meu, profesia mea etc.. asta trebuie sa inceteze!)

:))) Dar cum se face ca numai tu le gasesti ofensive?
Oare de ce, doar pentru ca doare faptul ca ai fi putut sa-i dai si tu femeii respective un salariu decent pentru a nu mai trai intr-o , citez " saracie lucie" ca sa nu mai spun ca ai fi putut sa-i faci si tu o placinta pentru copilasi, nu sa le faci inventarul saraciei, ca de asta saracii sunt satui, nu au nevoie de altii care sa le plinga de mila.
Sotul tau?...sincer Ano, nu as vrea sa fiu in papucii lui!

Ban?... au mai incercat si altii si nu au reusit, de ce? pentru simplul motiv ca NU erau ofensive ci constructive, aaa, ca dor, ce sa-i faci, orice observatie OBIECTIVA doare, dar daca intradevar VREI sa-ti imbunatatesti starea fiintiala, atunci ca o crestina in devenire mi-ai multumi, nu ai proceda ca un copil razgiiat.

[Irina-Magdalena]

În prealabil postat de andreicozia

:))) Dar cum se face ca numai tu le gasesti ofensive?
Oare de ce, doar pentru ca doare faptul ca ai fi putut sa-i dai si tu femeii respective un salariu decent pentru a nu mai trai intr-o , citez " saracie lucie" ca sa nu mai spun ca ai fi putut sa-i faci si tu o placinta pentru copilasi, nu sa le faci inventarul saraciei, ca de asta saracii sunt satui, nu au nevoie de altii care sa le plinga de mila.
Sotul tau?...sincer Ano, nu as vrea sa fiu in papucii lui!

Ban?... au mai incercat si altii si nu au reusit, de ce? pentru simplul motiv ca NU erau ofensive ci constructive, aaa, ca dor, ce sa-i faci, orice observatie OBIECTIVA doare, dar daca intradevar VREI sa-ti imbunatatesti starea fiintiala, atunci ca o crestina in devenire mi-ai multumi, nu ai proceda ca un copil razgiiat.

Si eu le gasesc ofensive Andrei. Chiar m-as fi mirat, sincer, daca in acest thread tu n-ai fi avut ceva de spus in contradictoriu si destul de acid Anei. Am vazut acelasi lucru repetandu-se si pe alte subiecte.. si nu-s de prea mult timp pe forum.

Asa esti tu in general .. sau doar cand ai o zi proasta?

No offence! :)

[anna21]

În prealabil postat de andreicozia

:))) Dar cum se face ca numai tu le gasesti ofensive?
Oare de ce, doar pentru ca doare faptul ca ai fi putut sa-i dai si tu femeii respective un salariu decent pentru a nu mai trai intr-o , citez " saracie lucie" ca sa nu mai spun ca ai fi putut sa-i faci si tu o placinta pentru copilasi, nu sa le faci inventarul saraciei, ca de asta saracii sunt satui, nu au nevoie de altii care sa le plinga de mila.
Sotul tau?...sincer Ano, nu as vrea sa fiu in papucii lui!

Ban?... au mai incercat si altii si nu au reusit, de ce? pentru simplul motiv ca NU erau ofensive ci constructive, aaa, ca dor, ce sa-i faci, orice observatie OBIECTIVA doare, dar daca intradevar VREI sa-ti imbunatatesti starea fiintiala, atunci ca o crestina in devenire mi-ai multumi, nu ai proceda ca un copil razgiiat.

Da, Andrei, am platit-o pe acea femeie cu nasturi.
Avand in vedere ca pe alt topic ai spus ca nu milostenie trebuie sa facem, ci sa dam joburi.. bine, ma astept ca tu sa fi angajat multi oameni saraci, pe care i-ai platit bine.. Ei? Sa auzim.

Referitor la omniprezentul (in mesajele tale) meu sot.. Este de ras ca nu vrei sa fii in papucii lui (nu stiu daca ai putea, poarta doar pantofi paciotti, sunt destul de rari..).
Avand in vedere ca esti un pic invidios din fire.. m-am gandist sa-ti expun in ce fel sunt eu o antifeminista :).
Mai intai sotul meu nu face nimic in casa.. absolut nimic. Banuiesc ca nici nu stie unde sunt paharele, de ex. Cand pleaca de la munca ma suna.. sa stiu sa-i pregatesc mancare (il astept cu mancarea pe masa).. Asta in caz ca nu merge la sala de sport intai.. dar nu conteaza, imi adaptez programul dupa al lui. Nu strange nimic dupa el.. nici macar o farfurie nu spala, nici nu le pune in chiuveta. Nu arunca gunoiul (probabil ca nu stie unde).. Repet: sotul meu nu face nimic in casa.
Mai mult, ma ocup uneori si de timpul lui liber, ii inchiriez filme (am spus ca nu am televizor, ii inchiriez filme sa nu simta lipsa televizorului), la nevoie corespondez pe mail cu cunostintele lui (daca el nu are timp), ma ocup de taxele lui.. in principal de tot ceea ce vrea sa fac.

Ti se pare ca este de plans?
Eu vreau ca acasa el sa se simta bine. Punct.
Daca as putea face mai mult pt el, as face.. Pentru ca merita enorm. Datorita lui eu imi permit luxul absolut de a-mi creste copiii fara probleme (in conditiile in care alte femei dau copiii la day-care de la varste f fragede). Datorita lui eu am timp sa citesc scrieri patristice, sa merg la biserica..etc. (Da, chiar daca el este ateu, eu devin crestina tot pe "munca" lui.. munceste intre 12 si 16 ore zilnic pt. familia lui! Mi-ar fi rusine sa pretind sa ma ajute cu ceva in casa, ca deh, ma simt eu asuprita!).
Oferi tu asta sotiei tale.. de indraznesti sa te compari cu sotul meu?

[iana]

În prealabil postat de anna21

Da, Andrei, am platit-o pe acea femeie cu nasturi.
Avand in vedere ca pe alt topic ai spus ca nu milostenie trebuie sa facem, ci sa dam joburi.. bine, ma astept ca tu sa fi angajat multi oameni saraci, pe care i-ai platit bine.. Ei? Sa auzim.

Referitor la omniprezentul (in mesajele tale) meu sot.. Este de ras ca nu vrei sa fii in papucii lui (nu stiu daca ai putea, poarta doar pantofi paciotti, sunt destul de rari..).
Avand in vedere ca esti un pic invidios din fire.. m-am gandist sa-ti expun in ce fel sunt eu o antifeminista :).
Mai intai sotul meu nu face nimic in casa.. absolut nimic. Banuiesc ca nici nu stie unde sunt paharele, de ex. Cand pleaca de la munca ma suna.. sa stiu sa-i pregatesc mancare (il astept cu mancarea pe masa).. Asta in caz ca nu merge la sala de sport intai.. dar nu conteaza, imi adaptez programul dupa al lui. Nu strange nimic dupa el.. nici macar o farfurie nu spala, nici nu le pune in chiuveta. Nu arunca gunoiul (probabil ca nu stie unde).. Repet: sotul meu nu face nimic in casa.
Mai mult, ma ocup uneori si de timpul lui liber, ii inchiriez filme (am spus ca nu am televizor, ii inchiriez filme sa nu simta lipsa televizorului), la nevoie corespondez pe mail cu cunostintele lui (daca el nu are timp), ma ocup de taxele lui.. in principal de tot ceea ce vrea sa fac.

Ti se pare ca este de plans?
Eu vreau ca acasa el sa se simta bine. Punct.
Daca as putea face mai mult pt el, as face.. Pentru ca merita enorm. Datorita lui eu imi permit luxul absolut de a-mi creste copiii fara probleme (in conditiile in care alte femei dau copiii la day-care de la varste f fragede). Datorita lui eu am timp sa citesc scrieri patristice, sa merg la biserica..etc. (Da, chiar daca el este ateu, eu devin crestina tot pe "munca" lui.. munceste intre 12 si 16 ore zilnic pt. familia lui! Mi-ar fi rusine sa pretind sa ma ajute cu ceva in casa, ca deh, ma simt eu asuprita!).
Oferi tu asta sotiei tale.. de indraznesti sa te compari cu sotul meu?

Poate suna dur dar nu ma pot abtine. Asta nu e dragoste e prostitutie.

[anna21]

În prealabil postat de iana

Poate suna dur dar nu ma pot abtine. Asta nu e dragoste e prostitutie.

:))
Impartirea treburilor casnice ar transforma-o in dragoste?
Oricum mesajul era pt Andrei care plange de mila sotului meu.

Daca tii neaparat sa-ti expun si cealalta parte.. o pot face, dar nu vad rostul.

[andreicozia]

În prealabil postat de iana

Poate suna dur dar nu ma pot abtine. Asta nu e dragoste e prostitutie.

Aaaaaoleu vezi ca te maninca cu pene cu tot :))

[Fani71]

În prealabil postat de anna21

Avand in vedere ca esti un pic invidios din fire.. m-am gandist sa-ti expun in ce fel sunt eu o antifeminista :).
Mai intai sotul meu nu face nimic in casa.. absolut nimic. Banuiesc ca nici nu stie unde sunt paharele, de ex. Cand pleaca de la munca ma suna.. sa stiu sa-i pregatesc mancare (il astept cu mancarea pe masa).. Asta in caz ca nu merge la sala de sport intai.. dar nu conteaza, imi adaptez programul dupa al lui. Nu strange nimic dupa el.. nici macar o farfurie nu spala, nici nu le pune in chiuveta. Nu arunca gunoiul (probabil ca nu stie unde).. Repet: sotul meu nu face nimic in casa.
Mai mult, ma ocup uneori si de timpul lui liber, ii inchiriez filme (am spus ca nu am televizor, ii inchiriez filme sa nu simta lipsa televizorului), la nevoie corespondez pe mail cu cunostintele lui (daca el nu are timp), ma ocup de taxele lui.. in principal de tot ceea ce vrea sa fac.

Ti se pare ca este de plans?
Eu vreau ca acasa el sa se simta bine. Punct.
Daca as putea face mai mult pt el, as face.. Pentru ca merita enorm. Datorita lui eu imi permit luxul absolut de a-mi creste copiii fara probleme (in conditiile in care alte femei dau copiii la day-care de la varste f fragede). Datorita lui eu am timp sa citesc scrieri patristice, sa merg la biserica..etc. (Da, chiar daca el este ateu, eu devin crestina tot pe "munca" lui.. munceste intre 12 si 16 ore zilnic pt. familia lui! Mi-ar fi rusine sa pretind sa ma ajute cu ceva in casa, ca deh, ma simt eu asuprita!).
Oferi tu asta sotiei tale.. de indraznesti sa te compari cu sotul meu?

Dar ti se pare totusi o situatie ideala?

Nu sunt feminista, dar mi se pare mai frumos ca intr-un cuplu sa exista mai multe puncte comune, sa se implice si barbatul in treburile casei, si femeia in afara. Nu mi se pare o situatie ideala ca barbatul sa lucreze atat incat sa nu mai aiba timp nisi sa-si vada copiii.
Nu este de loc un comentariu personal, Anna, caci aici este vorba despre feminism, si despre cum ar trebui sa fie o femeie crestina si un cuplu crestin. Mie asta nu mi se pare un model ideal. Dar poate nu asta ai vrut sa spui.

[Fani71]

Vroiam sa spun, de fapt, ca trebuie sa facem tot ce putem ca sa ajungem sa traim o relatie de cuplu armonioasa, in care fiecare il respecta pe celalalt si fiecare poarta crucea celuilalt. Ce incerci tu, anna, sa spui aici, este numai o parte a medaliei. Sa spui de ex. asta unor fete care nu sunt inca maritate nu cred ca este bine si nu cred ca le va face sa devina sotii crestine, ci le va dezgusta mai degraba de viata conjugala.
Una este sa spui ca trebuie sa ne purtam curcea, si alta ce pari tu sa spui, ca trebuie sa o cautam. Iarta-ma, dar tot ce scrii suna foarte amar si foarte dolorist, ca si cum ar trebui sa cautam suferinta cu lumanarea ca sa ne mantuim. Stiu ca nu ai scris asa, dar asta se degaja din ceea ce scrii.
Ba nu, trebuie sa cautam o relatie de dragoste, respect si sacrificiu reciproc!
Asta trebuie sa fie idealul unei femei crestine - nu sa fie calcata in picioare dar sa rabde 'crestineste', (exeplul cu femeile batute) sau .. in ine, alte exemple care s-au dat pe aici.

Din experienta mea, un cuplu crestin se consolideaza prin purtarea crucii unul altuia. Fara recoprocitate nu merge.

[anna21]

În prealabil postat de Fani71

Vroiam sa spun, de fapt, ca trebuie sa facem tot ce putem ca sa ajungem sa traim o relatie de cuplu armonioasa, in care fiecare il respecta pe celalalt si fiecare poarta crucea celuilalt. Ce incerci tu, anna, sa spui aici, este numai o parte a medaliei. Sa spui de ex. asta unor fete care nu sunt inca maritate nu cred ca este bine si nu cred ca le va face sa devina sotii crestine, ci le va dezgusta mai degraba de viata conjugala.
Una este sa spui ca trebuie sa ne purtam curcea, si alta ce pari tu sa spui, ca trebuie sa o cautam. Iarta-ma, dar tot ce scrii suna foarte amar si foarte dolorist, ca si cum ar trebui sa cautam suferinta cu lumanarea ca sa ne mantuim. Stiu ca nu ai scris asa, dar asta se degaja din ceea ce scrii.
Ba nu, trebuie sa cautam o relatie de dragoste, respect si sacrificiu reciproc!
Asta trebuie sa fie idealul unei femei crestine - nu sa fie calcata in picioare dar sa rabde 'crestineste', (exeplul cu femeile batute) sau .. in ine, alte exemple care s-au dat pe aici.

Din experienta mea, un cuplu crestin se consolideaza prin purtarea crucii unul altuia. Fara recoprocitate nu merge.

Vad ca ai trecut la un ton plin de compasiune :).
Nu sunt trista. In viata reala sunt un om vesel, chiar la limita neseriozitatii, as putea spune.
Dar cred ca trebuie sa fim realisti, sa intelegem ca viata pe pamant nu este placere, ci mai mult suferinta. De ex. se estimeaza ca 1 miliard de oameni sufera de foame. Intre 16 mii si 25 mii copii mor zilnic din cauze asociate cu subnutritia (depinde de statistica).
Poate ca viata mea este buna, din mila lui Dumnezeu.
Dar in nici un caz nu as putea afirma ca trebuie sa cautam placerea in viata. Mi se pare orbire.
Nu putem schimba lumea, nu pot face nimic pentru cei de departe..
Dar pentru cei de langa mine pot face cate ceva.
Fac cat pot.
Sunt uimita cum au sarit urmasele Evei (nu tu, tu ai fost diplomata). De ce anume? Ca-mi place sa-i pun mancarea inainte? Ca fac ceea ce-mi cere? Ca el nu face nimic in casa?
Sunt lucruri minore! Extraordinar de simple! Si daca sunt simple, de ce sa nu le fac?
Ce treaba am eu sa-i contorizez timpul sau statul degeaba? Asta n-am facut niciodata, adica sa-mi aprind paie in cap pentru nimicuri.

Asta cu reciprocitatea, nu stiu.
Am doar aceasta idee, nefondata pe lecturi, cum ca ori ne mantuim impreuna, ori impreuna margem in iad. Adica orice incercare de "desfacere" din legatura casatoriei imi va dauna profund si intr-un mod pe care nu-l pot intelege acum cu mintea (Cine va căuta să-şi scape sufletul, îl va pierde; iar cine îl va pierde, acela îl va dobândi).
Cred ca trebuie sa fiu f atenta, sa nu-mi caut scuze in caderile sotului (m-as dezice de el si incercand chipurile sa-mi salvez sufletul, l-as pierde). Ce fac? Judec sotul ca nu este bun crestin si de-aia nu avem "familie crestina"? Este aiurea!
Cred ca doar trebuie doar sa intru in rolul femeii crestine si sa am incredere deplina in Dumnezeu.
Si aici vine partea cea mai grea pt. mine: ce face femeia crestina?
Habar n-am.. Am niste idei vagi, in fine.. (Tace luminand si se jertfeste tacand. _ http://www.razbointrucuvant.ro/2009/...tfeste-tacand/)
Voi spuneti ca nu se lasa calcata in picioare. Pai asta este ce NU face. Dar ce face?

[Fani71]

În prealabil postat de anna21

Vad ca ai trecut la un ton plin de compasiune :).
Nu sunt trista. In viata reala sunt un om vesel, chiar la limita neseriozitatii, as putea spune.
Dar cred ca trebuie sa fim realisti, sa intelegem ca viata pe pamant nu este placere, ci mai mult suferinta. De ex. se estimeaza ca 1 miliard de oameni sufera de foame. Intre 16 mii si 25 mii copii mor zilnic din cauze asociate cu subnutritia (depinde de statistica).
Poate ca viata mea este buna, din mila lui Dumnezeu.
Dar in nici un caz nu as putea afirma ca trebuie sa cautam placerea in viata. Mi se pare orbire.
Nu putem schimba lumea, nu pot face nimic pentru cei de departe..
Dar pentru cei de langa mine pot face cate ceva.
Fac cat pot.
Sunt uimita cum au sarit urmasele Evei (nu tu, tu ai fost diplomata). De ce anume? Ca-mi place sa-i pun mancarea inainte? Ca fac ceea ce-mi cere? Ca el nu face nimic in casa?
Sunt lucruri minore! Extraordinar de simple! Si daca sunt simple, de ce sa nu le fac?
Ce treaba am eu sa-i contorizez timpul sau statul degeaba? Asta n-am facut niciodata, adica sa-mi aprind paie in cap pentru nimicuri.

Asta cu reciprocitatea, nu stiu.
Am doar aceasta idee, nefondata pe lecturi, cum ca ori ne mantuim impreuna, ori impreuna margem in iad. Adica orice incercare de "desfacere" din legatura casatoriei imi va dauna profund si intr-un mod pe care nu-l pot intelege acum cu mintea (Cine va căuta să-şi scape sufletul, îl va pierde; iar cine îl va pierde, acela îl va dobândi).
Cred ca trebuie sa fiu f atenta, sa nu-mi caut scuze in caderile sotului (m-as dezice de el si incercand chipurile sa-mi salvez sufletul, l-as pierde). Ce fac? Judec sotul ca nu este bun crestin si de-aia nu avem "familie crestina"? Este aiurea!
Cred ca doar trebuie doar sa intru in rolul femeii crestine si sa am incredere deplina in Dumnezeu.
Si aici vine partea cea mai grea pt. mine: ce face femeia crestina?
Habar n-am.. Am niste idei vagi, in fine.. (Tace luminand si se jertfeste tacand. _ http://www.razbointrucuvant.ro/2009/...tfeste-tacand/)
Voi spuneti ca nu se lasa calcata in picioare. Pai asta este ce NU face. Dar ce face?

Nu stiu de ce zici ca am ton plin de compasiune si ca sunt diplomata, chiar nu inteleg ;-)

Am vazut si eu destule la viata mea si am vazut si cupluri fericite in care femeia facea mai toata treaba in casa, dar barbatul se implica altfel in viata familiei, sub alta forma. Nu zic ca este umilitor pentru o femeie sa faca treburile astea. Sunt si eu casatorita si stiu ca exista treburi pe care fiecare se simte mai chemat sa le faca, si ca poate simti bucurie in a le face - chiar de ex. in a arunca gunoiul (treaba care aici de altfel este mai complicata ca la voi, din cauza separarii ecologice a deseurilor :-)), pentru ca stii ca facand o treaba, i-ai luat-o de pe umeri celuilalt. Cel putin, noi asa simtim.

Ce incercam eu sa spun si poate nu am reusit ieri este ca nu ar trebui sa facem un model din experienta noastra personala. Poate tu, din, diverse motive, ai ajuns in situatia asta de cuplu, si sigur, acum ce poti face este sa incerci sa scoti partea buna. Daca sotul tau pana acum nu a avut idea sau nu l-ai invatat tu sa faca treaba in casa, nu il vei mai invata acum, probabil, si nu ar folosi reprosurile si revolta. Poate prin blandete si dragoste si rugaciune, ..

Dar ma opresc aici, asta este treaba voastra. Ce spun eu este ca nu ar trebui sa fii asa de vehementa cu jertfa femeii pentru ca spusele tale pot duce un cuplu pe cai gresite. Ii poate da barbatului sentimentuml ca femeia este facuta ca sa-i slueasca, iar femeii pozitia de victima si (numai) servitoare din start. Poate duce la exploatare, la abuzuri, pur si simplu, si chiar a dus in trecut, cand barbatii intelegeau spusele sfantului Pavel cu ascultarea in sensul ca ei pot face ce vor, femeia este datoare sa ii asculte. Cand de fapt el vorbeste acolo de perechea ascultare-dragoste, nu se poate una fara alta (un barbat ca cel descris in Efeseni care isi iubeste femeia precum Hristos Biserica nu va abuza de ascultarea ei.. niciodata) Ceea ce spui incurajeaza si barbatul, si societatea, de a abuza de femeie si respectiv de a nu ii lua apararea ca de, este rolul ei sa se jertfeasca.

Cum scria altcineva mai sus, jertfa nu inseamna victimizare, inseamna daruire.
Intr-un cuplu ar trebui amandoi sa daruiasca in felul lor, si asta trebuie spus unui cuplu crestin pe cale de formare, mai degraba. Fiecaruia.

Si chestia cu mantuirea prin suferinta este adevarata in sensul asumarii suferintei care vine peste noi, mai mare sau mai mica, nu in sensul ca suferinta mare ar fi necesara sau chiar indispensabila pentru mantuire. Sau ca ar trebui chiar cautata, cum ai tu aerul sa zici pana la urma.