Despre ascultarea de duhovnic

• « Inapoi
• Inainte »

Am avut aici in sat o batrana, Ruxanda, care era bolnava de ciroza si de acum isi vomita ficatul. Eram in saptamana branzei, vinerea, mai erau doua zile si trebuia sa inceapa postul. Ca sa vezi cum cei aflati pe patul de moarte asculta de duhovnic, ca sa vezi cat e de mare taina aceasta a duhovniciei.

Ma cheama nora ei si-mi spune: "Parinte, soacra mea e slaba, te rog daca vrei sa vii s-o impartasesti ca se duce". Eu mi-am luat Sfintele Taine la mine, epitrahilul si tot ce mi-a trebuit, ajung la ea acasa, intru in casa si vad asa, ca un schelet, cu o burta mare in fata. Zic: "Ce faci, bunica?" "Bate moartea la usa. E gata." "Nu-i gata, ai mancat azi?" "Am mancat." "Nu te pot impartasi. Maine e sambata, mananci carne, ca-i Lasata Secului, duminica bei tuica si vin, ca-i Lasata Secului, faci acolo o frigare mare de gaina cu smantana si de luni incepi sa postesti. Vineri vin sa te impartasesc. N-ai voie sa mori pana vineri. Daca vine ingerul sau Dumnezeu si-ti spune ca trebuie sa te ia, ii spui asa, ca parintele Calistrat a spus sa traiesc pana vineri." "Parinte, mai prind eu vinerea?" "Taci din gura ca nu mori, fa ascultare!" Si-mi iau epitra hi lul si vin acasa.

Vineri termin eu slujba la biserica, Liturghia inainte-sfintita, cum se face in acea saptamana, si-mi aduc aminte in jur de ora unu: "Baba mea, saraca, trebuia de dimineata sa ma duc s-o impartasesc". M-am luat cu Liturghia inainte-sfintita, cu slujbe mai lungi, cum sunt in prima saptamana, cu cuvinte de folos, cu acatiste si s-a facut vreo unu si ceva. Si vine in ograda un om pe care il stiam eu, cu Aro. Zic: "Avem o treaba urgenta. Hai, ca moare cineva si ramane neimpartasit, hai cu mine ca n-avem timp, discutam dupa aia". Zis si facut. M-am suit in Aro si direct la ea, in celalalt capat de sat, ca-s vreo trei kilometri.

Cand ajung la usa casei ei, nora imi zice: "Hai, parinte, ca are deja halucinatii". "Ce halucinatii are? Ce face, ia s-aud." "De azi dimineata tot spune asa: Nu ma puteti lua, ca nu a ajuns inca parintele, aveti oleaca de rabdare, inchideti poarta, deschideti fereastra, hai, stati pe laita si asteptati. Intreb: Mama, dar ce vezi?. Dar tu n-ai minte? Nu-i vezi cat sunt de frumosi? Uite cum asteapta saracii, sa ma ia, dar daca parintele intarzie?" Vai, parinte, numai aiurea vorbeste." "Ei, vorbeste aiurea! Aiurea esti tu care nu stii ce inseamna moartea, ea stie ce spune." Intru in casa si zic: "Ei, bunica, vezi ca n-ai murit?" "Vai, parinte, de azi de dimineata ma asteapta, saracii; iaca-s truditi si ei de atata asteptare, le-am zis sa mai sada oleaca pe laita." "Dar cine-s, bunica, cum is, ce vezi? Ca eu nu vad nimic." "Ei, uite cat sunt de frumosi! Ia ca, ma asteapta! Cat is de bucurosi ca ai venit!" "Las sa fie bucurosi."

Ii fac dezlegarea, ii dau Sfintele Taine in gura si-mi zice: "Parinte, ma ajuti sa ma intorc cu fata la perete?" "Da, bunica, numaidecat te intind cu fata la perete." Zice: "Ce dorinta vrei mata sa-ti indeplinesc eu inainte de a muri?" "Sa-mi indeplinesti una singura: daca ai sa te intalnesti cu mama mea, sa-i spui de la mine c-o rog sa se roage pentru mine." Si zic: "Mori sanatoasa". "Iaca, acuma mor, ca nu mai au nici ei rabdare sa ma astepte." Si se intoarce cu fata la perete si se intinde asa, cu zece centimetri mai lunga decat era, si ramane nemiscata.

Si-i zic nora-si: "Pune mana pe ea, vezi ce-i cu ea, e vie, e moarta?" Eu eram deja la usa, imi luasem epitrahilul. Spune: "Cand ajungeti la manastire sa i se traga clopotul, ca a murit".

• « Inapoi
• Inainte »