Pilde din PATERIC

[iustin10]

În prealabil postat de andrei_im

S-a facut odata sobor in Schit pentru un frate care a gresit. Si parintii graiau, iar avva Pior tacea. Mai pe urma, sculandu-se, a iesit. Si luind un sac, l-a umplut cu nisip si il purta pe umarul lui. Si punand intr-o traista putin nisip, il purta pe piept. Intrebat fiind de parinti ce inseamna aceasta, a zis : acest sac care are nisipul cel mult, sunt greselile mele - caci multe sunt - si le-am lasat dinapoia mea ca sa nu simt durere pentru ele si sa plang. Iar acestea mici sunt ale fratelui meu, inaintea mea si cu acestea ma indeletnicesc, judecandu-l pe el. Dar nu trebuie sa fac asa, ci mai vartos pe ale mele sa le aduc dinaintea mea si sa port grija de ele si sa ma rog lui Dumnezeu ca sa mi le ierte. Si auzind parintii, au zis : cu adevarat aceasta este calea mantuirii.

Iata alta atitudine de smerenie si de ne-judecare a aproapelui,ci mai degraba de judecare a ta insuti.
Daca in loc de aceasta pilda era un citat despre virtutiile ne-judecarii,eram toti de acord si fiecare isi vedea de ale sale. Dar acesta nu e un simplu citat ci o fapta de viata ,o atitudine a cuiva. Deci aceste principii,daca nu le infaptuim in viata noastra ,daca nu le aratam prin fapte reale,isi pierd toata frumusetea si valoarea.
Patericul este o carte de invatatura vie . El uneste viata cu trairea interioara si cu Evanghelia.Nimic mai frumos.....

[andrei_im]

Avva Pavel mesterul si Timotei, fratele lui, sedeau in Schit si de multe ori se facea intre dansii prigonire. Zis-a avva Pavel : pana cand vom petrece asa ? Si i-a zis lui avva Timotei : te rog, cand voi veni asupra ta, rabda-ma, si cand vei veni si tu asupra mea, te voi rabda si eu ! Si facand asa, s-au odihnit in celelalte zile ale vietii lor.

:)

[andrei_im]

Zis-a avva Pavel : in noroi sunt cufundat pana in grumaz si plang inaintea lui Dumnezeu, zicand : miluieste-ma.

[glykys]

În prealabil postat de andrei_im

Avva Pavel mesterul si Timotei, fratele lui, sedeau in Schit si de multe ori se facea intre dansii prigonire. Zis-a avva Pavel : pana cand vom petrece asa ? Si i-a zis lui avva Timotei : te rog, cand voi veni asupra ta, rabda-ma, si cand vei veni si tu asupra mea, te voi rabda si eu ! Si facand asa, s-au odihnit in celelalte zile ale vietii lor.

:)

“Moare un barbat si i se prezinta de catre Domnul 2 usi: usa Iadului si usa Raiului. Deschide barbatul prima usa si vede o masa indestulata, cu mancaruri care miroseau extraordinar, oamenii din jurul mesei erau -insa – extrem de slabi. Intreba barbatul pe Domnul de ce nu mananca oamenii si sunt asa flamanzi.
”Ai vazut ce cozi mari au lingurile? N-au cum sa duca lingurile la gura.” – zise Domnul
Deschide apoi omul nostru si usa Raiului. Acolo, masa era la fel ca in prima incapere, cu acelasi tip de linguri, doar ca aici oamenii erau rotofei, voiosi, bine hraniti. Intreba barbatul pe Domnul de ce acesti oameni arata asa bine.
”Pentru ca acestia se hranesc unii de la altii.” – zise Domnul.
Pentru a trai si noi bine, impreuna, trebuie sa ne hranim de la celalalt, sa gasim in noi partea altruista, sa ne hranim si unii pe altii, dar mai ales sa lasam ca cineva sa se hraneasca de la noi si tot asa, ca intr-un cerc al Paradisului.” http://prgabriel.wordpress.com/2009/...ad-si-linguri/

[glykys]

1. Sfantul avva Antonie, sezand odata in pustie, a venit in lenevie si in multa intunecare de ganduri si zicea catre Dumnezeu : Doamne, voi sa ma mantuiesc si nu ma lasa gandurile. Ce voi face in scarba mea ? Cum ma voi mantui ?
Si, sculandu-se putin, a iesit afara si a vazut odata pe cineva ca pe sine sezand si impletind o funie, apoi sculandu-se de la lucru si rugandu-se, si iarasi sezandsi impletind funia; apoi iarasi sculandu-se la rugaciune. Acesta era ingerul Domnului, trimis spre indreptarea si intarirea lui Antonie.
Si a auzit pe inger zicand : asa fa si te mantuieste. Iar el auzind aceasta, a luat multa bucurie si indrazneala si facand asa se mantuia.

Iacata... munca si rugaciune, nu lene!

8. Intrebat-a avva Pamvo pe avva Antonie : ce voi face ?
Zis-a lui batranul : sa nu fii nadajduindu-te spre dreptatea ta, nici sa te caiesti pentru lucrul trecut; si stapaneste-ti limba si pantecele.

[iustin10]

În prealabil postat de glykys

8. Intrebat-a avva Pamvo pe avva Antonie : ce voi face ?
Zis-a lui batranul : sa nu fii nadajduindu-te spre dreptatea ta, nici sa te caiesti pentru lucrul trecut; si stapaneste-ti limba si pantecele.

Nu inteleg cum sa nu te caiesti pt lucrul trecut?

[glykys]

În prealabil postat de iustin10

Nu inteleg cum sa nu te caiesti pt lucrul trecut?

Poate o fi vorba sa nu traiesti cu gandul in trecut, la ce ai fi putut face si nu ai facut, sa nu traiesti cu amintirile, sa nu te desfeti cu pacatul trecut... "lucrul trecut" poate insemna si fapta buna, nu doar pacatul, dar cred eu ca inseamna mai ales lucrul acela de care nu este raspunzator omul, care i se intampla din voia lui Dumnezeu. dau un exemplu: ti-a ars casa, ti-a murit cineva drag, nu ar trebui sa iti para rau pentru acestea.... Adevaratul crestin este omul impacat cu toate, modelul lui Iov: Domnul a dat, Domnul a luat! Fie numele Lui binecuvantat!
Cand o sa am si eu un strop din intelepciunea asta, voi fi invatat ca tacerea e de aur... pana atunci, umplu forumul...

[iustin10]

În prealabil postat de glykys

Poate o fi vorba sa nu traiesti cu gandul in trecut, la ce ai fi putut face si nu ai facut, sa nu traiesti cu amintirile, sa nu te desfeti cu pacatul trecut... "lucrul trecut" poate insemna si fapta buna, nu doar pacatul, dar cred eu ca inseamna mai ales lucrul acela de care nu este raspunzator omul, care i se intampla din voia lui Dumnezeu. dau un exemplu: ti-a ars casa, ti-a murit cineva drag, nu ar trebui sa iti para rau pentru acestea.... Adevaratul crestin este omul impacat cu toate, modelul lui Iov: Domnul a dat, Domnul a luat! Fie numele Lui binecuvantat!
Cand o sa am si eu un strop din intelepciunea asta, voi fi invatat ca tacerea e de aur... pana atunci, umplu forumul...

Dar sfintii in pustie,care au venit dupa o viata pacatoasa, asta au facut,si-au retrait pacatele toata viata si s-au pocait pt ele.Eu chiar credeam ca trebuie sa ne traim pacatul,sa ni-l reamintim mereu,chiar daca e trecut .
Cat despre umplutul forumului de care zici,si eu ma urasc si fac ce nu as vrea,dar nu stim noi ce e mai bine. Dumnezeu ne caleste tocmai prin slabiciunile noastre!

[glykys]

Citat:
În prealabil postat de glykys
8. Intrebat-a avva Pamvo pe avva Antonie : ce voi face ?
Zis-a lui batranul : sa nu fii nadajduindu-te spre dreptatea ta, nici sa te caiesti pentru lucrul trecut; si stapaneste-ti limba si pantecele.

În prealabil postat de iustin10

Nu inteleg cum sa nu te caiesti pt lucrul trecut?

Intamplator am gasit un raspuns si mi-am adus aminte ca nu am clarificat candva acest aspect. Iata ce spune parintele Teofiul Paraian:

"Este un cuvant care-mi place mie, un cuvant pe care, de fapr, nu l-am auzit la nimeni, dar eu il spun mereu: pocainta se face cu fata spre viitor, nu cu fata spre trecut! Fiecare dintre noi am realizat un trecut al nostru. Pana in clipa de fata avem un trecut si un prezent. Prezentul este timpul nostru adevarat, toate le realizam in prezent si le realizam in prezent pentru trecut si pentru viitor. Chiar si in vesnicie, viitorul il vom trai ca prezent....
Noi nu suntem niste tanguitori, cu fata spre trecut, ci suntem niste activi, cu fata spre viitor, vrand sa realizam in viitor ceea ce n-am realizat in trecut. Pentru ca pacatele, odata facute, nu mai pot fi compensate, nu poti face altceva pentru pacatele pe care le-ai facut, dar poti sa te pregatesti ca faci virtuti care sa te opreasca pentru viitor sa nu mai pacatuiesti. Asta inseamna sa faci pocainta cu fata spre viitor, adica sa nu te tanguiesti pentru cele irecuperabile, ci sa te silesti pentru cele de care esti capabil. Eu le spun oamenilor mereu sa astupe trecutul negativ cu un trecut pozitiv, sa-l astupe cu o viata care sa-l recomande de acum incolo. Asta-i pocainta cu fata la viitor!" (Din ospatul credintei, ed. II).

Tare bland si linistitor acest parinte, iar vorbele sale aduc atata pace si bucurie...

Avva Silvan a zis: "Eu sunt un rob si stapanul mi-a zis: <<Tu munceste pentru mine si eu te hranesc. Nu cauta sa stii de unde: daca am, daca fur sau daca imprumut. Nu cauta! Munceste, atat, iar eu te hranesc>>. Asadar, daca muncesc, mananc din plata mea. Daca nu muncesc, mananc din milostenie".

Un frate s-a dus la avva Silvan, pe muntele Sinai si, vazandu-i pe fratii de acolo lucrand, i-a zis batranului: "Nu lucrati pentru hrana pieritoare, caci Maria si-a ales partea buna". Batranul ii zice ucenicului sau: "Zaharia, da fratelui o carte si pune-l in chilie fara nimic altceva". Pe la ceasul al noualea, fratele a inceput sa traga cu ochiul spre usa, daca nu trimit pe cineva sa-l cheme la masa. Dar cum nimeni nu l-a chemat, s-a sculat si a venit sa-l intrebe pe batran: "Avva, fratii n-au mancat astazi?". Batranul ii zice: "Ba da". Fratele: "Si de ce nu m-ati chemat si pe mine?". Batranul: "Fiindca tu esti un induhovnicit, nu ai nevoie de mancarea asta [pieritoare]. Noi, oameni trupesti fiind, vrem sa mancam si de aceea lucram. Tu ti-ai ales partea buna, citind toata ziua si nepoftind hrana trupeasca". Cand a auzit aceasta fratele s-a inchinat si a zis: "Iarta-ma, avva". Batranul ii zice: "Maria are neaparat nevoie de Marta, caci datorita Martei este laudata si Maria".