Biserica si discriminarea femeii

[o_tzaranca]

În prealabil postat de sophia

@Anna21
"
Si ce intelegi prin nepatimire (pacat sau mantuire)? Adica de ex. barbatii impotenti, sau femeile la menopauza sunt mantuiti, sau dimpotriva, mai pacatosi decat ceilalti.

uite de ce mi-au sarit capacele

anna21 ..te rog eu spune daaaa
ne mantuim la menopauza si inchidem draq odata threadul asta

spune da ,te rog

[anna21]

În prealabil postat de o_tzaranca

uite de ce mi-au sarit capacele

anna21 ..te rog eu spune daaaa
ne mantuim la menopauza si inchidem draq odata threadul asta

spune da ,te rog

Imi pare rau, tzarancutza.. incerc si eu sa ma fac intzeleasa.
Nu mai postez pe aceasta tema (aici).
Post binecuvantat.

[anna21]

"Sufletul nu poate avea pace dacă nu va cugeta la legea lui Dumnezeu ziua şi noaptea [Ps 1, 2], căci această lege e scrisă de Duhul Sfânt; dar din Scriptură Duhul Sfânt trece în suflet şi sufletul simte în el o dulceaţă plăcută şi nu mai vrea să iubească cele pământeşti, pentru că iubirea celor pământeşti pustieşte sufletul şi atunci el cade în urât şi nepăsare şi nu mai vrea să se roage lui Dumnezeu. Vrăjmaşul însă, văzând că sufletul nu mai e în Dumnezeu, îl zdruncină şi îi seamănă liber în minte ce vrea el, goneşte sufletul de la un gând la altul şi astfel acesta îşi pierde toată ziua în această neorânduială şi nu poate vedea curat pe Domnul." (Cuv. Siluan Athonitul)

despre ce inseamna sa-L iubesti pe Dumnezeu:
"Inima mea s-a îndrăgostit de Tine, Doamne, şi de aceea tânjesc după Tine şi cu lacrimi Te caut.Tu ai împodobit cerul cu stele, văzduhul cu nori, pământul cu mări, râuri şi grădini înverzite în care cântă păsări, dar sufletul meu s-a îndrăgostit de Tine şi nu mai vrea să privească această lume, cu toată frumuseţea ei.Numai pe Tine Te doreşte sufletul meu, Doamne. Privirea Ta liniştită şi blândă nu o pot uita şi cu lacrimi Te rog: „Vino şi Te sălăşluieşte întru mine şi curăţeşte-mă de toată întinăciunea. Tu vezi din înălţimea sfintei Tale slave cum tânjeşte sufletul meu după Tine; nu mă lăsa pe mine, robul Tău; auzi-mă când strig Ţie ca Prorocul David: «Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta» [Ps 50,1]". (tot Cuv. Siluan Athonitul)

Mai pot gasi multe exemple.
M-au miscat aceste citate.. imi dau seama ca eu deloc nu-L iubesc pe Dumnezeu.. vorbesc mult despre El si deloc nu-L cunosc.
Cand un om Il iubeste pe Dumnezeu cu adevarat, atunci aceasta lume devine nimic.
Traditie 1 a dat citate din Sripturi, nu le mai reiau.

(acum gata, incerc sa nu mai postez aici)

[o_tzaranca]

pacat...

edit: am zis pacat?,care pacat...

[Fani71]

În prealabil postat de anna21

...nu mai vrea să iubească cele pământeşti, pentru că iubirea celor pământeşti pustieşte sufletul şi atunci el cade în urât şi nepăsare şi nu mai vrea să se roage lui Dumnezeu...

....dar sufletul meu s-a îndrăgostit de Tine şi nu mai vrea să privească această lume, cu toată frumuseţea ei....

1. Depinde ce intelegi prin 'lume'. Cuvantul lume are in Biblie si la Parinti in general o semnificatie tehica, mai ales in sintagma 'lumea aceasta'. Inseamna lumea insemnata de diavol, sub stapanirea lui. Tot asa cum 'trupul' (la chair in franceza, cred ca trupul este termenul rmanesc corespunzator) in Biblie, nu insemana corp, inseamna trupul sub stapanirea pacatului.

2 Calea nu este pentru toti negarea a tot ce este in lume, ci este mai intai iubirea si schimbarea (transfigurarea) lucrurilor pe care le traim. Nu suntem toti calugari. Este o cale diferita.
Avem noi dreptul sa uitam cu totul de cele pamantesti cand suntem casatoriti si avem copii? Cum sa uit eu de cele pamantesti, cand trebuie sa spal vasele si sa arunc gunoiul? mai degraba trebuie sa le fac cu rugaciune si multumire si dragoste (la fel si pe cele placute) O sfanta (parca - sau era doar o cateheta care vorbea de viata de familie, nu mai stiu) spunea ca 'il gaseste pe Hristos si in lighianul de spalat vasele'.

Imi amintesc de un sfant care spunea despre rugaciunea continua desi avem treburi de facut: este ca si cum ne-am face treburile in fata tronului unui rege. Ne continuam treaba dar avem constiinta prezentei Lui.
Cam asa ar trebui si noi sa facem ce avem de facut, si grele si usoare, si placute si neplacute.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de Fani71

1. Depinde ce intelegi prin 'lume'. Cuvantul lume are in Biblie si la Parinti in general o semnificatie tehica, mai ales in sintagma 'lumea aceasta'. Inseamna lumea insemnata de diavol, sub stapanirea lui. Tot asa cum 'trupul' (la chair in franceza, cred ca trupul este termenul rmanesc corespunzator) in Biblie, nu insemana corp, inseamna trupul sub stapanirea pacatului.

2 Calea nu este pentru toti negarea a tot ce este in lume, ci este mai intai iubirea si schimbarea (transfigurarea) lucrurilor pe care le traim. Nu suntem toti calugari. Este o cale diferita.
Avem noi dreptul sa uitam cu totul de cele pamantesti cand suntem casatoriti si avem copii? Cum sa uit eu de cele pamantesti, cand trebuie sa spal vasele si sa arunc gunoiul? mai degraba trebuie sa le fac cu rugaciune si multumire si dragoste (la fel si pe cele placute) O sfanta (parca - sau era doar o cateheta care vorbea de viata de familie, nu mai stiu) spunea ca 'il gaseste pe Hristos si in lighianul de spalat vasele'.

Imi amintesc de un sfant care spunea despre rugaciunea continua desi avem treburi de facut: este ca si cum ne-am face treburile in fata tronului unui rege. Ne continuam treaba dar avem constiinta prezentei Lui.
Cam asa ar trebui si noi sa facem ce avem de facut, si grele si usoare, si placute si neplacute.

Ce frumos si sanatos gandesti!

Ma intreb si eu...de ce vad unii oameni numai rau si pacat in jur, ei pe Dumnezeu si sfintenia nu o pot vedea pe pamant totusi? Mi se pare ceva extrem de grav...si nu inteleg cum de poate gandi astfel, pur si simplu sa tot spui ca sa te lepezi de lume ca de un mare pacat ...si atat, asta e lumea chiar?...sau de fapt se face referire la pacat si atat, dar logic fiind faptul ca lumea e si frumoasa....fiind creatia lui Dumnezeu, si nu a diavolului...asa cum s-ar deduce din aceste perceptii negre!!

În prealabil postat de AndruscaCIM

Ce frumos si sanatos gandesti!

Ma intreb si eu...de ce vad unii oameni numai rau si pacat in jur, ei pe Dumnezeu si sfintenia nu o pot vedea pe pamant totusi? Mi se pare ceva extrem de grav...si nu inteleg cum de poate gandi astfel, pur si simplu sa tot spui ca sa te lepezi de lume ca de un mare pacat ...si atat, asta e lumea chiar?...sau de fapt se face referire la pacat si atat, dar logic fiind faptul ca lumea e si frumoasa....fiind creatia lui Dumnezeu, si nu a diavolului...asa cum s-ar deduce din aceste perceptii negre!!

Andrusca, te-as ruga sa te gandesti la urmatoarea intrebare: dca tot ce ne inconjoara este creatia lui Dumnezeu, atunci de ce le-a dat sfintilor, care traiau retras de lume, deci nu expusi atator ispite, cum suntem noi astazi, darul deosebirii duhurilor?
Poate astfel vei realiza si tu, ca lumea e departe de a fi doar creatie a lui Dumnezeu, deci numai benefica. Si ca perceptiile negre isi au si ele rostul lor, in drumul nostru spre mantuire. "Tine mintea in iad!"

[Fani71]

În prealabil postat de Miha-anca

Andrusca, te-as ruga sa te gandesti la urmatoarea intrebare: dca tot ce ne inconjoara este creatia lui Dumnezeu, atunci de ce le-a dat sfintilor, care traiau retras de lume, deci nu expusi atator ispite, cum suntem noi astazi, darul deosebirii duhurilor?
Poate astfel vei realiza si tu, ca lumea e departe de a fi doar creatie a lui Dumnezeu, deci numai benefica. Si ca perceptiile negre isi au si ele rostul lor, in drumul nostru spre mantuire. "Tine mintea in iad!"

Sigur, este nevoie si de renuntare! este nevoie si de retragere din lume!
Insa nu numai.
Dintotdeauna au existat si pustnici, si calugari, dar si multi, multi omani casatoriti.
Dumnezeu i-a aratat sfantului Antonie ca nu el era cel mai sfant, cu toata asceza lui (insensul de nevointa, de renuntare pura, cum ziceai mai sus). L-a dus la un cizmar, om casatorit, cu copii. Si sfantul l-a intrebar: ce faci tu? Cizmarul pana la urma i-a zis: stau in poarta si lucrez, si de cate ori trece cineva zic 'acesta se va mantui, iar eu nu'. Un om care traia viata de familie, isi vedea de treaba, dar avea smerenie.

Isi au luocul si perceptiile pe care le numesti negre, dar si vederea frumusetii creatiei si regasirea lumii din prima zi a ei.

Iti amintesti de acel sfant din pateric (nu mai stiu care) care, vazand o curtizana care umbla aproape goala pe strada, in loc sa tina o predica de morala sau sa isi intoarca ochii in fata ispitei, ii da slava lui Dumnezeu pentru frumusetea creatiei? Poate nu este un exemplu bun, dar oarecum se potriveste si el in discutia noastra.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de Miha-anca

Andrusca, te-as ruga sa te gandesti la urmatoarea intrebare: dca tot ce ne inconjoara este creatia lui Dumnezeu, atunci de ce le-a dat sfintilor, care traiau retras de lume, deci nu expusi atator ispite, cum suntem noi astazi, darul deosebirii duhurilor?
Poate astfel vei realiza si tu, ca lumea e departe de a fi doar creatie a lui Dumnezeu, deci numai benefica. Si ca perceptiile negre isi au si ele rostul lor, in drumul nostru spre mantuire. "Tine mintea in iad!"

Pai nu e doar benefica, asta e adevarat...dar totusi exista si au existat sfinti care au trait si in mijlocul lumii...si nu numai restrasi.

Cred ca exista doua tipologii de oameni, aceia care vor sa se izoleze de lume pentru ca asa simt...si aceia care nu simt acest lucru, insa cu siguranta nu numai cei care se retrag se mantuiesc...eu asa cred.

Eu dupa cum se vede nu inteleg acest mod de gandire, si nu vreau sa gandesc asa...ma intristeaza si pe mine multe din cele prezente in societate/lume, insa in egala masura ma si impresioneaza multe lucruri frumoase...extrem de multe, si astfel nu pot gandi ca lumea e rea...pentru ca nu e rea, e si rea...dar e si buna.