Viata in pustie

[anaana71]

Cuvioasa Teodora, si-a trait ultimii 20 de ani in Muntii Sihla, si nu simtea nici frig si nici foame. Cand si-a simtit sfarsitul L-a rugat pe Dumnezeu sa o ajute sa se spovedeasca si sa-i trimita un preot. La ea au ajuns 2 calugari care se ratacisera in padure si au gasit-o datorita rugaciunii de foc, cea arazatoare de draci, in care Cuvioasa se ridica de pamant si lumina ca o stea. Cand cei 2 au ajuns la ea, i-a rugat sa stea si sa-i arunce un vesmant, care era mai mult goala. Preotul ei duhovnic murise nu apucase sa spuna nimanui de ea, si asa a stat 20 de ani in care nimeni nu stia nimic de ea.

Deci se poate trai in pustiu credinta in Dumnezeu. Cu cat esti mai aproape de El cu atat ai mai putina nevoie de mancare si imbracaminte.

In viata parintelui Cleopa apare un calugar care nu manca decat anafura si o data pe zi si toate ziua mergea la coasa. Lucrul la coasa este cel mai greu dintre toate muncile agricole. Omul acesta nu era foarte rezistent oare?
Sfantul Simeon Stalpnicul isi infasurase o funie de finic in carne. Dupa un timp in rana aparusera viermii. Si el se nevoia in continuare. Un om obisnuit cu septicemie in spital, nu delireaza si mai intra si-n coma, nici vorba de metanii?
O maestra Kung-Fu a tras cu parul sau o camion parca mi-aduc aminte. Dupa aceea s-a calugarit.
Sunt oameni care traiesc in lume cu regim vegetarian si tot sunt slabi fara putere bolnaviciosi. In timpul acesta calugari postesc(mananca cam tot acelasi lucruri) si muncesc la camp toata ziua. Oare pentru ca sunt in manastire sunt asa? Sau oamenii de care vorbeam isi dadeau seama ca n-ar fi facut fata in manastire. Sunt aluaturi diferite.

[cherub]

idealist, ei/aceia rezista mai mult cu rugaciunea, datorita rugaciunilor neincetate care le dau putere sufleteasca si trupeasca. Sau, poate ca sunt atat de absorbiti si concentrati in rugaciune, ca nici nu prea mai iau seama la cele ale trupului etc.

[cherub]

În prealabil postat de anaana71

Cuvioasa Teodora, si-a trait ultimii 20 de ani in Muntii Sihla, si nu simtea nici frig si nici foame. Cand si-a simtit sfarsitul L-a rugat pe Dumnezeu sa o ajute sa se spovedeasca si sa-i trimita un preot. La ea au ajuns 2 calugari care se ratacisera in padure si au gasit-o datorita rugaciunii de foc, cea arazatoare de draci, in care Cuvioasa se ridica de pamant si lumina ca o stea. Cand cei 2 au ajuns la ea, i-a rugat sa stea si sa-i arunce un vesmant, care era mai mult goala. Preotul ei duhovnic murise nu apucase sa spuna nimanui de ea, si asa a stat 20 de ani in care nimeni nu stia nimic de ea.

Deci se poate trai in pustiu credinta in Dumnezeu. Cu cat esti mai aproape de El cu atat ai mai putina nevoie de mancare si imbracaminte.

da, dar acel foc de care pomenesti tu 'datorita rugaciunii de foc, cea arzatoare de draci') este nematerialnic, nu fizic, asa cum stim noi focul obisnuit...

[CelMandru]

O cântare minunată a maicilor de la Diaconeşti - O, prea frumoasă pustie: http://www.youtube.com/watch?v=AY9e1wMCsxA

În prealabil postat de CelMandru

O cântare minunată a maicilor de la Diaconeşti - O, prea frumoasă pustie: http://www.youtube.com/watch?v=AY9e1wMCsxA

Multumim, intr-adevar minunata! Glasuri inaltatoare, peisaje la fel...

[CelMandru]

În prealabil postat de Annyta

Multumim, intr-adevar minunata! Glasuri inaltatoare, peisaje la fel...

Să vă fie de folos! Slavă Domnului pentru toate!

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Annyta

Multumim, intr-adevar minunata! Glasuri inaltatoare, peisaje la fel...

Le recomand maicilor să stea singure în pădure fie şi numai o săptămînă, de preferinţă iarna, după care să se întoarcă la Diaconeşti şi să cînte "O, preafrumoasă pustie".

[Magda M.]

În prealabil postat de Annyta

Multumim, intr-adevar minunata! Glasuri inaltatoare, peisaje la fel...

Subscriu. Maicile de la Diaconesti sunt minunate (pr)in tot ce fac (off topic recomand cu mult drag o carte pentru copii, scrisa de ele, "Poezii cu iz de filocalii")