Până unde merge ascultarea de duhovnic

[anna21]

În prealabil postat de sophia

Intrebarea initiala era putin alta.
Florina a pus aici o intrebare dificila.
Duhovnicul are Har si trebuie sa asculte si el de ceva: de Dumnezeu si mai apoi de sfinti.
Acum depinde si de ce fel de sfat i se cere.
Daca el da un sfat gresit, impotriva celor spuse de Sf.Parinti, nu-l mai ascultam?
Cam asa era intrebarea.

Eu ma intre acum: cati dintre noi stim total pe Sf.Parintii, ca sa judecam sfatul duhovnicului? Si daca nu stim ca este gresit ce facem?
Iar daca este gresit si noi stim asta totusi?
Si mai este ceva: sunt oameni, din cate am vazut aici pe forum, caci repet, eu nici acum n-am inteles cat, ce anume intrebam/spunem duhovnicului, care cer sfat in orice prostie din viata, de la scama, pana la relatii intime, sau gatit, sau mama soacra, sau boli, sau alte lucruri intime sau private ale familiei.
Si ce sfat pot sa astepte si sa primeasca acesti oameni?
Cat stie un duhovnic si mai ales cata competenta si drept are sa se amestece si sa sfatuiasca in toate domeniile omenesti?
Oare nu greseste si el?
Si atunci sa-l ascultam, chiar daca este in mod vadit un sfat gresit? Un sfat care face mai mult rau...
Duhovnicul capata un Har, nu unul, doua chiar, sau trei: al preotiei, al duhovniciei, si alte harisme speciale (clar-vazator sau vidnectaor, sau cum mai ziceti voi).
Dar el este un om totusi, cu anumita gandire si simtire si invatatura.
Unul poate spune intr-un fel, altul total invers, in aceeasi chestiune.
Cine are dreptate? Cum procedam noi?

Asta este intrebarea. In credinta, teologie mai precis, ascultam de el, ca el stie mai bine, asta a studiat, asta este harul lui. Dar in altele?

Uite exemplul cel mai clasic si tipic:
Un duhovnic zice: femeia sa nu intre in biserica la anumite zile, sa nu faca aia si aia. Femeia este murdara, pacatoasa de la Eva citire.
Altul zice: femeia este curata, sa vii la mine oricand, sa faci, etc.
N-ai voie sa nu vii la biserica etc. Iisus a spus asa, etc.

Ei cum facem, ce ascultam? Cred ca la asta se referea intrebarea initiala.

O sa dau o opinie personala, cu care unii poate nu sunt de acord.
Eu cred ca mantuirea depinde in foarte mare masura de noi.. si este foarte gresit sa cautam "justificare" neputintelor noastre in "cantitatea de har" pe care o detine duhovnicul (stiu ca nu se poate masura, totusi unii incearca sa o masoare).
Intrebi "oare nu greseste si duhovnicul"?
1. In primul rand: te rogi pentru el ca sa-l miluiasca Domnul nostru Iisus Hristos, sa-l tina in dreapta credinta, sa-i dea intelepciune etc..?
2. Te pregatesti temeinic pentru spovedanie? Cauti sa-ti vezi pacatele? Cauti in indreptare de spovedanie? Te rogi sa ai pocainta adevarata? etc..
3. Cauti sa te lepezi de toate "scuzele" (genul: acela m-a pus, nevoia m-a impins etc..) si sa-ti asumi propriile pacate fara a cauta vinovati in jur pentru caderile tale?
4. Te rogi inainte de a te spovedi (ca parte din pregatire) ca sa-ti fie de folos duhovnicesc?
5.Esti constienta ca modul in care te prezinti la spovedanie este hotarator pentru ceea ce-ti va spune parintele duhovnic? Adica: sa nu incerci sa minti micsorand pacatele, sa nu te mandresti, sa nu infloresti evenimentele pentru a cauta compasiune! Esti sincera fata de tine? (daca da, spune-mi , te rog, cum faci! Eu cred ca cel mai greu lucru posibil este a fi sincer fata de tine!)
etc.

Per scurt: pana la a da vina pe duhovnic, trebuie sa privim intai catre noi!

Daca te duci acolo cu jumatate de adevar, daca te mandresti (poate inconstient, desigur), daca te justifici si cauti vinovati, daca vrei sa ti se usureze constiinta altfel decat prin asumarea pacatelor si Taina Spovedaniei (adica daca vei cauta iubire de carton si sfaturi "psihologice").. atunci sa nu te miri de rezultate.

(Aaa.. sa mai mentionez ca pocainta nu se incheie cu Sf. Spovedanie? Desigur, primim iertare de pacate. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa le uitam. Nu. Trebuie sa le tinem inaintea ochilor, nu sa le scoatem din minte crezand ca gata, suntem fara de pata!)