1 Martie - 8 Martie

[ory]

În prealabil postat de anna21

Iubirea pe care o pretind copilului este una: sa asculte de parinti.
Cand va creste.. iubirea se va manifesta prin ascultarea de Hristos.
Sa iubesti pe cineva inseamna sa-ti doresti sa ajunga in rai.
Asta este felul in care i-am explicat copilului iubirea. Nu m-am priceput mai bine.

Da, cred ca astfel de sarbatori NU-si au locul in calendarul unui crestin. Mi se pare ca diminueaza importanta si semnificatia adevaratelor sarbatori (la modul subiectiv, desigur)...
(eu nu-mi sarbatoresc ziua de nastere si nici revelionul. Si am urmatoarea regula cu sotul meu: daca simte nevoia sa-mi daruiasca un cadou de ziua mea de nastere.. poate sa o faca oricand in timpul anului :))

Wow ! Ce gandire ? ! Esti sigura ca asta vrei si esti sigura ca asta-ti este de folos ?
S-ar putea ca atunci cand vei dori sa primesti , totusi, un cadou in cinstea zilei de nastere, sa fie prea tarziu si sa realizezi ca dorinta partenerului de-a darui si de-a conferi sens unei zile deosebite sa se indrepte spre o alta persoana care stie sa aprecieze.
Cred ca te-ai cam bagat cu capul inainte prin aceasta tendinta de-a privi credinta departajat de atatea lucruri inofensive, pana la urma, care ne infrumuseteaza viata, asa cum o face o mancarica buna, un vin bun, o invitatie de oameni buni la care nu renuntam...Cred ca exageram si gresim daca credem ca astfel indepartand manifestarile sociale in semn de bucurie, L-am apucat pe Dumnezeu de un picior .
Nu, nicidecum !
Prima data credinta, mai ales credinta cea persistenta si constienta, adica de calitate, vine din interior, din constiinta faptului ca sentimentele noastre trebuie sa fie mai curate, mai sincere , apoi sa incercam sa ne ostenim cumva ridicandu-ne din lene si nepasare, si ajutand pe cei din jur cum putem, chiar si atunci cand nu putem si nu am dori acest lucru. Sa ne rugam in intimitatea noastra, dar fara sa lezam sau sa ignoram necesitatea celui de langa noi si protectia fata de acestia. Sa-l determinam pe cel de langa noi sa urmeze calea cea buna, dar nu impunandu-i si razvratindu-ne, ci cu rabdare si cu exemplul de sine demn de luat in consideratie.
Sa ajungi sa contesti o manifestare sociala nevinovata pe considerente religioase, trebuie sa ajungi la un anumit grad de credinciosie care sa depaseasca cu mult un statut social si familial normal , deci sa fii altfel din multe puncte de vedere, iar aceasta presupune mult sacrificiu si multa munca si daruire, nu topaind sporadec la cele care ni se par noua mai convenabil de combatut.
Nu stiu cum se pocaiesc unii, dar multi se avanta in infranari inutile, ignorand adevaratele valori spirituale cu adevarat vrednice de luat in consideratie si, destul de greu de infaptuit.
Oricum, esti mamica, deci esti o femeie si o sotie deosebita...ai grija de feminitatea ta fiindca nu spune nicaieri ca trebuie sa ti-o conteste credinta.