Citat:
În prealabil postat de vasalie
Apoi, Sfantul Apostol Pavel vorbeste despre botez ca o moarte fata de pacat. Dar nu fata de pacatul stramosesc ci fata de pacatele noastre, pe care le-am facut.
"Nu stiti cã toti cîti am fost botezati în Isus Hristos, am fost botezati în moartea Lui?
Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropati împreunã cu El, pentru ca, dupã cum Hristos a înviat din morti, prin slava Tatãlui, tot asa si noi sã trãim o viatã nouã."(Romani 6:3,4)
"Tot asa si voi însivã, socotiti-vã morti fatã de pãcat, si vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru. Deci, pãcatul sã nu mai domneascã în trupul vostru muritor, si sã nu mai ascultaþi de poftele lui."(Romani 6:11.12)
|
În acest citat, Sf Pavel nu precizează că este vorba de păcatele personale sau de păcatul moștenit. Se referă numai la "păcat". Așa cum spune sfântul, noi credem că Botezul curăță de orice păcat, adică atât de păcatul ancestral, cât și de păcatele personale, dacă au existat. Prin urmare, citatul nu sprijină teza dv.
Citat:
de la Adam noi nu am mostenit nici un pacat ci am ramas cu firea pacatoasa.
|
Biserica lui Cristos a clarificat problema aceasta în mod infailibil încă acum mai bine de un mileniu:
Denzinger 372:
omul mosteneste nu numai urmarile pacatului ancestral, ci si pacatul insusi
Puneți mânuța și studiați documentele Bisericii primare. Nu reluăm aceleași dispute cu fiecare generație: clopotele nu bat pentru fiecare babă surdă.
Citat:
"Fiul nu va purta nelegiuirea tatãlui sãu, si tatãl nu va purta nelegiuirea fiului sãu! Neprihãnirea celui neprihãnit va fi peste el, si rãutatea celui rãu va fi peste el."(Ezechiel 18:20)
|
Prin acest verset, se arată că păcatele personale nu se transmit transgenerațional, ci răspunderea este individuală. Nu se referă la păcatul ancestral, deoarece păcatul ancestral nu este "nelegiuirea tatălui lui Mihnea Dragomir", ci "nelegiuirea lui Adam".
Citat:
Mostenirea vre-unui pacat de nevinovatul prunc este o minciuna (cu interes). Spune-i asta "preotului".
|
Nu-i putem spune asta preotului, deoarece ne va opri de la comuniune. Negarea cu știință și obstinație chiar și a unui singur adevăr de credință ne-ar plasa în afara Bisericii și noi mai bine murim decât să pățim așa ceva.