Până unde merge ascultarea de duhovnic

[The_Fallen]

Dar Ory, tocmai aceasta este problema, ca duhovnicul se presupune ca atunci cand da un sfat este sub influienta Sf Duh si altfel nu ar da, daca este in masura sa dea sfaturi duhovnicesti se cunoaste pe sine si stie cand nu este in comuniune cu sf Duh.
Iar daca incepem sa privim sfaturile lui prin prisma limitata a cunostintelor teologice personale si a experientelor spirituale personale ajungem la erezia sectelor care tot asa au inceput.

[ory]

Poate ca unele sfaturi care creeaza vre-o revelatie, sunt insuflate de Duhul Sfant, insa sfaturile de peste zi care se dau crestinilor tin, mai degraba, de experiente duhovnicesti, de lucrurile invatate in timp, de cunostinte si intelepciunea prorpie. Dar, bine-nteles, tin si de cat de capabil se dovedeste a fi un preot si de personalitatea acestuia.
Oamenii sunt oameni, duhovnicii sunt oameni, crestinii sunt oameni....si ne comportam ca atare .
Cred in harul preotului dar nu ma dedic in totalitate conceptiilor acestuia si sfaturilor lui, nu as avea cum...este absurd, pana la urma ! Tine de gandirea fiecaruia dintre noi, o gandire ce ne calauzeste dincolo de lucrurile pe care le intampinam.
Trebuie sa existe un echilibru.
Chiar, cine spune ca sfatul preotului se presupune a fi insuflat de Duhul Sfant ? Ceva nu suna bine, totusi, nu are cum ! Preotul este si el om cu neputinte si virtuti, cu o anumita educatie si mediul in care s-a dezvoltat, cu instincte si simtiri, cu invataminte si principii...care pot sa difere de la un preot la altul, asa cum pot sa difere si la crestini.
Sau cine spune ca sfatul preotului nu trebuie si rationat de catre cel care-l primeste ?
Multe dintre conceptiile crestine par , mai degraba, lucruri fantastice, poate ca de aceia ne rezumam de cele mai multe ori la " povestirea lor " si la aplicarea lor doar la nivel teoretic, fiindca, nu ma indoiesc de faptul ca oamenii, in mare parte, discern in mod individual asupra propriilor decizii.

Pana unde merge ascultarea de duhovnic (bun)? Pana unde ne lasa propria noastra mandrie si celelalte pacate pe care le mai avem. Cand vom fi scapat de toate pacatele, vom asculta; pana atunci, mai mult ne facem... din pacate. Ferice de cei, care fac ascultare si acum. Eu sunt dintre cei mandri si fatarnici, dar siu macar ca e bine sa ascultam de duhovnic, intru Hristos, nu altfel.

[sophia]

@Anca - vorbesti in unele postari de ceea ce te invata pe tine duhovnicul si as vrea sa-ti dau un sfat omenesc.
Daca tu ai intr-adevar un duhovnic asa cum trebuie sa fie, cum scrieti voi aici ca ar trebui sa fie, ca eu nu ma pricep, un duhovnic cu care sa poti comunica bine, sa te sfatuiasca in orice, atunci discuta serios cu el anumite probleme care la tine nu sunt in regula.
Cere-i sfatul la intrebari ca:
1. Credinta: teorie (carti, rugaciuni, etc.) si iubire de aproape (in fapte)
Ce este aceasta iubire? Ce trebuie sa fac?
Cum sa ma port cu oamenii?
2. Vorbesc unor oameni pe un forum ortodox si tot incerc sa-i conving numai de partea teoretica : Sf. Parinti, post, abstinenta etc. si oamenii nu ma inteleg, iar eu ii consider ne-ortodoxi. Este corect? Sunt ei vinovati, sau eu? Ce trebuie sa-i invat?
3. Credinta mea trebuie sa stea numai in scrieri si Sf.Parinti, sau trebuie sa fiu si mai buna, blanda, sa iubesc oamenii si sa-i ajut cand sunt necajiti si disperati.

Si dupa ce-l intrebi asta, spune-ne si noua.
Eu imi tot notez, poate intr-o zi oi avea timp si ragaz sa vorbesc si eu cu preotul meu sa-l intreb. Dar nu-mi prea fac iluzii.

[sophia]

Intrebarea initiala era putin alta.
Florina a pus aici o intrebare dificila.
Duhovnicul are Har si trebuie sa asculte si el de ceva: de Dumnezeu si mai apoi de sfinti.
Acum depinde si de ce fel de sfat i se cere.
Daca el da un sfat gresit, impotriva celor spuse de Sf.Parinti, nu-l mai ascultam?
Cam asa era intrebarea.

Eu ma intre acum: cati dintre noi stim total pe Sf.Parintii, ca sa judecam sfatul duhovnicului? Si daca nu stim ca este gresit ce facem?
Iar daca este gresit si noi stim asta totusi?
Si mai este ceva: sunt oameni, din cate am vazut aici pe forum, caci repet, eu nici acum n-am inteles cat, ce anume intrebam/spunem duhovnicului, care cer sfat in orice prostie din viata, de la scama, pana la relatii intime, sau gatit, sau mama soacra, sau boli, sau alte lucruri intime sau private ale familiei.
Si ce sfat pot sa astepte si sa primeasca acesti oameni?
Cat stie un duhovnic si mai ales cata competenta si drept are sa se amestece si sa sfatuiasca in toate domeniile omenesti?
Oare nu greseste si el?
Si atunci sa-l ascultam, chiar daca este in mod vadit un sfat gresit? Un sfat care face mai mult rau...
Duhovnicul capata un Har, nu unul, doua chiar, sau trei: al preotiei, al duhovniciei, si alte harisme speciale (clar-vazator sau vidnectaor, sau cum mai ziceti voi).
Dar el este un om totusi, cu anumita gandire si simtire si invatatura.
Unul poate spune intr-un fel, altul total invers, in aceeasi chestiune.
Cine are dreptate? Cum procedam noi?

Asta este intrebarea. In credinta, teologie mai precis, ascultam de el, ca el stie mai bine, asta a studiat, asta este harul lui. Dar in altele?

Uite exemplul cel mai clasic si tipic:
Un duhovnic zice: femeia sa nu intre in biserica la anumite zile, sa nu faca aia si aia. Femeia este murdara, pacatoasa de la Eva citire.
Altul zice: femeia este curata, sa vii la mine oricand, sa faci, etc.
N-ai voie sa nu vii la biserica etc. Iisus a spus asa, etc.

Ei cum facem, ce ascultam? Cred ca la asta se referea intrebarea initiala.

[anna21]

În prealabil postat de sophia

Intrebarea initiala era putin alta.
Florina a pus aici o intrebare dificila.
Duhovnicul are Har si trebuie sa asculte si el de ceva: de Dumnezeu si mai apoi de sfinti.
Acum depinde si de ce fel de sfat i se cere.
Daca el da un sfat gresit, impotriva celor spuse de Sf.Parinti, nu-l mai ascultam?
Cam asa era intrebarea.

Eu ma intre acum: cati dintre noi stim total pe Sf.Parintii, ca sa judecam sfatul duhovnicului? Si daca nu stim ca este gresit ce facem?
Iar daca este gresit si noi stim asta totusi?
Si mai este ceva: sunt oameni, din cate am vazut aici pe forum, caci repet, eu nici acum n-am inteles cat, ce anume intrebam/spunem duhovnicului, care cer sfat in orice prostie din viata, de la scama, pana la relatii intime, sau gatit, sau mama soacra, sau boli, sau alte lucruri intime sau private ale familiei.
Si ce sfat pot sa astepte si sa primeasca acesti oameni?
Cat stie un duhovnic si mai ales cata competenta si drept are sa se amestece si sa sfatuiasca in toate domeniile omenesti?
Oare nu greseste si el?
Si atunci sa-l ascultam, chiar daca este in mod vadit un sfat gresit? Un sfat care face mai mult rau...
Duhovnicul capata un Har, nu unul, doua chiar, sau trei: al preotiei, al duhovniciei, si alte harisme speciale (clar-vazator sau vidnectaor, sau cum mai ziceti voi).
Dar el este un om totusi, cu anumita gandire si simtire si invatatura.
Unul poate spune intr-un fel, altul total invers, in aceeasi chestiune.
Cine are dreptate? Cum procedam noi?

Asta este intrebarea. In credinta, teologie mai precis, ascultam de el, ca el stie mai bine, asta a studiat, asta este harul lui. Dar in altele?

Uite exemplul cel mai clasic si tipic:
Un duhovnic zice: femeia sa nu intre in biserica la anumite zile, sa nu faca aia si aia. Femeia este murdara, pacatoasa de la Eva citire.
Altul zice: femeia este curata, sa vii la mine oricand, sa faci, etc.
N-ai voie sa nu vii la biserica etc. Iisus a spus asa, etc.

Ei cum facem, ce ascultam? Cred ca la asta se referea intrebarea initiala.

O sa dau o opinie personala, cu care unii poate nu sunt de acord.
Eu cred ca mantuirea depinde in foarte mare masura de noi.. si este foarte gresit sa cautam "justificare" neputintelor noastre in "cantitatea de har" pe care o detine duhovnicul (stiu ca nu se poate masura, totusi unii incearca sa o masoare).
Intrebi "oare nu greseste si duhovnicul"?
1. In primul rand: te rogi pentru el ca sa-l miluiasca Domnul nostru Iisus Hristos, sa-l tina in dreapta credinta, sa-i dea intelepciune etc..?
2. Te pregatesti temeinic pentru spovedanie? Cauti sa-ti vezi pacatele? Cauti in indreptare de spovedanie? Te rogi sa ai pocainta adevarata? etc..
3. Cauti sa te lepezi de toate "scuzele" (genul: acela m-a pus, nevoia m-a impins etc..) si sa-ti asumi propriile pacate fara a cauta vinovati in jur pentru caderile tale?
4. Te rogi inainte de a te spovedi (ca parte din pregatire) ca sa-ti fie de folos duhovnicesc?
5.Esti constienta ca modul in care te prezinti la spovedanie este hotarator pentru ceea ce-ti va spune parintele duhovnic? Adica: sa nu incerci sa minti micsorand pacatele, sa nu te mandresti, sa nu infloresti evenimentele pentru a cauta compasiune! Esti sincera fata de tine? (daca da, spune-mi , te rog, cum faci! Eu cred ca cel mai greu lucru posibil este a fi sincer fata de tine!)
etc.

Per scurt: pana la a da vina pe duhovnic, trebuie sa privim intai catre noi!

Daca te duci acolo cu jumatate de adevar, daca te mandresti (poate inconstient, desigur), daca te justifici si cauti vinovati, daca vrei sa ti se usureze constiinta altfel decat prin asumarea pacatelor si Taina Spovedaniei (adica daca vei cauta iubire de carton si sfaturi "psihologice").. atunci sa nu te miri de rezultate.

(Aaa.. sa mai mentionez ca pocainta nu se incheie cu Sf. Spovedanie? Desigur, primim iertare de pacate. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa le uitam. Nu. Trebuie sa le tinem inaintea ochilor, nu sa le scoatem din minte crezand ca gata, suntem fara de pata!)

[sophia]

@Anna - eu am dat un exemplu f.clar pentru discutia de aici.
Tu vorbesti despre cu totul altceva, la general.
Raspunde te rog la exemplul dat de mine, care este f.real, inclusiv pe acest forum.
Nu e vorba sa gasim vinovati, ci cum sa facem, pe cine sa ascultam si ce anume sa luam de bun.
Concret Anna: daca tie iti spune duhovnicul sa vii oricand la biserica, chiar si anumite zile si perioade si sa faci si anumite lucruri in biserica, tu ce faci? Il asculti, sau nu?

Unii preoti spun asa, altii invers, din cate spun userii aici pe forum.
Este numai n exemplu din multele dezlegari si pareri diferite ale preotilor.
Si este derutant sa le vezi.
Eu ma iau acum dupa preotul meu. Dumnezeu stie mai departe.

[anna21]

În prealabil postat de sophia

Asta este intrebarea. In credinta, teologie mai precis, ascultam de el, ca el stie mai bine, asta a studiat, asta este harul lui. Dar in altele?

Uite exemplul cel mai clasic si tipic:
Un duhovnic zice: femeia sa nu intre in biserica la anumite zile, sa nu faca aia si aia. Femeia este murdara, pacatoasa de la Eva citire.
Altul zice: femeia este curata, sa vii la mine oricand, sa faci, etc.
N-ai voie sa nu vii la biserica etc. Iisus a spus asa, etc.

Ei cum facem, ce ascultam? Cred ca la asta se referea intrebarea initiala.

Nu am nevoie sa intreb deoarece exista oprire clara!
De ce sa-l intreb daca eu am citit deja ca nu este voie? Ca sa-l ispistesc? (Adica eu banuiesc ca exista un canon.. ma informez si gasesc ca nu am voie.. si apoi intreb duhovnicul ca sa-i servesc propriile mele nemultumiri/ indoieli etc.. se numeste ca-l ispitesc!)
Deocamdata nu am gasit un Molitfelnic online, dar am gasit un site cu canoane care nu are pagina de cautare, din nefericire...

Suntem datori sa ne informam.
De altfel, mie mi s-a dat destul de citit (canon).. nu de citit, ci de STIUT!

În prealabil postat de Miha-anca

Pana unde merge ascultarea de duhovnic (bun)? Pana unde ne lasa propria noastra mandrie si celelalte pacate pe care le mai avem. Cand vom fi scapat de toate pacatele, vom asculta; pana atunci, mai mult ne facem... din pacate. Ferice de cei, care fac ascultare si acum. Eu sunt dintre cei mandri si fatarnici, dar siu macar ca e bine sa ascultam de duhovnic, intru Hristos, nu altfel.

Pana unde merge ascultarea de duhovnic? Pana la moarte, ca in povestirea de mai jos a Pr. Calistrat.
http://www.crestinortodox.ro/carti-o...nic-81115.html

E bine sa stim ca toti suntem supusi greselilor. Atat credinciosii cat si duhovnicii se lupta cu pacatele si cu ispitele asa cum pot. Bine e ca si credinciosul sa se informeze pentru a avea discernamant duhovnicesc.

Desigur, ascultarea are o suma de calitati atunci se face spre spor duhovnicesc. Uneori, insa, cand duhovnicul are momente de cadere, sufera si credinciosii. De aceea cred ca ascultarea merge pana la pacat, pana la erezie.