Cine s-ar casatori cu o desfranata ?

[andrei25]

În prealabil postat de windorin

Gelozia este ceva bun, atata timp cat ramane in granitele ei firesti. Dragostea autentica nu poate fi despartita de gelozie.
Gelozia nu trebuie insa sa fie simtita de persoana iubita, ci doar de cea care iubeste.

Personal, cand am ajuns sa iubesc, am simtit urme de gelozie fata de anii in care nu am cunoscut'o.
Fata de anii pe care i'am petrecut pe munti si pe langa alti oameni, iar ea cu ale ei.
Iubirea se naste in prezent, insa ajunge sa cuprinda si trecutul. Ce minunat este acest lucru.



Sunt baiat si iti dau dreptate. :)
Ce se cere unei fete trebuie cerut si unui baiat, ba inca si mai mult... tinand cont ca baiatul este numit de Parinti "fire mai tare", iar nu "fire slaba".



Apropierea trupeasca a sotilor nu se face numai pentru nastere de prunci, ci si pentru adancirea tainei lor, pentru o tot mai mare unire si unitate. Adevarat ca nu trebuiesc folosite masuri de "ferire de nastere", insa nu nasterea este unicul scop. Un scop chiar mai esential este unitatea celor doi si ferirea de desfranare.

Domnul nu binecuvinteaza cu copilasi orice unire trupeasca. Cunosc pe cineva care a asteptat 5 luni dupa Cununie, pentru a zamisli. Nici nu vroiau, dar nici nu se "protejau". Doar se comportau curat, pazind zilele de post si sarbatorile. Toate se petrec la vreme, iar nu mecanic.



Abstinenta din'nainte de Casatorie nu trebuie facuta doar de frica iadului, si si din dragoste fata de cel/cea care va fi sa fie sotul/sotia aleasa.

Windorin, aproprierea trupeasca dintre soti e numai pt nastere de prunci. Pentru adancirea tainei lor, trebuie traire duhovniceasca. Unitatea celor doi si ferirea de desfranare nu e un scop, ci o ingaduinta, datorita neputintelor trupesti. Doamne ajuta!