Pilde din PATERIC

[andrei_im]

Nu ai cum sa nu vezi greseala aproapelui. Daca cineva fura in fata ochilor tai, nu poti sa-ti acoperi ochii si sa iti repeti "nu a furat, nu a furat, nu a furat..." pana iti dispare gandul. :)
Judecata e cu totul alt lucru. Inseamna sa-l judeci pentru ce a facut.

Oamenii sporiti, cand vad ca un frate de-al lor cade in pacat, plang pentru pacatul aceluia ca si cum ar fi al lor. Sau isi aduc aminte ca si ei au facut acel pacat, intr-o masura sau alta (cu fapta, cu gandul). Isi poarta sarcinile unul altuia.... In situatia asta poate fi si mustrarea o cale.

Depinde de la caz la caz, trebuie fiecare sa se cerceteze pe sine. Ma gandesc daca nu cumva mustrarea mea ar fi de fapt o exteriorizare a judecatii, a dusmaniei care arde mocnit in mine. Si atunci ar fi mai de folos o rugaciune in taina.

Am observat un lucru - cand vezi un prieten foarte apropiat, la care tii foarte mult, ca este ispitit sau ca greseste, il poti mustra fara sa-l tulburi si chiar fara sa te tulburi pe tine, fara sa-l judeci. Ii spui cu blandete, te rogi pentru el.... La cei care nu ne sunt apropiati e mai greu. Asta e masura noastra, nu trebuie sa ramanem aici. Dragostea adevarata nu este partinitoare.