Hiper si super marketurile instrumentele Satanei de omorat sufletul si trupul

[Jane Says]

Daca ar fi vorba numai si numai de liberul arbitru, de ce ar mai exista o Judecata de obste, de ce s-ar urmari consecintele faptelor si cuvintelor noastre, de ce s-ar mai spune ca vai de cel prin care vine ispita?

Ca sa poti alege, ai nevoie in primul rand sa stii intre ce si ce ai de ales. Ori, daca toata viata ai aderat la "cultura de mall" si hypermarket, fara sa stii ca exista si altceva, am impresia ca liberul arbitru ti-a fost siluit deja. In marketuri se vinde mai mult decat produse nesanatoase: se vinde lifestyle si mai mult decat atat, o conceptie de viata. Tot decorul, muzica, vitrinele, panourile publicitare, reclamele te prind cumva in mrejele lor, te farmeca si te fac sa te gandesti doar la aici si acum, la o bunastare, tinerete, frumusete si libertate, toate tangibile, toate la un pas distanta. Noi cand cumparam o haina sau un produs, in general nu cumparam doar obiectul respectiv ci inconstient, luam la pachet si iluziile asociate acelui obiect. Si o facem fara sa ne dam seama, ba ne mai simtim si cumva impliniti si satisfacuti de sine. Sunt chestii foarte fine pe care daca vreti puteti sa le negati, dar ele exista si ca sa zic asa, ne fac subliminal :) Si daca nu esti constient de asta, nici nu ai scapare pentru ca intregul mediu conspira sa te atraga si sa te faca prizonier.

Participati daca vreti la o vecernie si plecati, cu duhul linistit si lin spre un mall, imediat dupa, sa vedeti ce soc cultural o sa aveti. Mie mallurile si hypermarketurile mi se par siluitoare de libertate, din momentul in care ai pus piciorul inauntru si pana cand ai iesit, ba chiar si dincolo de momentul acesta. Nu mai exista transcendental, nu mai exista continuitate a existentei, nu mai exista trecut si viata de dincolo, exista doar acel aici si acum dedicat strict nevoilor reale si false (chiar si numai prin contemplarea marfurilor, iti vin idei noi: cum ar fi culoarea asta de par; cum ar fi oare branza asta cu mucegai; cum ar fi sa raman sa beau o cafea aici, pe fotoliile astea cu design futurist; cum ar fi sa-mi iau o pereche noua de cizme; ce-ar fi sa investigam posibilitatea unei plasme in dormitor; ce-ar fi sa, ce-ar fi sa si tot asa, chestii de care nu aveai nevoie si pentru care nu venisesi acolo de fapt).

O comit si eu, bineinteles, cumparand aiurea iar cand nu o fac, resimt infranarea asta ca pe un soi de asceza, ca nu-i pot spune altfel, si intreaga experienta in magazinul respectiv mi se pare, sub pojghita asta de stralucire misto, de secol 21, extrem de falsa, ca o ruptura de realitate.